Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.424/R/2009
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 4 martie 1979, din Penitenciarul Oradea, împotriva Încheierii penale din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat I, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 7.10.2009 de Baroul Bihor.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent avocat I depune la dosarul cauzei motive de recurs.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat I solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea mandatului de arestare și luarea măsurii de siguranță a internării într-o instituție de specialitate până la însănătoșire, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în regim de detenție.
În susținerea recursului arată că inculpatul este o fire retrasă, introvertită, însă niciodată nu a manifestat agresiuni fizice asupra vreunei persoane, dimpotrivă, în copilărie și adolescență, datorită aparenței sale de persoană firavă și lipsită de putere de apărare cauzată de boala sa psihică, el era cel care primea bătaie. În acest context, se desprinde ușor concluzia că, violența era caracteristică numai mediului său familial și mai exact, numai tatăl său era cel care îi oferea acea atmosferă în permanentă ostilă și deschisă spre agresiune.
Incidentul care a avut loc pe data de 10.07.2009 și care a avut ca urmare decesul tatălui inculpatului, a izbucnit în urma unei provocări violente din partea victimei. Inculpatul aflându-se în stare de somn, a fost trezit de către tatăl său în urma administrării unor pumni însoțiți de injurii, la care acesta a reacționat sub impulsul instinctului, apărându-se prin contraatac. În opinia sa, acesta este momentul cel mai critic în conturarea faptelor și analiza atitudinii psihice a inculpatului.
În acest context de fapte, inculpatul, alienat mintal, odată cu reacția firească de autoapărare, paralel, a declanșat o izbucnire a unor resentimente frustrante, ținute în subconștient de-a lungul anilor, ieșite de sub control, alunecând în acea latură a maladiei care presupune o reacție necontrolată, exagerată în raport cu realitatea faptelor, fapte ce au culminat cu vătămări cauzatoare de moarte a tatălui acestuia.
Consideră că, această atitudine psihică a inculpatului, materializată în faptele sale, este un moment unic și irepetabil. întregului conținut de inhibiție a trăirilor emoționale nu este decât o stare de pierdere a discernământului și ca atare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu se mai justifică și, pe cale de consecință, solicită revocarea mandatului prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și internarea acestuia într-o instituție de specialitate pentru a putea urma un tratament adecvat afecțiunii sale psihice, până la însănătoșire.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă sunt pendinte și actualmente, solicitând a se observa că celelalte apărări vizează fondul cauzei.
Raportul de expertiză depus la dosar concluzionează existența discernământului chiar dacă afectat, condiții în care există răspunderea penală a inculpatului, iar măsura arestului preventiv se impune a fi menținută pentru desfășurarea procesului penal.
Având cuvântul în replică, apărătorul inculpatului avocat I, arată că nu contestă că sunt îndeplinite condițiile arestării preventive, însă este important să se ia în considerare boala psihică de care suferă inculpatul, din toate actele medicale existente la dosar se reliefează maladia gravă psihică de care suferă inculpatul, astfel că se impune internarea sa chiar și în mod provizoriu. Pe de altă parte, învederează faptul că în penitenciar a fost săvârșit asupra inculpatului un viol fizic afectându-l pe acesta și pe plan psihic, ceea ce rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, solicitând să fie dus la tratament de specialitate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin Încheierea penală din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, născut la data de 04.03.1979 în S, Jud. B, fiul lui și domiciliat în localitatea, sat nr. 282 jud. B, CNP -, aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea penală nr. 29/2009 din 12 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34/2009.
A stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpat, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art. 160 alin.1 Cod procedură penală.
În baza art.139 alin. 2 Cod procedură penală, văzând art.160 alin. 2 și art.3002Cod procedură penală, a respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la instanță la 29.07.2009, a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 - 175 Cod penal, constând în aceea că în data de 10.07.2009, în jurul orelor 23,00, după ce a consumat în cursul zilei 5 litri de bere, pe fondul unor conflicte mai vechi cu tatăl său, l-a lovit în mod repetat cu pumnii și cu picioarele, până când acesta a decedat.
Săvârșirea faptei de către inculpat rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului.
Prin încheierea nr.29/2009 Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului.
Judecarea prezentei cauze s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 3002Cod procedură penală.
Instanța, verificând din oficiu în ședința publică, legalitatea și temeinicia arestării preventive, cu privire la temeiurile arestării a apreciat următoarele:
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, s- apreciat că acesta subzistă întrucât există indicii legitime și rezonabile în sensul art. 5 din CEDO că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, cât și pentru împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că - dat fiind faptul că pentru infracțiunea cercetată este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 15 la 25 ani - și fiind vorba de infracțiunea de omor, neluarea măsurii preventive ar putea da naștere temerii potrivit căreia organele judiciare nu dau dovadă de o reacție promptă, ceea ce ar putea conduce la o senzație de insecuritate socială.
Pericolul concret al infracțiunii comise rezultă din modalitatea comiterii. Din dosar se evidențiază că inculpatul a dovedit că este o persoană aptă a manifesta o violență extremă, până la uciderea unei persoane, argument care, la rândul său, impune menținerea măsurii preventive în acest moment, ca măsură de protejare a celorlalți membrii ai comunității.
Instanța a reținut că temeiul avut în vedere la luarea măsurii preventive în cauză nu s-a schimbat, există în continuare și impune privarea de libertate a inculpatului.
Prin urmare, neexistând nici o modificare a temeiului luării măsurii arestării preventive și nici nu se poate discuta despre dispariția acestuia, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revocarea sau înlocuirea măsurii preventive cu o alta.
Instanța, văzând dispozițiile art. 5 din CEDO, a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, pericol dedus din gravitatea extrem de ridicată a faptei, din sentimentul acut de insecuritate socială ce a marcat în mod firesc comunitatea din care provine inculpatul, motiv pentru care a dispus după cum urmează:
În baza art.3002și art.160 Cod procedură penală, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, aflat în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr.29/2009 din 12 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 34/2009.
A stabilit termen pentru verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive privind inculpatul, nu mai târziu de 60 de zile, potrivit art.160 alin.1 Cod procedură penală.
În baza art.139 alin. 2 Cod procedură penală, văzând art.160 alin.2 și art.3002Cod procedură penală, a respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii instanței de fond, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că, datorită stării sale de sănătate s-ar impune revocarea mandatului de arestare și luarea unei măsuri de siguranță, respectiv cea a internării într-o instituție de specialitate până la însănătoșire.
Susține inculpatul că, având afecțiuni psihice și trăind într-un mediu familial necorespunzător în care agresiunile fizice erau frecvente. Incidentul avut cu victima se justifică pe fondul acestor probleme mentale deosebite.
În consecință, s-ar impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate pe considerentul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, atât oral cât și în scris, dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate.
În mod corect instanța de fond a apreciat că subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală fiind întrunite cumulativ.
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, respectiv omor calificat, fiind evident că sub aspectul pericolului pentru ordinea publică nu există nici un dubiu de subzistență și în prezent.
Criticile aduse în ceea ce privește luarea unei măsuri de siguranță și de revocare a celei de arestare preventivă sunt inadmisibile în actuala procedură, acestea putând face obiectul unor cereri separate.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 22.10.2009
Judecător fond -
- - -
2 ex./22.10.2009
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Condrovici Adela, Munteanu Traian
