Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 426/R/2008

Ședința publică din 25 iunie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja

JUDECĂTORI: - -

- -

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 19 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ M, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul, personal, arată că-și menține recursul declarat în cauză.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, considerându-se că societățile comerciale au fost prejudiciate cu peste 5 miliarde lei. Instanțele au privit diferit infracțiunea de înșelăciune, există soluții de netrimitere în judecată sau chiar achitare, sau pedepse cu suspendare condiționată. În ce privește prejudiciul cauzat, acesta nu este încă dovedit de părțile vătămate. S-a arătat de către prima instanță că se impune menținerea măsurii arestului preventiv datorită faptului că inculpatul are antecedente penale. În fila 17 rechizitoriu se consemnează că inculpatul nu avea antecedente penale. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, iar alte fapte inculpatul nu mai poate săvârși. Pe fond vinovăția inculpatului încă nu este dovedită, nici prejudiciul nu este dovedit. De asemenea, în încheiere se arată că există un mandat de executare, însă sentința în baza căreia s-a dat mandatul a fost atacată cu apel la 3 zile după ce a fost prins. Ca atare, se poate schimba situația și oricum nu are legătură cu prezentul dosar. Inculpatul poate fi cercetat și în stare de libertate, eventual luându-se față de cesta măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile arestării subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Corect s-a reținut că există probe de vinovăție pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Prejudiciul cauzat părților vătămate depășește limita prev.de art.215 alin.5 pen. În ce privește art.148 lit.a pr.pen. când a fost audiat prima dată de procuror în 2006 inculpatul și-a indicat 2 adrese de domiciliu unde nu a locuit niciodată și a fost arestat în lipsă. A fost condamnat de două ori pentru evaziune fiscală și 1 dată pentru înșelăciune, ceea ce denotă gradul de pericol social concret pentru ordinea publică. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că nu este real că a dat adrese la care nu a locuit și a știut de existența dosarului când a plecat din țară, dar acesta nu era finalizat.

CURTEA

Prin Încheierea penală din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, n temeiul art. 3002 raportat la art. 160b Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului CNP -, fiul lui și, născut la 12 aprilie 1958 în D, județul C, domiciliat în B M,-/35, județul M, cetățean român, căsătorit, cu un copil minor, stagiul militar satisfăcut, studii superioare, administrator, cu antecedente penale, aflat în prezent în Arestul M, și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 817/P /2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureșa fost trimis in judecată, aflat în prezent în Arestul M, cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv.

Prin încheierea penală nr. 590 din 8.12.2006 pronunțată de această instanță în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă, în lipsă, a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii in executare a mandatului, in temeiul art. 148 lit. a, d și f pr.penaIă.

În considerentele încheierii s-a reținut, în esență, că inculpatul în calitate

de administrator la SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL B M, în perioada 13.09.2005-august 2006 achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin, care au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil și uneori pentru interdicție bancară, astfel că a indus în eroare părțile vătămate cărora le-a cauzat un prejudiciu estimat la 541.680,57 lei RON.

Examinând propunerea formulată, tribunalul a reținut următoarele:

Pe baza încheierii pronunțate de instanță s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă nr. 59/U8.12.2006 al Tribunalului Maramureș, mandat care a fost pus în executare începând cu data de 3 iunie 2008 și până la data de 1 iulie 2008 inclusiv, dată când acesta a fost prins de organele de poliție.

De precizat că în prezent inculpatul se află încarcerat din 30.05.3008 și în baza unui mandat de executare a pedepsei închisorii aplicate de Judecătoria Baia Mare, mandat cu nr. 1678/23.10.2007.

Procedând conform dispozițiilor legale care precizează că în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare. De asemenea, faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt pedepsite de lege cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor reținute în actul de inculpare dar în special față de antecedentele penale ale acestuia.

Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că se impune ca arestarea lui preventivă să fie menținută.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a formulat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestului preventiv cu cercetarea acestuia în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de nu părăsi țara.

În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă de înșelăciune cu un prejudiciu în valoare de peste 5 miliarde lei, care însă nu a fost dovedit.

S-a arătat de către prima instanță că se impune menținerea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpatul are antecedente penale, însă în actul de trimitere în judecată se reține că inculpatul nu poseda antecedente penale la data săvârșirii faptei.

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar vinovăția inculpatului nu a fost probată.

De asemenea nu este întemeiată nici susținerea instanței de fond referitoare la faptul că inculpatul ar avea de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, întrucât acesta a atacat cu apel sentința respectivă la 3 zile după ce a fost pus în executare mandatul.

Pentru toate acestea s-a apreciat că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate sau se poate lua față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara.

Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că prin încheierea penală nr.590/8 decembrie 2006 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile începând cu data punerii în executare a mandatului în baza dispozițiilor at.148 lit.a,d și f

C.P.P.

În considerentele acestei încheieri s-a reținut că inculpatul în calitatea de administrator al SRL SRL, C SRL și SRL B M în perioada 13 septembrie 2005- august 2006 achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin, care au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil sau pentru interdicție bancară, astfel că a indus în eroare părțile vătămate, cărora le-a cauzat un prejudiciu de 541.680 lei.

Mandatul de arestare preventivă emis în lipsă în baza încheierii penale menționate mai sus a fost pus în executare la data de 3 iunie 2008.

Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 3 martie 2008 inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin1,2,3,4,5 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2

Cod Penal

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada septembrie 2005 - mai 2006 în baza aceleiași rezoluții infracționale în calitatea de administrator al SRL și SRL și fără a avea vreo calitate la SRL și SRL a achiziționat în mod repetat mărfuri în valoare de 689.470 lei de la un număr de 11 societăți comerciale, inducând în eroare reprezentanții acestora prin emiterea unor instrumente de plată, respectiv 40 file CEC și 3 bilete la ordin fără acoperire iar mărfurile au fost valorificate în alte scopuri, cu consecința prejudicierii furnizorilor.

adevărului că la data comiterii primelor acte materiale din prezenta cauză inculpatul nu avea antecedente penale, însă ulterior acesta a suferit mai multe condamnări, respectiv de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu suspendare condiționată a executării pedepse pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 684/11 aprilie 2005 Judecătoriei Baia Mare definitivă prin decizia penală nr.69/7 februarie 2006 Curții de Apel Cluj, de 1 an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani pedeapsă aplicată prin sentința penală nr.1912/18 octombrie 2006 Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin neapelare și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală cu executare în regim de detenție aplicată prin sentința penală nr.904/14 iunie 2007 Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin respingerea apelului formulat de inculpat.

Susținerile inculpatului referitoare la faptul că vinovăția sa nu a fost dovedită sau că prejudiciul cauzat părților vătămate nu a fost probat nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a stării de arest a inculpatului.

Asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, precum și asupra cuantumului prejudiciului cauzat părților civile se va pronunța instanța de fond după administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei.

Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive respectiv dispozițiile art.148 lit.a, d,și f în C.P.P. sensul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale după ce a dat primele declarații în prezenta cauză, motive care au determinat luarea măsurii arestării preventive în lipsa acestuia, că inculpatul a comis infracțiunea din prezenta cauză după o condamnare pentru același gen de fapte cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este judecat inculpatul este închisoarea mai M de 4 ani, care prezintă pericol public prin valoarea deosebit de importantă a prejudiciului reținut în sarcina inculpatului și la faptul că acesta a suferit alte trei condamnări pentru infracțiuni aflate în concurs cu fapta din prezenta cauză, sens în care nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara motive pentru care recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 19 iunie 2008 dată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș urmează să fie respins ca nefiind întemeiat.

În baza art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul născut la 12 aprilie 1958 în D, jud.C, deținut în Arestul IPJ M, împotriva încheierii penale din 19 iunie 2008 Tribunalului Maramureș.

Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.VG

Dact.SM/3ex.

01.07.2008

Președinte:Claudia Ilieș
Judecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Cluj