Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.426
Ședința publică din data de 15 iunie 2009,
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Public, a fost reprezentat de procuror din cadrul
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism - Biroul Teritorial Prahova
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, născută la data de 27 mai 1984, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, prin care în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. de art.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, republicată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat din cadrul Baroului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurenta inculpată.
Avocat arată că recurenta inculpată alte cereri nu are de formulat și nici excepții de invocate, depune din partea acesteia, un înscris reprezentând note scrise și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public susține că nu are cereri sau excepții de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat critică încheierea de ședință din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât punerea în libertate a recurentei - inculpate nu ar putea împiedica buna desfășurare a procesului penal, măsura arestării preventive fiind una de excepție, în opina sa.
De asemenea mai susține apărătorul recurentei că în cauza de față nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, iar impactul pe care l-a avut fapta la momentul arestării a fost estompat în timp.
Pentru cele mai sus învederate solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, considerând că nu prezintă pericol social.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Față de probele administrate în cauză, fapta comisă și modalitatea de comitere a acesteia impun în continuare măsura arestării preventive, fapta fiind una gravă cu un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Recurenta inculpată personal având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate întrucât se consideră nevinovată.
C UR TEA:
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din data de 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr-, în baza art.3002Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri prev. de art.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000 republicată.
S-a reținut că față de probele existente la dosarul cauzei și în acest moment subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, care impun în continuare privarea de libertate a acesteia și în baza disp. art.681Cod procedură penală, ar rezulta indicii temeinice că a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Avându-se în vedere și împrejurarea că fapta pentru care inculpata este cercetată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și modalitatea săvârșirii ei, creând temerea că organele abilitate nu acționează eficient împotriva unor persoane care au comis astfel de fapte, s-a constatat că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de aceasta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că nu reprezintă un pericol public, punerea sa în libertate neputând împiedica buna desfășurare a procesului penal din moment ce nici nu are cunoștință de existența vreunei infracțiuni pe care să o fi săvârșit vinovații fiind numiții G și.
Curtea, examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că Tribunalul Dâmbovițaa procedat în mod corect la menținerea stării de arest a inculpatei, întrucât subzistă motivele pentru care s-a dispus respectiva măsură privativă de libertate împotriva sa.
Împotriva sa, prin încheierea nr. 15 din 10.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dâmbovițaa dispus măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 10.09.2008 până la 8.10.2008 și a emis în acest sens mandatul de arestare preventivă nr.17/U/din 10.09.2008.
Măsura respectivă a fost prelungită în mod consecutiv până în prezent, împlinindu-se un termen de aproximativ 9 luni de când inculpata se află în detenție preventivă.
Aceasta a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul nr. 58/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 alin.1 lit. c din Legea nr. 143/2000 (constând în aceea că, la data de 8.09.2008, a trimis în Penitenciarul Mărgineni cantitatea de cca. 2,29 gr. heroină- diacetilmorfină).
Cauza a parcurs până în acest moment 11 termene de judecată, aflându-se în faza finală a cercetării judecătorești mai fiind de audiat un singur martor, numitul G, în condițiile în care, în mod constant inculpata a negat faptul că ar fi cunoscut conținutul pachetului pe care l-a introdus în penitenciar.
Raportat la împrejurarea că și în acest moment, după cum a reținut și prima instanță, se mențin considerentele inițiale avute în vedere la luarea măsurii, fapta pentru care este cercetată inculpata este prevăzută cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, anume de la 10 la 20 de ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică este evident, consumul și traficul de droguri fiind un flagel devastator asupra sănătății persoanei și societății, fenomenul în sine impunând o reacție fermă și rapidă din partea organelor judiciare îndrituite cu apărarea valorilor umane și sociale - după cum a reținut și prima instanță - și la necesitatea audierii în condiții de obiectivitate a martorului G, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, născută la 27 mai 1984 în B, în prezent aflată în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. /DC
4 ex/17.06.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
