Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR -
Decizia penală nr.425
Ședința publică din data de 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător: - - -
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului, formulat de recurentul - contestator domiciliat în, Cod poștal -, Județ D, cu reședința în B, sector 6,--69,. 10,. C,. 97, Cod poștal -, împotriva deciziei penale nr.113 pronunțată la data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 15 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 16 ianuarie 2009 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin decizia penală nr.113/2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penale nr. 15 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 16 ianuarie 2009 în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, la 10.02.2009, a contestat decizia penală nr. 15 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția penală la 9 ianuarie 2009 în dosarul nr- pe care a apreciat-o nelegală și neîntemeiată, solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului pe care l-a declarat în calitate de persoană vătămată a cărei plângere întemeiată pe disp. art. 2781Cod procedură penală, fusese respinsă în cauza care a făcut obiectul dosarului nr-, prin sentința penală nr. 144 pronunțată de Judecătoria Răcari la 19.06.2008, iar pe fond admiterea acestei plângeri.
A mai precizat totodată că își întemeiază cererea pe disp. art. 386 alin. 1 lit. a - c Cod procedură penală rap. la disp. art. 385 punctul 14 Cod procedură penală.
În susținerea cererii, contestatorul arată că la termenul din data de 5.12.2008 s-a consemnat în încheierea de ședință pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dâmbovița - absența intimatei făptuitoare - procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Contestatorul aprecia că la data mai sus menționată, tribunalul avea obligația de a le audia pe cele 2 intimate făptuitoare și, prezente, așa, după cum reclamă dispozițiile imperative ale disp. art. 38514alin.1 și 2 rap. la disp. art. 1 - 4 cod procedură penală, și să continuie citarea numitei .
Cauza a fost amânată la cererea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, dispunându-se în mod corect citarea intimatei făptuitoare.
Se impută președintelui completului de judecată, faptul că ar fi adus la cunoștință intimatelor făptuitoare prezente în ședința publică, că pot să nu se mai prezinte în instanță, context în care nu înțelege care a fost mențiunea citării intimatei absentă la același temei.
În opinia contestatorului, instanța de control financiar n- efectuat cercetarea judecătorească obligatorie, reglementată de norme imperative care au fost încălcate în recurs.
Contestatorul a mai susținut că, probat că intimatele făptuitoare, vecinele sale, au declarat mincinos, în condițiile în care știau că a locuit cu părinții din anul 1990 și că neputând fi primite argumentele procurorului - consemnate în rezoluția de netrimitere în judecată a acestora preluate și de instanța de fond și de cea de recurs, potrivit cărora - relatările martorelor sunt rezultantul percepției lor în legătură cu autorii edificării construcțiilor în litigiu.
De asemenea mai adaugă că prin decizia pe care o contestă tribunalul nu s-a pronunțat asupra actelor procurorului, pe care le-a criticat și în fața instanței de fond, și nici asupra unei cauze de încetare a procesului penal - prev. de disp. art. 386 alin. 1 lit. c cod procedură penală.
Organele de cercetare penală aveau obligația potrivit legii, să adune probe, atât în favoarea cât și împotriva făptuitoarelor, care nu au beneficiat de apărători, contrar normelor europene în materie și disp. art. 6 cod procedură penală, fiind apărate însă de către procurorul de caz.
Au fost anexate dosarului, plângerea adresată de către contestator procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițue, adresa nr.
4406/2009 din 13.02.2009 concluziile scrise în dosarul nr-, al Judecătoriei Răcari, declarații de recurs împotriva sentinței penale nr. 45 pronunțată de Judecătoria Răcari la 4 martie 2009, încheierile pronunțate de judecătoria Târgoviște la 20.02.2009 în ședința publică și în camera de consiliu la 20.02.2009, sentința penală nr.45 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr- și decizia penală nr. 169 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la 6 mai 2008 în dosarul nr-.
Examinând contestația, tribunalul a apreciat că aceasta se privește ca nefondată, urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente.
Dispozițiile consacrate în art. 386 alin. 1 lit. a - e cod procedură penală reglementează expres și limitativ cazurile în care împotriva unei hotărâri penale definitive se poate promova o contestație în anulare.
Analizând motivele pe care contestatorul le-a precizat în cuprinsul cererii, tribunalul a constatat că acestea nu se încadrează în situațiile prevăzute de textul mai sus invocat.
Mai precis, contestatorul critică soluția pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița la 16 ianuarie 2009 în dosarul nr- prin care i- fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 144 pronunțată de Judecătoria Răcari la 19.06.2008 prin care i se respinsese de asemenea plângerea pe care o formulase împotriva soluției de netrimitere în judecată a făptuitorilor, și acuzate de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de disp. art. 260 alin. 1 cod penal, tinzând la desființarea acesteia.
În această cale de atac de retractare însă, desființarea deciziei atacate nu poate avea loc în afara cazurilor prev. de disp. art. 386 alin. 1 lit a - e cod procedură penală, nefiind de conceput o examinare a fondului cauzei cu încălcarea acestor dispoziții.
Astfel, în recurs, contrar susținerilor contestatorului, instanța nu avea obligația să le analizeze pe intimatele făptuitoare, neexistând o dispoziție în acest sens.
Disp. art. 38511alin. 1 cod procedură penală statuează doar că "judecarea recursului se face cu citarea părților" iar disp. art. 38514alin. 2 Cod procedură penală că "instanța este obligată, cu ocazia judecării recursului, să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".
Este evident că legiuitorul a prevăzut, prin textele reproduse mai sus doar obligația ascultării inculpatului iar nu și a făptuitorilor, calitate procesuală pe care cele acuzate de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă au avut-o în cauza care a formulat obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Răcari.
Totodată, procedura instituită prin disp. art. 2781cod procedură penală, este una specială, astfel încât, neexistând o judecată în sensul prev. de disp. art. 313 și urm. cod procedură penală (judecata în prima instanță) - nu se poate reține nici că "instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare procesului penal dintre acelea prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f - i1, cu privire la care existau probe în dosar".
Deși contestatorul a invocat disp. art. 386 alin. 1 lit. c cod procedură penală, nu a arătat asupra căreia dintre cauzele de încetare a procesului penal dintre cele la care textul se referă, nu s-a pronunțat instanța de recurs.
Pe de altă parte, nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac, aspecte legate de modul în care a fost gestionat dosarul nr. 401/P/2007 al parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
Greșit se arată de către contestator și împrejurarea că în cursul cercetărilor penale intimatelor făptuitoare le-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, făcându-se trimitere la disp. art. 6 cod procedură penală.
Dincolo de faptul că o asemenea eventuală încălcare a unor dispoziții de ordin procedural nu ar fi putut fi invocată decât de către cei al căror drept ar fi fost ignorat, în mod evident art. 6 cod procedură penală vizează "garantarea dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului" iar nu și al făptuitorului, iar disp. art. 171 alin. 2 cod procedură penală prevede situațiile în care asistența juridică este obligatorie.
Așa fiind și constatând că motivele pe care se sprijină cererea ori nu sunt dintre cele prev. de art. 386 cod procedură penală, ori nu au fost probate, contestația a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, dar fără a se prezenta pentru a-și susține calea de atac și fără a depune motivele acesteia.
Examinând decizia atacată, Curtea va constata că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată, tribunalul a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de recurent împotriva deciziei penale nr.15/2009 a aceleiași instanțe prin care se soluționase recursul declarat de către contestator, cauza având ca obiect disp. art. 2781Cod procedură penală.
Potrivit art. 392 alin.4 Cod procedură penală, sentința dată în contestație este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului.
Din interpretarea textului de menționat rezultă că decizia dată contestației de către instanța de recurs nu este supusă nici unei căi ordinare de atac, numai în cazul contestației în anulare întemeiată pe disp. art.386 lit. d Cod procedură penală ar putea exista posibilitatea exercitării căii ordinare de atac, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În aceste condiții, în care nu există posibilitatea legală de exercitare a căii de atac ordinare a recursului, Curtea îl va respinge ca inadmisibil.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de domiciliat în, Cod poștal -, Județ D, cu reședința în B, sector 6,--69,. 10,. C,. 97, Cod poștal -, cu privire la decizia penală nr.113 pronunțată la data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 iunie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red./DC
2 ex./24.06.2009
f-- Judecătoria Răcari
a
r- - Tribunalul Dâmbovița
/ /
r- - Tribunalul Dâmbovița
/ /
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
