Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 43/

Ședința publică de la 22 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucia Dragomir

JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure

JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu

Grefier - - -

Cu participarea Ministerului Public prin

Procuror -

S-a luat in examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanta, împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta, in dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat in stare de arst si asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanta.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.

În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au exceptii de ridicat și nici cereri de formulat.

Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate si in baza art. 139 alin. 1 lit. a cod pr. penală, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, s-au schimbat. In urma audierii martorilor a rezultat o altă situație de fapt, respewctiv faptul că, partea vătămată nu a fost lovită cu tăișul toporului ci cu partea de lemn a acestuia, ceea ce sustine martorul audiat in cauză. Si inculpatul si-a mentinut declarațiile in acest sens, atât la urmărirea penală cât și în faza de cercetare judecătorească. Partea vătămată nu a putut fi audiată la instanța de fond, insă la urmărirea penală, a susținut că a fost lovit cu partea de lemn a toporului. Nici unul dintre martori nu susține că inculpatul ar fi lovit partea vătămată, ci susțin că între ei a avut loc o bătaie. Consideră că, există contradicții între rechizitoriu și starea de fapt care a rezultat din probele administrate la instanța de fond. Consideră că temeiurile s-au schimbat, altele sunt declarațiile martorilor, iar raportul de expertiză nu susține rechizitoriul.

Procurorul având cuvântul arată că, solicită respingerea recursului declarat de inculpat si menținerea dispozițiilor încheierii instanței de fond, care este temeinică si legală. Consideră că, afirmațiile de azi, sunt simple aprecieri subiective ale martorilor. Consideră că nu au fost invocate împrejurări noi care să schimbe situația de fapt, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, se mențin.

Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa in stare de libertate. Consideră că, nu este atât de vinovat cum se susține.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Tribunalul Constanța, prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2008, respins ca nefondată, cererea formulată de către inculpatul, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art.300/2 Cod.pr.penală,în ref.la art.160/b alin.3.Cod.pr.penală;

A menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:

Din mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală, declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, actul medico-legal, din declarația inculpatului dată în fața judecătorului care a dispus arestarea preventivă a acestuia, precum și din declarațiile inculpatului și ale martorilor din faza de judecată, rezultă în continuare existența indiciilor temeinice în sensul că inculpatul a comis fapta penală pentru care a fost trimis în judecată, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art. 143.și C.P.P. în raport cu actualul stadiu procesual.

Declarațiile martorilor audiați la acest termen de judecată nu au înlăturat bănuiala rezonabilă în sensul că inculpatul a comis fapta pentru care este judecat ci, dimpotrivă, prin conținutul acestora au consolidat indiciile temeinice cerute de art. 143.C.P.P. care subzistă astfel și în prezent.

Având în vedere natura infracțiunii de comiterea căreia este bănuit inculpatul, gravitatea acesteia reflectată și în limitele ridicate ale pedepsei prevăzute de lege, modul concret și mijloacele de comitere a faptei, instanța a apreciat că, lăsarea sa în libertate a inculpatului ar prezenta în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel incident în continuare temeiul concret prev. de art. 148 alin. 1 lit. f

C.P.P.

Împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, recurentul inculpat a declarat recurs, criticând-o sub aspectul netemeiniciei. Personal si prin apărătorul angajat a solicitat casarea acestei încheieri si rejudecând, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea.

Criticile vizează netemeinicia încheierii fondului, raportat la împrejurarea că, probele ce au fost administrate până in acest moment, nu confirmă situația de fapt reținută prin actul de inculpare, susținându-se așadar că, temeiurile ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-au schimbat.

Este adevărat că, instanța de fond, până in prezent a audiat pe inculpat cât si martorii. Cu privire la martorul, invocat de recurent, este de observat că, acesta declară în cursul cercetării judecătorești că inculpatul a lovit partea vătămată cu partea de lemn a toporului. Insă verificând declarația inculpatului cât si a raportului de constatare medico - legală, rezultă că, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure poligonale, posibil topor, extremitatea posterioară. Leziunile i-au pus in primejdie viața prin insuficiență respiratorie acută, urmare a hemopneumotoraxului stând consecutiv multiplelor fracturi costale.

Așadar, cum cercetarea judecătorească nu s-a finalizat, neapărând elemente esențiale care să nu confirme elementele care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, menținerea măsurii arestării preventive se impune.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și conform art. 192 cod pr. penală, va obliga recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală;

Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut in Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanta, împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta, in dosarul penal nr-.

În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;

Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - -

- -

GREFIER,

- -

Jud. fond.

Red.. Jud. -

Tehnodact. Gref. -

2 ex./23.01.2008

Președinte:Lucia Dragomir
Judecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Zoița Frangu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Constanta