Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 431/
Ședința publică din data de 31 Iulie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 31.07.2008 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;
Recurentul-inculpat, personal, precizează că menține recursul formulat și nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecat și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător, precizează că primul motiv de recurs se referă la neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului arestat, prezent în instanță, cu ocazia punerii în discuție a menținerii măsurii arestării preventive, obligatoriu conform art.341 Cod procedură penală, deși anterior s-a mai invocat această situație care a fost ignorată. Arată că este a cincia oară, consecutiv când instanța de fond nu acordă ultimul cuvânt inculpatului iar, în condițiile în care la judecarea recursului acest aspect este acoperit prin respingerea recursului, instanța de fond apreciază că această instituție este una desuetă, anacronică ce nu se justifică a fi aplicată în cauză.
A doua critică se referă la faptul că atunci când a pus în discuție menținerea măsurii arestării preventive instanța nu s-a pronunțat în legătură cu cererea pe care inculpatul a formulat-o de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Învederează că aceste critici impun casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare pentru ca instanța să procedeze în mod legal la acordarea ultimului cuvânt a inculpatului și să se pronunțe cu privire la cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește fondul cauzei, deși este unul complex, inculpatul este arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, reținându-se că el este autorul inducerii în eroare a trei părți vătămate ce au fost prejudiciate intr-un cuantum total de cca. 19 miliarde lei vechi. Reprezentanții a două dintre aceste părți vătămate, SC și SC, s-au prezentat în fața instanței și au precizat că cea mai mare parte a operațiunilor comerciale care au fost încheiate și care au fost păguboase pentru ele, au fost inițiate și au fost desfășurate nu de către inculpatul ci de către, care în acest dosar are calitatea de martor.
Aceste precizări au fost completate de concluziile expertizei financiar -contabile efectuate în cauză, care a stabilit că majoritatea actelor care au stat la baza operațiunilor financiar-contabile au fost semnate de către martorul.
Nu s-a stabilit că inculpatul ar fi obținut profit personal de pe urma săvârșirii infracțiunii. Nu s-au identificat bani, bunuri sau alte valori care să ii aparțină și care să evidențieze faptul că ele provin din urma săvârșirii faptei de către inculpatul care este arestat preventiv. Este vorba despre mărfuri care au fost ridicate, care au fost vândute, multe dintre ele nu au fost plătite, alte mărfuri se află pe stoc dar nu sunt găsite în mod faptic, altele se află depuse la custode dar toate aceste mărfuri, ca și contravaloare, au fost reținute ca și prejudiciu în sarcina inculpatului.
Toate apărările inculpatului formulate încă de la urmărirea penală au evidențiat aceste aspecte.
Arată că s-a reținut ca temei al arestării preventive și al menținerii acestei măsuri faptul că s-ar fi sustras de la urmărirea penală, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există vreo dovadă a citării inculpatului ori a chemării lui în alt fel la organul de urmărire penală căruia să nu ii fi dat curs.
Învederează că inculpatul a ținut legătura cu unul dintre ofițerii de poliție judiciară care a instrumentat dosarul căruia i-a dat informații pe baza cărora a fost depistată o parte din marfă, ce a fost ridicat și lăsată în custodie.
În acest dosar singura persoană trimisă în judecată în stare de arest preventiv este inculpatul iar are doar calitatea de martor deși a dat declarații nesincere arătând că el nu a semnat contractele care au prejudiciat părțile vătămate, insă, în realitate, semnătura lui se află pe aceste contracte.
Față de aceste aspecte, consideră că în cauză s-a depășit cu mult termenul rezonabil care ar fi putut determina menținerea măsurii arestării preventive, motiv pentru care solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură adecvată situației de fapt și persoanei inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat, omisiunea instanței de a acorda ultimul cuvânt inculpatului poate să atragă doar o nulitate relativă, neregăsindu-se printre prevederile art.197 alin.2 Cod procedură penală ca nulitate absolută.
Apreciază că inculpatului nu i s-a produs nicio vătămare deoarece a fost prezent și a fost asistat de un apărător ales, care a pus concluzii cu privire la menținerea stării de arest preventiv, a declarat recurs și a invocat și în această cale de atac apărările și nemulțumirile sale.
De asemenea, consideră că încheierea instanței este legală și temeinică întrucât în mod corect s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și de art.148 lit.f Cod procedură penală ca temei al arestării preventive raportat la limitele de pedeapsă, prevăzute de lege cu care este sancționată infracțiunea ce s-a reținut în sarcina inculpatului și,de asemenea, față de pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia, raportat la infracțiunea săvârșită, la modalitatea de comitere, și la rezonanța socială pe care o asemenea fapte.
Consideră că nu se poate invoca faptul că s-a împlinit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive deoarece cauza este complexă; s-a desfășurat cercetarea judecătorească în mod constant și consecvent, mai sunt de audiat doar patru martori - și pentru acest motiv se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește pronunțarea expresă pe cererea de înlocuire a măsurii aretării preventive, deși aceasta nu s-a realizat, apreciază că, menținându-se arestarea preventivă, în mod implicit a fost respinsă cererea formulată de către inculpat.
În ceea ce privește probele administrate ce ar diminua contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, arată că sunt aspecte ce țin de fondul cauzei ce urmează a fi avute în vedere în situația în care inculpatul ar fi găsit vinovat și la momentul stabilirii unei încadrări juridice sau condamnării acestuia.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și să fie obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că în acest dosar s-a făcut o practică din a nu se acorda ultimul cuvânt inculpatului, la ultimele cinci ședințe. De asemenea, a devenit o obișnuință fraza "nu s-a schimbat nimic" deși martorul principal a dat o declarație în instanță în care precizează declarația mincinoasă. Învederează că atitudinea generală a Parchetului față de acest dosar a fost lipsită de imparțialitate și corectitudine.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.07.2008 dată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală în referire la art.160 Cod procedură penală, instanța apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, neexistând indicii noi favorabile inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele arătate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, în condițiile art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală Curtea constată că recursul este fondat urmând să îl admită pentru considerentele ce se vor arăta:
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că în cursul desfășurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate și numai în cazuri deosebite - ca de exemplu atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav (cauza Contrada Italia, hot. din 14.01.1997, cauza Dinler Turcia, hot. din 31.05.2005) acuzatul să se afle în stare de deținere, fără ca privarea de libertate să apară ca o anticipare a pedepsei închisorii (cauza Letellier Franța, hot. din 26.06.1991).
În cauza de față, așa cum s-a reținut în alte ocazii (dec. pen. nr.672/28.11.2007, nr.726/20.12.2007 și nr.82/8.02.2008 ale Curții de Apel Galați ) gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, complexitatea și particularitățile cauzei, au justificat pe deplin arestarea preventivă din data de 26.11.2006 precum și menținerea în mod succesiv a acestei măsuri preventive, prin rechizitoriul T - Biroul Teritorial Galați nr.93/D/P/2006 din 16.05.2007 reținându-se în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada noiembrie 2005 - mai 2006, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al SC SRL G și al SC SRL M - T, a indus în eroare trei părți vătămate cu ocazia derulării unor contracte comerciale, cauzându-le un prejudiciu total în sumă de 1.945.516,86 lei din care 1.790.000, 00 lei părții vătămate SC SRL G, 50.174,20 lei părții vătămate SC SRL G și 105.342,64 lei părții vătămate SC SA
Este de precizat că acuzarea nu și-a fundamentat cuantumul prejudiciului în baza unei expertize efectuate de un expert independent, paguba fiind stabilită conform pretențiilor civile formulate de părțile vătămate.
Probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și cel administrat nemijlocit în fața instanței de fond a justificat bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit fapta penală dedusă judecății, iar datele care circumstanțiază fapta (de o gravitate deosebită raportat la prejudiciul presupus a fi produs ce a atras încadrarea juridică care prevede sancțiunea pedepsei închisorii mai mare de 4 ani - de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) și făptuitorul (cunoscut cu antecedente penale pentru același gen de fapte fără a fi însă recidivist) au pus în evidență aspecte concrete care au demonstrat că lăsarea în libertate a inculpatului a prezentat pericol pentru ordinea publică, aceasta fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Curtea observă însă că deși învestită cu soluționarea cauzei de la data de 16.05.2007, primul termen de judecată cu procedura completă fiind la 14.06.2007, instanța de fond nu a fost în măsură administreze nemijlocit probatoriul în baza căruia inculpatul a fost arestat și trimis în judecată decât în mică măsură, audiind în decurs de mai bine de un an doar doi martori din cei 11 propuși de acuzare, iar expertiza financiar contabilă dispusă la solicitarea inculpatului nu este completă, fiind necesare alte demersuri, nepuse încă în discuție până la data de 22.07.2008.
Or, caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază, conform criteriilor stabilite prin jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza Slezevicius Lituania, cauza Tudorache România) în funcție de circumstanțele cauzei, în special complexitatea dosarului, comportamentul inculpatului și cel al autorităților.
În cauza de față nu se poate susține că poziția adoptată de inculpatul (recunoașterea în parte a acuzațiilor aduse, utilizarea căilor de atac prevăzute de lege și neprezentarea la două termene de judecată în fața instanței întemeiat pe cauze obiective - starea sănătății) ar fi condus la prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare și că deci, nefinalizarea cercetării judecătorești i-ar fi imputabilă.
Nici caracterul complex al cauzei (care în parte a fost diluat prin disjungerea cauzei în raport cu alte persoane indicate de inculpat ca fiind coautori la fapta dedusă judecății) nu justifică prin el însuși prelungirea procedurilor judiciare.
Învestit cu soluționarea cauzei penale cu inculpat arestat de la data de 26.11.2006, judecătorul fondului trebuia să depună toate diligențele pentru finalizarea cu celeritate a cercetării judecătorești prin acordarea unor termene de judecată mai scurte, prin citarea tuturor martorilor propuși de acuzare, prin sancționarea lucrătorilor de poliție care nu au executat efectiv mandatele de aducere, prin clarificarea conținutului expertizei financiar-contabile și sancționarea avocatului ales care nu și-a asigurat substituirea atunci când s-a A în concediu de odihnă.
Se constată că procedura a durat 1 an, 7 luni și 16 zile de la momentul punerii sub acuzare și până la pronunțarea încheierii atacate, fără ca în cauză să existe indicii că inculpatul ar fi răspunzător de mersul greoi al cercetării judecătorești, împrejurare în care Curtea apreciază că durata procedurilor este excesivă și că deci nu satisface cerința termenului rezonabil (cauza Slezevicius Lituania - hotărârea din 13.11.2001).
Curtea de la Strasbourg a statuat cu valoare de principiu (cauza Patsuria - hotărârea din 6.11.2007 și cauza Lelievre Belgia - hotărârea din 8.11.2007) că, odată cu trecerea timpului, nu mai sunt suficiente temeiurile care au legitimat arestarea, autoritățile naționale având obligația pozitivă să indice alte elemente care să legitimeze în continuare menținerea stării de arest, cu alte cuvinte justificarea în concret, în fiecare caz, a interesului public care, în ciuda prezumției de nevinovăție poate cântări mai greu decât dreptul la libertate.
În cauza de față se constată că, la finalul unei perioade de detenție destul de îndelungată (1 an, 7 luni și 26 zile), nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate a inculpatului ar mai prezenta un interes public, ori un pericol concret pentru ordinea publică, atât acuzarea cât și prima instanță neaducând argumente convingătoare pentru justificarea menținerii stării de arest.
Mai mult, prima instanță nu s-a pronunțat asupra solicitării inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea atunci când a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, încălcând astfel dispozițiile art.5 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente constatând că recursul de față este fondat, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, acesta va fi admis, încheierea de ședință recurată urmând să fie casată în parte, numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a arestării preventive și în rejudecare, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, se va înlocui măsura privativă de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în condițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală și ale art.145 alin.1 și alin.11Cod procedură penală, constatându-se că aceasta este cea mai potrivită măsură a fi luată la acest moment față de inculpat, asigurându-se suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru eliminarea riscului săvârșirii unei noi infracțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
în numele legii
DECIde:
Admite recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 29.07.1967 în G, județul G, domiciliat în G, str. -. - nr.4, județul G, posesor al seria - nr.- eliberat la data de 29.07.2005 de Poliția Municipiului G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
Casează în parte încheierea de ședință recurată doar în ceea ce privește dispoziția de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatului și în rejudecare;
În baza prevederilor art.139 alin. 1 Cod procedură penală și art.145 alin.1 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea în care își are domiciliul, respectiv municipiul G, fără încuviințarea Tribunalului Galați.
Conform art.145 alin.11Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul va respecta următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată, ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului se supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
Desemnează ca organ de supraveghere Poliția Municipiului
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.148/U/25.11.2006 emis de Tribunalul Galați, dacă nu este arestat în altă cauză.
Câte o copie de pe prezenta încheiere de ședință se va comunica: inculpatului, Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță G, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 iulie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
A în O A în O A în
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează Semnează Semnează
Vicepreședintele Curții de Apel Vicepreședintele Curții de Apel Vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
- -
Red. /01.08.2008
Tehnored. -/2 ex./06.08.2008
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Mița Mârza, Ion Avram
