Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 432/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 432
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate deinculpatii, fiul lui si, nascut la 12.02.1978, fiul lui și, nascut la 12.02.1978 și, fiul lui si, nascut la 16.06.1974 - detinuti in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 17.06.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii recurenti și A asistati de avocat ales și inculpatul recurent asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelati de catre instanta, inculpatii, A si sustin că isi mentin recursurile declarate si nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor formulate de cei 3 inculpati.
Avocat avand cuvantul, sustine că va pune concluzii pentru inculpatii recurenti și A, aceștia fiind frați.
Critică incheierea instantei de fond sub aspectul netemeiniciei acesteia, din urmatoarele motive: instanta de fond a retinut in mod gresit că acuzatiile care planeaza asupra inculpatilor nu au suferit o modificare de substanță care să justifice aprecierea că temeiurile arestarii initiale s-au schimbat.
A se observa că in cuprinsul incheierii nr.97 din 08.09.2008 prin care s-a dispus luarea masurii arestului preventiv față de inculpati pentru savarsirea unor presupuse fapte de "trafic de persoane", respectiv "trafic de minori", s-a reținut ca și modalitate de savarsire a infractiunilor, recrutarea, transportul și cazarea mai multor tinere in Spania, obligandu-le să practice prostitutia prin amenințare și violență, printre care:, și - pentru inculpatul A și, -, și - pentru inculpatul.
Prin rechizitoriul DIICOT s-a dispus trimiterea in judecata a celor doi inculpati pentru aceleași infractiuni care au fundamentat propunerea de luare a masurii arestarii preventive, insă s-a reținut pe starea de fapt: pentru inculpatul A - racolarea, prin inșelăciune, a părților vătămate, și iar pentru inculpatul - racolarea, prin inșelăciune, a părților vătămate, și.
Relevant este faptul că dintre cele două presupuse victime ale traficului de persoane nominalizate la momentul luarii arestului preventiv, odată cu intocmirea rechizitoriului au rămas doar șase iar ulterior, pe parcursul cercetarii judecatoresti, doua dintre acestea au fost ascultate in calitate de martori, neințelegând să se constituie părți vătămate.
In final, la o analiză atentă a materialului probator administrat in prezenta cauză, rezultă că până in momentul de față, există doar o singură martoră-victimă audiată de instanța de judecată, in persoana numitei, iar patru dintre persoanele nominalizate in propunerea de luare a masurii arestului preventiv au fost ascultate in calitate de martori -, și, prezentand o altă situație de fapt decât cea reținută in acuzarea inculpatilor.
Verificarea imprejurarilor prezentate de martorii ascultați nemijlocit de către instanță, in raport cu toate celelalte acte si lucrari ale dosarului, ar fi permis instantei de fond să constate că declaratiile acestora se coroborează intre ele și reflectă cu totul altă situatie de fapt decât cea avută in vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv că: persoanele nominalizate de organele de anchetă nu au fost racolate de catre inculpati ci acestea au avut inițiativa contactelor in diverse situații conjuncturale. Odată ajunse in Spania știau că urma să presteze ca și "dame de companie" in diverse cluburi de noapte iar in conditiile in care au acceptat nestingherite, au practicat si prostituția cu clienții localurilor, fără să fi avut vreo implicație cei doi inculpați sub aspectul supravegherii activității lor.
Acestea nu au fost constrânse la prostituție ci această activitate era practicată la libera lor convingere, context in care, fiind surprinse de autoritatile spaniole acestea nu au făcut cunoscute imprejurari legate de angrenarea inculpatilor in activitatile desfasurate.
Perioada in care ar fi fost savarsite faptele in legatura cu exploatarea persoanelor indicate in rechizitoriu, este raportata la nivelul anului 2001- 2005, in conditiile in care organele de urmarire penala au fost sesizate la inceputul anului 2008 de catre Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera cu privire la presupusa racolare, transportare și cazare a tinerelor de către inculpati in scopul prostituției in folosul lor.
Față de probele administrate nemijlocit de instanta de fond, raportate la indiciile temeinice din care ar fi rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatii ar fi savarsit in perioada anilor 2001-2005 fapte circumscrise infractiunii de trafic de persoane, apreciaza că nu se mai poate considera că lăsarea in libertate a celor doi inculpati ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica in acceptiunea art.148 lit.f Cod procedura penala.
incetarea temeiurilor care au stat la baza luarii masurii privative de libertate nu doar prin prisma probelor administrate in cauză ci și prin faptul că a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestului preventiv, avandu-se in vedere perioada de peste 290 de zile din momentul emiterii mandatelor.
Cu privire la probatoriul mai amplu a cărui administrare necesită un interval de timp mai mare, această imprejurare nu poate fi reținută decât in favoarea inculpatilor in conditiile in care amânarea judecării cauzei la termenele anterioare nu poate fi imputabilă acestora cum dealtfel nici lipsa martorilor din lucrări, a martorului cu identitate protejată ori a martorelor-victimă la nenumăratele termene acordate nu poate justifica mentinerea privarii de libertate a inculpatilor.
In sustinerea acestor concluzii invocă și practica CEDO, respectiv cazul Letellier contra Franței in care s-a motivat că este necesar ca arestarea preventivă să se bazeze pe fapte de natură să demonstreze că neprivarea de libertate ar fi legitimă numai dacă ordinea publică ar fi efectiv amenințată, privarea de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a unei eventuale pedepse cu inchisoarea, după cum se conturează in cauza de față.
Referitor la temeiul inscris in art.148 lit.b Cod procedura penala reținut la luarea masurii arestarii preventive, a se constata că nu mai există date din care să rezulte o incercare a inculpatilor de zădărnicire a aflării adevarului in conditiile in care martorele si au fost ascultate de instanta de fond iar numitul nici măcar nu figurează pe citativul rechizitoriului ca și martor din lucrari.
De asemenea, a se avea in vedere că afirmația martorului potrivit căreia ar fi fost transportat la sediul instantei cu un autoturism plătit de o persoană cu numele de nu poate fi interpretată in sensul celor reținute de instanță - "existând bănuiala că inculpații, prin intermediul membrilor familiei lor, întreprind demersuri in scopul de a impiedica efectuarea actului de justitie in bune conditii" - ba dimpotrivă, instanta nu are cunoștință de faptul că J din comuna, jud. B poartă numele de și că sunt rude intre ei - după cum a subliniat și martorul, și că de cele mai multe ori prezentarea unei persoane solicitate, indiferent de calitate, in fața organelor judiciare nu poate fi realizată tocmai datorită imposibilității asigurării mijloacelor de transport.
Față de toate aceste considerente, solicită a se constata că temeiurile care au determinat măsura privativă de libertate nu mai impun mentinerea arestarii și că lăsarea in libertate a inculpatilor nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, in sensul că inculpatii nu mai pot desfășura o altă activitate infractională față de durata arestării preventive care a depășit un termen rezonabil și față de probele administrate in cauză.
In consecință, solicita admiterea recursului, casarea incheierii atacate, a se constata că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate si a se admite cererile inculpatilor de inlocuire a masurii arestului preventiv cu măsura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu fără incuviințarea instanței.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de inculpatul si a se dispune judecarea acestuia in stare de libertate, consideră că a stat un numar foarte mare de zile in arest, s-a depășit termenul rezonabil, avand in vedere și faptul că nu mai există posibilitatea ca el să influențeze părtile vătămate, martorii, nu va impiedica desfasurarea normală a cercetarii judecatoresti.
Consideră că nu mai subzistă temeiurile prevazute de disp. art.148 lit.f Cod procedura penala, este posibil ca instanța, la pronunțare, să-i aplice o achitare, o pedeapsă cu suspendare.
In subsidiar, ca măsură a liberării, a se face aplicarea disp. art.145 Cod procedura penala.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciază că lăsarea inculpatilor in libertate prezintă pericol pentru ordinea publica, incheierea pronuntata de instanta de fond este legala si temeinică, măsura arestarii preventive a fost luată legal, subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, sunt intrunite cumulativ dispozitiile art.148 lit.f si 136 Cod procedura penala, motiv pentru care solicita a fi mentinuta in continuare starea de arest a inculpatilor.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că achiesează concluziilor puse de către apărătorul său.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent A sustine că achiesează concluziilor puse de către apărătorul său.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine că achiesează concluziilor puse de către apărătorul său.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 17 iunie 2009 Tribunalului Iași, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații A (fost ) (fost ) și privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea (inculpații A și ) respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara (inculpatul ).
În baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, A și și în baza art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpați.
Pentru a pronunța încheierea tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privesc cererile inculpaților A, și de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și respectiv a obligării de a nu părăsi țara și asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, instanța reține următoarele:
La data de 08.09.2008, prin încheierea de ședință nr. 97, Tribunalul Iași dispus arestarea preventivă a inculpaților, (fost ) A și (fost ), reținând ca și temeiuri care au determinat luarea măsurii preventive dispozițiile art.143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar în privința inculpaților A și și temeiul înscris la art. 148 lit. b Cod procedură penală.
În motivarea soluției de luare măsurii arestării preventive, în esență, s- reținut că, în cauză, există indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele penale pentru care sunt cercetați, respectiv faptele de "trafic de persoane", "trafic de minori", iar pentru inculpatul A și și "constituirea unei grupări infracționale organizate". S- reținut că infracțiunile pentru căror săvârșire erau cercetați inculpații sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și s-a apreciat că lăsarea în libertate inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În privința inculpaților și s- reținut că există date certe din care rezultă încercarea inculpaților de zădărnicire aflării adevărului, prin influențarea victimelor în sensul de a nu da declarații sau de a face declarații favorabile inculpaților.
Ulterior, prin rechizitoriul din 23.12.2008 emis de T - Serviciul Teritorial Iași în dosarul nr. 22D/P/2008, inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, infracțiunilor de "trafic de persoane" prev. și ped. de art. 12 alin.1 și 2 lit. din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și "trafic de minori" prev. și ped. de art. 13 alin.1, 2, 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
Prin actul de inculpare, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală inculpaților A și cu argumentarea că nu sunt întrunite toate elementele constitutive necesare existenței infracțiunii. Însă, în opinia instanței, împrejurarea că inculpații A și, nu au fost trimiși în judecată și pentru cea de treia infracțiune care făcut obiectul urmăririi penale, nu constituie un aspect de natură să determine o schimbare temeiurilor arestării inițiale atâta timp cât, în cauză, continuă să existe motive plauzibile care justifică bănuiala legitimă că inculpații ar fi comis faptele de trafic de persoane și trafic de minori. Practic, potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, pentru ca măsura arestului preventiv să fie legitimă este necesar să existe indicii temeinice sau probe certe că s- comis cel puțin o faptă prevăzută de legea penală.
Împrejurarea că ulterior arestării preventive, ancheta penală confirmat în parte (în speța de față, mai puțin una dintre fapte) bănuielile inițiale, nu modifică condiția înscrisă în art.143 Cod procedură penală - condiție ce reprezintă unul dintre temeiurile arestării - deoarece faptele pentru care continuă să existe bănuiala legitimă de a fi fost comise de cei doi inculpați sunt suficiente pentru legitima detenția preventivă acestora.
Tot în privința inculpaților și se observă că la luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere anumite persoane vătămate ca victime ale traficului de persoane și de minori însă, identitatea persoanelor reținute prin rechizitoriu ca fiind vătămate prin săvârșirea infracțiunilor, diferită, în parte.
Nici acest element - invocat în motivarea cererilor de înlocuire - nu poate determina o modificare temeiurilor arestării inițiale, deoarece ceea ce se analizează și interesează,în cadrul procesual reglementat de art. 300 ind. 2 Cod procedura penală, este împrejurarea dacă mai există sau nu bănuieli legitime că a fost comisă o faptă penală; mai puțin relevantă fiind identitatea persoanelor pretins vătămate prin fapta prevăzută de legea penală bănuit comisa.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât la luarea măsurii arestului preventiv s- avut în vedere comiterea unor fapte de trafic de persoane și trafic de minori, iar trimiterea în judecată s- dispus pentru aceleași fapte, respectiv trafic de persoane și trafic de minori bănuit comise asupra unor victime care, parte dintre ele, sunt diferite de cele "inițiale", (avute în vedere la arestare) acuzațiile care planează asupra inculpaților A și nu au suferit o modificare de substanță care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale s-au schimbat în așa fel încât nu mai este necesară detenția provizorie inculpaților.
În motivarea cererilor de înlocuire măsurii arestului preventiv, inculpații și au susținut că temeiurile arestării s-au modificat și urmare probelor care au fost administrate în apărarea lor pe parcursul cercetării judecătorești.
În legătură cu acest motiv, instanța reține mai întâi că, potrivit dispozițiilor legale care reglementează interpretarea probelor în procesul penal (art. 63 alin. 2 Cod procedură penală), probele nu pot fi analizate și luate în considerare în mod izolat, ci doar în coroborare cu întreg ansamblu probator administrat în cauză. Asta înseamnă că, în speța de față, probele administrate în apărare, în special declarațiile martorelor și (audiate la termenul de astăzi), nu pot fi primite în mod necondiționat, ci doar în măsura în care ele se coroborează cu alte mijloace de probă dintre cele existente la dosar.
în aceste condiții, instanța constată că, la acest moment al procesului, probatoriul existent relevă existența unor fapte care sunt de natură să convingă un observator obiectiv că inculpații A, și au comis mai multe fapte ce sunt incriminate de normele de drept penal român.
Se impune arăta și împrejurarea că faptele care au dat nașterii unor bănuieli legitime de comitere a unor infracțiuni necesare pentru lua și respectiv pentru menține detenția provizorie nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări.
Un alt motiv invocat în sprijinul cererilor de înlocuire măsurii preventive de către cei trei inculpați arestați preventiv în cauză, este acela al duratei arestului preventiv, susținându-se că aceasta ar fi depășit limitele rezonabile. Legat de acest motiv, mai întâi, trebuie arătat că durata detenției preventive a inculpaților este de circa 280 de zile și că în acest interval de timp a fost desfășurată și finalizată urmărirea penală, desfășurându-se și mare parte din cercetarea judecătorească.
În al doilea rând, așa după cum s- statuat în jurisprudența Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei detenției preventive nu trebuie apreciatin abstractolegitimitatea menținerii în arest preventiv unui inculpat trebuie apreciată în fiecare caz, în funcție de particularitățile cauzei.
În dosarul de față, dată fiind natura și complexitatea cauzei, aspecte ce impun un probatoriu mai amplu a cărui administrare necesită un interval de timp mai mare, împrejurarea că parte dintre victime au ales să nu-și facă publică adresa la care locuiesc efectiv (susținând că au sentimente de teamă față de inculpați), fiind citate la. - Centrul Regional I aspect care a întârziat realizarea încunoștințării respectivelor părți cu privire la termenele de judecată acordate și, implicit, au determinat amânarea judecării cauzei, împrejurarea că unele dintre părțile vătămate și unii dintre martori au domiciliul pe raza altor județe din țară context în care deplasarea lor la sediul instanței s- realizat/urmează să se realizeze într-un mod mai "greoi", instanța apreciază că particularitățile cauzei nu permit soluționarea ei într-un termen extrem de scurt, ceea ce face ca durata arestului preventiv scurs până în acest moment nu a depășit limitele rezonabile la care face referire art. 5 paragraful 3 din
Simpla scurgere timpului, în condițiile în care se constată că există motive serioase care continuă legitima privarea de libertate inculpaților, A și, nu poate justifica înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă.
Față de cele mai sus redate, în raport de dispozițiile art. 139 alin.1 Cod procedură penală, instanța constată neîntemeiate cererile de înlocuire măsurii arestării preventive formulate de inculpații, A și, urmând fi respinse ca atare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 3002și art. 160 Cod procedură penală, instanța constată că temeiurile arestării inițiale a inculpaților, A și continuă să existe și în acest moment, neintervenind elemente noi care să determine încetarea acestora. Mai mult, instanța reține că probele administrate ulterior datei de 08.09.2008 (data când fost dispusă arestarea preventivă) confirmă dată în plus existența temeiurilor avute în vedere de judecătorul care luat măsura preventivă. Raportat la natura relațiilor sociale pretins lezate, la importanța valorilor sociale bănuit că li s-a adus atingere, la gravitatea sporită faptelor pentru care există motive plauzibile de a se bănui că au fost comise de inculpații, A și, de modalitatea concretă în care se bănuiește că s-a desfășurat activitatea infracțională, la întinderea în timp și spațiu a acțiunilor ilicite pretins derulate, la urmările produse cât și la împrejurarea că cei trei inculpați, deși persoane apte de muncă au înțeles să ducă viață parazitară, fiind bănuiți că au obținut venituri bănești importante ca și cuantum din activitatea de prostituție desfășurată de persoanele vătămate, instanța apreciază că aceleași temeiuri impun privarea de libertate a inculpaților și pe viitor.
Tot în legătură cu temeiurile arestării inițiale (fiind vorba de cel înscris în art. 148 lit. Cod procedură penală) se impune fi remarcată și afirmația pe care martorul a făcut- la termenul de astăzi,în sensul că atât el cât și partea vătămată și martorul au fost transportați din localitatea lor de domiciliu (comuna, județul B) la sediul instanței de un autoturism "plătit" de o persoană cu numele de "" (acesta fiind numele de familie purtat anterior de către inculpații A și ). Or, această afirmație a martorului creează instanței bănuiala că inculpații, prin intermediul membrilor familiei lor, întreprind demersuri în scopul de a împiedica efectuarea actului de justiție în bune condiții.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații A și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că în urma cercetării judecătorești și audierii de martori situația de fapt s-a modificat raportat la situația de fapt care a fost avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive în sensul că persoanele nominalizate de organele de anchetă nu au fost racolate de către inculpați ci acestea au avut inițiativa contactelor în diverse situații conjuncturale. Părțile vătămate respective nu au fost obligate să practice prostituția de către inculpații și A, ci această activitate era practicată la libera lor alegere în Spania context în care, fiind surprinse de autoritățile spaniole care au făcut cunoscute împrejurări legate de angrenarea inculpaților în activitățile desfășurate.
Raportat la probele administrate nemijlocit de instanța de fond și la indiciile temeinice din care ar fi rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit în perioada anilor 2001 -2005 fapte circumscrise infracțiunii de trafic de persoane, nu se mai poate considera că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta pericol pentru ordinea publică în accepțiunea art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Încetarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu doar prin prisma probelor administrate în cauză ci și prin faptul că a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestului preventiv, având în vedere perioada de peste 290 de zile de arest din momentul emiterii mandatelor.
Amânarea judecării cauzei nu poate fi imputată inculpaților, lipsa martorilor, martorilor -victime, a martorilor cu identitate protejată la nenumărate termene de judecată nu poate justifica menținerea privării de libertate a inculpaților.
Invocă cauza Letellier contra Franței.
Referitor la temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. b Cod procedură penală se constată că nu mai există date din care să rezulte o încercare a inculpaților de zădărnicire a aflării adevărului în condițiile în care martorele și au fost ascultate de instanța de fond, iar numitul nu figurează în citativul rechizitoriului ca martor din lucrări.
J din comuna, județul B poartă numele de iar afirmația martorului potrivit căreia ar fi fost transportat la sediul instanței cu un autoturism plătit de o persoană cu numele de nu poate fi interpretată în sensul celor reținute de instanța de fond ca "existând bănuiala că inculpații, prin intermediul familiilor lor, întreprind demersuri în scopul de a împiedica efectuarea actului de justiție în bune condiții", ci dimpotrivă prezentarea unei persoane în fața organelor judiciare nu poate fi
Solicită a se constata că temeiurile care au determinat măsura privativă de libertate nu mai impune menținerea arestării celor doi inculpați și lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul se solicită admiterea recursului, judecarea sa în stare de libertate întrucât s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv, nu mai există posibilitatea ca acesta să influențeze părțile vătămate și martorii și nu va împiedica desfășurarea normală a cercetării judecătorești. Nu mai subzistă temeiurile inițiale de arestare prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Recursurile sunt nefondate.
Inculpații, A și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a, art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001 modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpatul
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 8 septembrie3 2008, măsură care a fost prelungită și menținută succesiv în condiții legale.
S-a reținut ca situație de fapt că inculpații, A, împreună cu ceilalți coinculpați, în perioada noiembrie 2002 -septembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au racolat prin înșelăciune pe părțile vătămate, -, martora, pe minorele și, pentru inculpatul și pe numitele -, și pe care le-au transportat, cazat în România, Turcia și Spania și prin amenințare, violență și constrângere psihică, le-au exploatat pe acestea obligându-le să practice prostituția în Spania, iar inculpatul le-a obligat să practice prostituția în Spania, Turcia și România.
Inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar pentru inculpații și A s-a aplicat și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală alături de temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În ce îi privește pe inculpați, temeiurile inițiale de arestare nu s-au modificat și nu au încetat așa încât să devină incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Sub aspectul situației de fapt continuă să existe probe și indicii temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată și cercetați penal, probele cauzei urmând a fi evaluate de instanța de fond prin coroborarea lor în vederea stabilirii cu certitudine, și dincolo de orice dubiu a conținutului concret a participării infracționale a fiecărui inculpat și a vinovăției acestora în săvârșirea infracțiunilor sau dimpotrivă a lipsei lor de vinovăție în săvârșirea faptelor.
Termenul de arestare preventivă a inculpaților este unul rezonabil având în vedere fazele procesuale parcurse până în prezent, iar amânarea procesului nu se datorează culpei organelor judiciare care depun diligențe în desfășurarea procedurilor.
Cum pentru baza factuală reținută există indicii și probe temeinice de săvârșire care justifică bănuiala legitimă de comitere a faptelor, cum temeiurile inițiale de arestare nu s-au schimbat modificat sau încetat, iar termenul de arestare este un termen rezonabil, lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică și prin trecerea unei perioade de timp de la momentul începerii procedurilor, prezervarea ordinii publice și buna desfășurare a procesului penal rămân prevalente punerii lor în libertate, soluția dată cauzei prin menținerea arestării preventive și respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive este legală și temeinică, Curtea păstrând ca întemeiată analiza juridică a instanței de fond ce fundamentează soluția.
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursurile inculpaților și va menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGFII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații:, A și, deținuți în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 17.06.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului 160 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorar de avocat oficiu va fi avansată din fondurile statului, iar inculpații și A la câte 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Gabriela Scripcariu
