Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 433/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 433
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Vaslui din data de 24.06.2009, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este arestat preventiv de la data de 08.03.2009, a recunoscut săvârșirea faptei. Motivul pentru care acesta solicită să fie judecat în stare de libertate îl reprezintă împrejurarea că dorește să își angajeze un apărător pentru a-și face apărările corespunzătoare în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul este arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, pentru că și-a asasinat tatăl, căruia i-a aplicat multiple lovituri, inclusiv cu un clește de foc. Consideră că măsura privării de libertate este justificată, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, motiv pentru solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de acesta.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2009 Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
În baza art. 160 ind. alin. 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă luată prin Încheierea nr.9 din 8 martie 2009 Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 15/U/8.03.200, împotriva Inculpatului, fiul lui și, născut la data de 08.03.1975 în, județul, cetățenie română, studii 8 clase, ocupație cioban, domiciliat în sat. com. Pădureni, județul, CNP -, necăsătorit, fără antecedente penale, în prezent aflat în stare de arest la Penitenciarul Iași, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal,măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art.160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Vasluia constatat că temeiurile care au determinat arestarea - respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit, infracțiune prevăzută de legea penală, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației, cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator - și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate împotriva celor învinuiți de infracțiuni grave.
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a normelor de conviețuire socială, ocrotite prin art. 1 din Codul d e procedură penală: persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpaților sau a reacției declanșate de fapta comisă de aceștia.
În raport de aceste considerente, ingerința statului, manifestată prin luarea măsurii privative de libertate, nu reprezintă disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului, cât timp aceasta constituie o măsură legală previzibilă și necesară fiind și utilă desfășurării normale a procesului penal corespunzând scopului măsurii preventive așa cum este înserat în art.136 alin.1 teza 1 Cod procedură penală.
Protejarea interesului comunității și a drepturilor tuturor membrilor ei reprezintă o prioritate în raport de restrângerea libertății inculpatului ca urmare a luării măsurii arestării preventive.
Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziții mai favorabile sunt aplicabile direct în dreptul român, potrivit art. 11 și 20 din Constituția României, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sistemul european de protecție având în vedere și această sursă, care completează Convenția, formând un bloc de convenționalitate și fiind totodată direct aplicabilă, inclusiv pentru dreptul intern român, impunând, prin prisma importanței sale, un control riguros din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori.
Încheierea a fost recurată de inculpatul ce a solicitat în raport de conduita sinceră adoptată, de lipsa antecedentelor penale și de perioada arestării preventive scrise până în prezent judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 22 aprilie 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. c Cod penal reținându-se, în fapt, că în noaptea de 6/7 martie 2009, în locuința părintească situată în satul, comuna Pădureni, județul V, inculpatul i-a aplicat tatălui său multiple lovituri cu pumnii, picioarele, cu un clește pentru foc și posibil cu o secure, timp de circa 3 ore cu intermitențe, cauzându-și astfel leziuni traumatice severe, cu fracturi multiple ale coastelor care au condus la decesul victimei.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vasluia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale respectiv cu dispozițiile legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală,art. 148 lit. f Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, instanța învestită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă ca persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de Tribunalul Vaslui prin încheierea nr. 9 din 8 martie 2009, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile provizorii privind autopsia cadavrului victimei, procesul-verbal de confruntare a inculpatului cu numitul, declarațiile martorilor, Capsa, și coroborate cu declarațiile inculpatului probe ce conduc la aprecierea îndeplinirii și la acest moment a condițiilor impuse de art. 143 Cod procedură penală.
În același timp,în cauză se menține cazul de arestare preventivă a inculpatului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea de omor calificat pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, fiind necesară prezervarea ordinii publice față de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă; acest pericol este dedus din modalitatea de săvârșire reținută și natura relațiilor sociale încălcate prin presupusa comitere a faptei și trebuie înțeles nu neapărat prin temere pe care inculpatul ar genera-o în colectivitatea din care face parte, ci mai ales prin faptul că lăsarea sa în libertate ar afecta valorile sociale și relațiile sociale care constituie conceptul de ordine publică.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nici nu au dispărut pe parcursul celor aproximativ 4 luni de detenție preventivă, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, măsura arestării preventive fiind o restrângere a libertății persoanei permisă de Constituție și recunoscută de CEDO, o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzațiilor în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului nu sunt de natură a înlătura temeiurile arestării preventive, ele trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite și justifică menținerea stării de arest.
Raportat acestor considerente soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi suportat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 29.06.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 433 din data de 29.06.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 08 Martie 1975), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- GREFIER,
- -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dumitrescu Daniela, Cenușă Maria
