Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 434
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent G în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent G arată că își menține recursul formulat și nu are de formulat cereri.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent G, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Vaslui din data de 24.06.2009. Acesta a recunoscut săvârșirea faptei, și, chiar dacă se află în stare de recidivă, solicită a se avea în vedere situația pe care o invocă, respectiv faptul că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză, că are o vârstă destul de înaintată - 60 de ani -, are probleme de sănătate și, în plus,solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât dorește să își angajeze un apărător pentru a-și face apărările corespunzătoare în fața instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică. Este vorba despre o infracțiune tipică de tentativă la omor, în cauză existând un probatoriu substanțial, inculpatul dând dovadă și de perseverență infracțională, care nu putea fi ignorată și care a fost avută în vedere la arestarea inițială. Consideră că măsura privării de libertate este justificată, că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent, motiv pentru solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de acesta.
Inculpatul recurent G, având ultimul cuvânt, arată că la instanța de fond partea vătămată a recunoscut că l-a provocat, pentru că dânsul era liniștit și s-a purtat foarte. Solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a-și angaja un apărător și a-și face apărările corespunzătoare.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2009, Tribunalul Vaslui în baza art.160 alin.3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă luată prin încheierea nr.15 din 24.03.2009 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.21/U din 24.03.2009 împotriva inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 15.03.1950 în comuna, județul V, cetățenie română, studii 8 clase, domiciliat în V,-, județul V, deținut în Penitenciarul Iași, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. "b" Cod penal, măsură ce urmează a fi verificată în termenul prevăzut de art.160 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză până la acest moment, coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei, rezultă că există indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care acesta a fost arestat și trimis în judecată.
Există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere în acest sens natura infracțiunii, modalitatea de săvârșire a infracțiunii pentru care este cercetat, valorile sociale lezate prin comiterea ei, rezonanța socială deosebită în comunitatea din care face parte. Este adevărat, că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul. În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
De asemenea, atitudinea sinceră avută de inculpat pe timpul cercetărilor, precum și situația dificilă a familiei sale, nu pot conduce la punerea sa în libertate, acestea fiind aspecte ce pot fi avute în vedere, eventual, la soluționarea pe fond a cauzei.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul, în temeiul art. 160 ind. b alin.3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul
Încheierea a fost recurată de inculpatulce a solicitat, în raport de starea de provocare în care a comis fapta, de problemele de sănătate și de vârsta sa (60 ani), judecarea în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 18.05.2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută și pedepsită de art.20 Cod penal raportat la art.174 Cod penal cu aplicarea art.73 lit. "b" Cod penal, reținându-se în fapt că în seara zilei de 22 martie 2009, pe fondul unui conflict spontan, după ce a fost lovit cu pumnul în față de către partea vătămată, ce refuza să-i părăsească locuința, inculpatul i-a aplicat acesteia în cap mai multe lovituri cu muchia unei securi, cauzându-i fractură cu înfundare frontală paramediană și mai multe plăgi tăiate, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vasluia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului G și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, art.148 lit. "f" Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art.3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului Gaf ost dispusă de Tribunalul Vaslui prin încheierea de ședință nr.15 din 24 martie 2009, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "f" Cod procedură penală.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză, procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale întocmite și declarațiile inculpatului, probe ce conduc la aprecierea îndeplinirii și la acest moment a condițiilor impuse de art.143 Cod procedură penală.
Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză, însă, probatoriul administrat până la acest moment - cercetarea judecătorească nu s-a finalizat - oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală.
În același timp, în cauză se menține cazul de arestare preventivă a inculpatului prevăzut de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.
Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea de tentativă la omor pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar, pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului continuă să-l prezinte rezultă din analiza datelor oferite de probele administrate în cauză - natura și importanța valorilor lezate, urmările produse, precum și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptei pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, măsura arestării preventive fiind o restrângere a libertății persoanei permisă de Constituție și recunoscută de, o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului nu sunt de natură a înlătura temeiurile arestării preventive, ele trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite și justifică menținerea stării de arest.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din 24.06.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
06.VII.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 29.06.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 434 din data de 29.06.2009 privind pe inculpatul recurent.(fiul lui și al lui, născut la 15 Martie 1950)un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
- GREFIER,
- -
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Dumitrescu Daniela, Cenușă Maria
