Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 2582/2/2009
629/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.444/
Ședința publică de la data de 27 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 17.III.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.-/24.III.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat arată că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră și a colaborat cu organul de urmărire penală, denunțând alte persoane implicate în traficul ilicit de droguri, motiv pentru care beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, avea un loc de muncă la momentul arestării și a vândut numai câteva doze de heroină, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate prezintă un pericol concret relativ redus pentru ordinea publică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.3001alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică și nu se justifică lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere fapta penală săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu, lucra ca ziler și va mai colabora cu organele de anchetă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 17 martie 2009 de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 3001alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 04 februarie 1959 în B, CNP -), iar în baza art. 3001alin.3 din Codul d e procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea cerințelor prev. de art. 1491Cod de procedură penală cu referire la art.143 și art.681din Codul d e procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat, datele existente în această direcție fiind furnizate de: procesul verbal de sesizare din oficiu, rezoluția nr.76/D/P/2009 privind atribuirea unei alte identități martorului denunțător, respectiv aceea de " ", procesul verbal de ascultare a martorului cu identitate protejată, procesele verbale de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă ale inculpatului, procesul verbal de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător, procesul verbal și planșa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.-/22 01 2009, -/22 01 2009, -/22 01 2009 și -/22 01 2009, dovezile privind depunerea la camera de corpuri delicte a diferitelor cantități de heroină, dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a unui telefon mobil, recipisa de consemnare nr.-/1 și chitanța nr.-/1 din data de 23 01 2009 privind suma de 1050 lei, ridicată de la inculpat în timpul cercetărilor și care provine din traficul de droguri, procesul verbal de ascultare a martorului denunțător după realizarea tranzacției, declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpatului.
De asemenea Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și nu s-au schimbat, ci impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în cauză fiind îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani (traficul de droguri de mare risc fiind pedepsit cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi) și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică prin circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, prin frecvența infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc comise în mun. B, considerându-se că urmările pe care le produce asupra fiecărui consumator heroina, reclamă un tratament juridic care să descurajeze potențialii traficanți.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, Tribunalul a notat că acesta nu are ocupație, nu are loc de muncă stabil, a declarat că este consumator de heroină și a recunoscut învinuirea adusă, manifestându-și regretul, dar este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat definitiv la o pedeapsă de 7 ani închisoare, față de care în prezenta cauză a fost reținută starea de recidivă mare postexecutorie prev.de art.37 lit.b Cod penal, conchizându-se că această condamnare executată parțial în stare de detenție nu a constituit un avertisment suficient de serios pentru inculpat, care a perseverat în activitatea infracțională, specializându-se în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
În sfârșit, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât timp cât se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal (respectiv la data de 18 martie 2008)a declarat recurs inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 20 martie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 27 martie 2009, inculpatul, asistat juridic de către un avocat desemnat din oficiu în acest sens, a susținut că nu se mai impune privarea sa de libertate, având în vedere faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală, denunțând alte persoane implicate în traficul ilicit de droguri, context în care beneficiază de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000, avea un loc de muncă la momentul arestării și a vândut numai câteva doze de heroină, elemente în raport cu care apreciază că cercetarea sa în stare de libertate prezintă un pericol relativ redus pentru ordinea publică, astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestată preventiv la data de 21 ianuarie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală și, ulterior, a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2009 din 16 martie 2009 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, ambele cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal, constând în aceea că, la data de 20 ianuarie 2009 vândut martorului denunțător " " - nume de cod, 3 doze ce conțineau cantitatea de 0,34 grame heroină, contra sumei de 150 lei, bani înseriați ce au fost găsiți asupra sa și a mai deținut în vederea vânzării și a consumului propriu, cantitatea de 0,98 grame heroină.
Procedând în conformitate cu prevederile art. 3001din Codul d e procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din, în sensul că inculpatul a fost ascultat personal la luarea măsurii, acestuia i s-a asigurat asistență juridică, i s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și atât inculpatul, cât și apărătorul său, au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect și asupra împrejurării că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea impun în continuare privarea sa de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens Curtea observă că Instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - și chiar probe, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, relevante sub acest aspect fiind procesul verbal de ascultare a martorului cu identitate protejată " ", înainte de realizarea tranzacției ilicite cu droguri, procesele verbale de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă ale inculpatului, procesul verbal de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător înainte și după realizarea flagrantului, procesul verbal întocmit cu privire la înserierea bancnotelor necesare realizării flagrantului și planșa foto înfățișând aceste bancnote, procesul verbal de realizare a flagrantului din data de 20 ianuarie 2009, procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare în locuința inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.-/22 01 2009, -/22 01 2009, -/22 01 2009 și -/22 01 2009 prin care s-a stabilit că substanțele ce fac obiectul infracțiunilor deduse judecății reprezintă heroină - drog de mare risc, dovezile privind depunerea la camera de corpuri delicte a diferitelor cantități de heroină supuse confiscării în vederea distrugerii, procesul verbal de ascultare a martorului denunțător cu identitate protejată " " după cumpărarea drogurilor de la inculpat, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile inculpatului care nu contestă săvârșirea faptelor ce-i sunt imputate.
Totodată, Curtea apreciază ca fiind corectă și evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - cerință impusă de dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, care au constituit temeiul arestării preventive inițiale, dispuse la data de 21 ianuarie 2009 - având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social (mai ales infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani) și determină consecințe deosebit de grave asupra sănătății publice.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici datele ce caracterizează în concret persoana inculpatului.
Astfel, Curtea reține că inculpatul, contrar celor susținute în apărarea sa nu a făcut dovada, cel puțin până în prezent, că ar avea o ocupație sau un loc de muncă stabil, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței, este consumator de droguri și este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist în modalitatea prev.de art.37 lit.b Cod penal, anterior fiind condamnat definitiv la o pedeapsă de 7 ani închisoare, aspect ce pune în evidență predispoziția sa către nesocotirea valorilor sociale ocrotite de lege.
Ca atare, apare ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, ordinea de drept și însăși sănătatea publică, fiind astfel puse într-un grav pericol.
În egală măsură nu se poate face abstracție nici de puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultimul timp, o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici de împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În acest context, Curtea apreciază că referințele personale ce pledează în favoarea inculpatului (referitoare la atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă) nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, aceste aspecte urmând a fi eventual valorificate în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
- SIP
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Raluca Moroșanu, Daniela Panioglu
