Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 447/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 447
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de eșdință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât apreciază nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, urmărirea penală fiind terminată, cercetarea judecătorească apropiindu-se de final.
Arată că în cauză au fost invocate două excepții de neconstituționalitate și că dosarul se află la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepțiilor, dar că judecătorul de fond se putea pronunța pe starea de arest preventiv, înlocuind-o sau chiar revocând-
Faptul că recurentul inculpat nu a recunoscut niciun moment săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, consideră că nu poate conduce la luarea unei măsuri preventive și menținerea sa.
Subliniează faptul că recurentul inculpat se află arestat de o perioadă mare de timp, respectiv 1 an și 2 luni și că din punctul său de vedere s-a depășit termenul rezonabil la care face vorbire dip. art. 6 din CEDO și art. 23 din Constituția României, care arată că orice persoană acuzată de săvârșirea unei fapte penale trebuie judecată într-un termen rezonabil.
Arată că din probatoriul administrat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată, consideră că nu există probe care să ateste împrejurarea că recurentul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
În concluzie, având în vedere că s-a depășit termenul rezonabil, că cercetarea judecătorească se apropie de finalizare, că în favoarea inculpatului operează prezumția de nevinovăție prev. de art. 51Cod procedură penală, că orice persoană trebuie să beneficieze de un proces echitabil, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării în temeiul art. 139 rap. la art. 145 Cod procedură penală, cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se constate că sunt îndeplinite în continuare dispozițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală și că se mențin temeiurile care au impus privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, față de pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, solicită să se mențină această măsură ca fiind temeinică și legală.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, constatându-se încheierea de ședință din 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind temeinică și legală.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, că la dosar nu sunt probe împotriva sa și că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.
De asemenea, că nu s-a făcut o percheziție domiciliară și că în mod greșit este învinovățit de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și că se află în stare de arest de circa 1 an și 2 luni, deși nu sunt probe împotriva sa.
CURTEA,
Examinând recursul penal de față;
Prin încheierea din data de 06.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Prahova în baza art. 3002C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații A, și și a dispus menținerea acestei măsuri.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că sunt îndeplinite în continuare cerințele art. art. 143 rezultând C.P.P. din probatoriile administrate indicii temeinice conform cărora inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, precum și cerințele art. 148 lit. f cu C.P.P. privire la acest ultim text de lege se arată că există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din modalitatea de comiterea a faptelor, din gravitatea și amploarea acestui gen de infracțiuni, precum și crearea unui sentiment de insecuritate pentru ceilalți membrii ai societății, prin posibilitatea de a fi atins dreptul nepatrimonial personal la sănătate și a unei reacții negative în cadrul populației în situația în care împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu reacționează în mod eficient.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat recurentul că din probatoriile administrate nu rezultă indicii conform cărora să se tragă concluzia că a comis fapta pentru care este trimis în judecată. Singura persoană care l-ar fi încriminat este martorul sub acoperire, care ar fi de fapt fratele său.
mai menționat recurentul pe de altă parte că se află arestat preventiv de o perioadă destul de însemnată, de aproximativ un an, depășindu-se astfel termenul rezonabil menționat în art. 6 din CEDO și art. 23 din Constituția României.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării prevetive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și conform art. 3856C.P.P. Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare.
În mod justificat instanța de de fond a arătat că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în special cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Recurentul a menționat că singura persoană care îl încriminează este martorul sub acoperire, care de fapt ar fi fratele său. Chiar dacă identitatea martorului sub acoperire ar fi cea arătată de recurent, această situație de fapt nu ar avea nicio înrâurire asupra declarațiilor date de către acesta, declarații care s-au făcut cu respectarea tuturor drepturilor de care beneficiază astfel de persoane, dar și cu depunerea jurământului prev. de art. 85 Cod procedură penală.
Referitor la perioada arestării preventive, apreciază Curtea că aceasta nu a depășit acel termen rezonabil, întrucât în mare măsură cauza a fost tergivesată datorită diverselor cereri formulate de către inculpați, prin care vizau exclusiv punerea lor în stare de libertate și nu începerea cercetării judecătorești sau continuarea acesteia, iar în ultimă instanță prin invocarea unor excepții de neconstituționalitate, situație în care judecata a fost suspendată. Din aceste puncte de vedere, dar și pentru că această cauză a necesitat administrarea unui probatoriu complex, fiind vorba despre infracțiuni de trafic de stupefiante, se consideră că perioada arestării preventive s-a prelungit în proporție destul de însemnată datorită conduitei inculpaților.
Având în vedere considerentele de mai sus expuse, Curtea consideră că subzistă în continuare temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și întrucât cercetarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică (pericol ce rezultă din însăși modalitatea de comitere a faptelor, din cantitatea de stupefiante traficată, respectiv 460 gr cocaină) în temeiul art. 38515pct. 1 lit.b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la 05.04.1984, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
4 ex/19.05.2008
Red.
Tehnored.
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
