Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 446
Ședința publică din data de 16 mai 2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 3: Mihai
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentant de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul, domiciliat în com., sat, județul B împotriva sentinței penale nr. 47 din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată în conformitate cu prevederile art. 2781Cod procedură penală.
De asemenea, a fost obligat petentul să achite intimatului, domiciliat în S, B-dul -, - 6,. B,.68, județul I, suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul petent prin avocat, din cadrul Baroului P și intimatul reprezentat de avocat, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 11.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul intimat, avocat pentru intimatul și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acodă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul petent, arată că a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.47 din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău întrucât acesta nu a fost prezent la soluționarea cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca recurentul să-și poată face apărarea.
Depune la dosar acte medicale din care rezultă motivul împiedicării de a se prezenta în instanță la soluționare și faptul că nu a avut cunoștință de termen.
Subliniează faptul că recurentul se consideră nevinovat și că plângerea în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță.
De asemenea, consideră că suma de 2000 de RON cheltuieli judiciare la care a fost obligat recurentul este extraordinar de mare având în vedere că acesta este pensionat medical cu gradul II de handicap.
Avocat, având cuvântul pentru intimat, solicită să se constate că intimatul a avut cunoștință de termenul de judecată și că acest motiv de recurs este lipsit de suport procesual.
Să se constate că din actele dosarului rezultă neîndoielnic că recurentul a menifestat rea-credință și a urmărit tergiversarea cauzei și că la termenul de judecată din data de 17.01.2008, potrivit încheierii de ședință, acesta fost prezent la judecată și a solicitat acordarea unui termen pentru lipsă de apărare. La următorul termen de judecată a depus o cerere medicală și cauza a fost amânată la termenul din 20.03.2008, termen la care intimatul nu s-a prezent și cauza a fost soluționată.
Să fie avute în vedere de instanță dispozițiile art. 291 alin. 3 și alin. 6 Cod procedură penală, apreciind că procedura de citare a fost legal îndeplinită la soluționarea cauzei.
În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentului la cheltuieli judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele.
Consideră că la data soluționării cauzei procedura de citare a fost legal îndeplinită, petentul a avut cunoștință de termenul de judecată, iar din actele medicale depuse la dosar nu rezultă imposibilitate efectivă de prezentare în fața instanței determinată de o internare medicală.
Recurentul petent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului potrivit concluziilor apărătorului său.
URTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 47 din 20.03.2008 a Tribunalului Buzăua fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul, domiciliat în comuna, sat, județul B în conformitate cu prevederile art. 2781Cod procedură penală.
A fost obligat petentul să achite intimatului, domiciliat în S, B-dul -, - 6,. B,. 68, județul I, suma de 200 lei cheltuieli de judecată- onorar avocat conform contractului de asistență nr. 436.006 din 31.01.2008.
De asemenea, a fost obligat petentul să achite suma de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă prima instanță a reținut că nu s-au confirmat prin probe susținerea petentului cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal de către.
În adevăr, făptuitorul nu a acționat cu intenție, ci a indus în eroare pe, care i-a prezentat documente false întocmite de.
Nu există legătură de cauzalitate între fapta sa culpabilă și paguba produsă prin plata unor pensii cuvenite.
Așa fiind, în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând în principal, împrejurarea că nu a fost citat la soluționarea fondului cauzei motiv pentru care a cerut casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Petentul recurent a depus la dosarul cauzei un set de acte medicale cu care a înțeles să probeze imposibilitatea de prezentare pentru termenul la care s-a soluționat cauza.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin Ordonanța nr. 793/II/2/2007 din data de 23.11.2007 s-a respins plângerea formulată de împotriva dispoziției de neîncepere a urmăririi penale față de numitul din Rechizitoriul nr. 976/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău.
În motivarea acestei ordonanțe s-a arătat că prin rechizitoriul din 27.06.2005, în dosarul nr. 976/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, precum și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal - deoarece fapta nu există; pentru infracțiunea prev. de art. 248 alin. 1 - deoarece lipsește intenția și pentru infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal - deoarece nu s-au produs consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată, a formulat plângere la 20.02.2007, care a fost respinsă prin ordonanța nr. 157/II/2 din 12.03.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, ca tardiv formulată.
Prin sentința penală nr. 115/13.06.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a admis plângerea împotriva acestei ordonanțe, care a fost desființată, iar cauza a fost trimisă la procuror în vederea soluționării în fond a plângerii. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de ca nefondat (decizia penală nr, 800 din 04.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI ).
În motivarea plângerii împotriva soluției, petentul a susținut că la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată a contribuit și, referent la Casa de pensii, căruia îi prezenta fișele individuale de pensie și care elibera adeverințele sau extrasele de timp util solicitate, fără să impună prezența persoanelor interesate. Mai arată petentul că i-a făcut lui diferite daruri, constând în produse alimentare, băuturi, cereale.
A fost nemulțumit în special prin faptul că a fost obligat să acopere singur întregul prejudiciu, la producerea căruia, în opinia sa, au contribuit și alte persoane, în special.
a fost condamnat prin sentința penală nr. 49/2001 a Tribunalului Buzău la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 861Cod penal, iar în latură civilă a fost obligat la plata sumei de 195.759.250 ROL. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea apelului (decizia penală nr. 110/27.06.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI ) și retragerea recursului (decizia nr. 4146/07.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală).
S-a considerat că plângerea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Nu s-a probat, nu s-a confirmat prin probe - susținerea lui cu privire la pretinsele sume de bani și bunuri date lui pentru a efectua acte contrare atribuțiilor sale de serviciu (declarația martorului G, coleg de birou cu acesta - 17, vol. III);
Probatoriul administrat în cauză a condus la concluzia că făptuitorul nu a acționat cu intenție, ci a fost indus în eroare de, care i-a prezentat documente false întocmite de și i s-a înfățișat ca fiind delegatul solicitanților, având asupra lui actele de identitate în copie și fișele individuale de pensie.
În mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal.
De vreme ce s-a reținut că a fost indus în eroare cu actele false pe care le întocmise, între fapta sa culpabilă (nu a eliberat personal solicitanților actele de stabilire a timpului util de pensie, ori nu a avut de fiecare dată o solicitare scrisă în acest sens) și paguba produsă prin plata unor pensii necuvenite nu există legătura de cauzalitate. Dacă solicitanții - care cunoșteau caracterul nereal al actelor - s-ar fi prezentat personal, formulând și solicitări scrise, făptuitorul ar fi procedat în același mod.
Nu s-a putut reține nici că, prin modul în care și-a îndepinit atribuțiile, a cauzat "o tulburare însemnată bunului mers al instituției".
În consens cu prima instanță de judecată, Curtea nu identifică aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu referire la situația mai sus menționată, întrucât nu s-au identificat probe care să conducă în mod indubitabil la împrejurarea că numitul ar fi comis infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal; în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 248 alin. 1 - lipsind intenția făptuitorului, iar referitor la infracțiunea prev. de art. 249 alin. 1 Cod penal - neproducându-se consecințele prevăzute de lege.
Cu privire la critica petentului în ceea ce privește lipsa sa de citare pentru termenul la care s-a soluționat cauza la Tribunalul Buzău - 20.03.2008, se observă că în conformitate cu prevederile art. 291 alin. 3 Cod procedură penală partea prezentă la un termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă a lipsit la unul dintre aceste termene.
Este evident, acest lucru reieșind din actele din dosar, că petentul nu mai avea de ce să fie citat în cauză, având termen în cunoștință, întrucât acesta fusese prezent personal la termenul din data de 17.01.2008, astfel cum reiese din practicaua încheierii de ședință de la aceea dată.
Faptul că această persoană are probleme, chiar mari, cu starea de sănătate, după cum reiese destul de clar din actele medicale depuse în recurs, nu poate conduce prin ea însăși la concluzia imposibilității de prezentare la un anumit termen de judecată în instanță, existând doar o presupunere în acest sens, presupunerea care însă nu se completează cu vreo dovadă pentru a nu se afla în ipoteza cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 21 teza a II a Cod procedură penală.
Față de cele astfel reținute, Curtea în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 alin. 6 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul, domniciliat în comuna, satul, județul împotriva sentinței penale nr. 47 din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat și la 2.000 lei către intimatul, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
2 ex/26.05.2008
red.
Tehnored.
f- Tribunalul Buzău
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Paul Mihai Frățilescu, Mihai
