Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 449
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr- prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat și nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta și punerea în libertate a inculpatului. Deși există o hotărâre de condamnare, nu este rămasă definitivă, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța; are doi copii minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se putea reține că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită a se da curs cererii formulate și în fața instanței de fond privind înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, au fost analizate probele administrate în cauză și nu există îndoieli privind infracțiunea comisă, iar temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului subzistă. Aspectele invocate de inculpat urmează a fi avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fond. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței, achiesând la concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea Tribunalului Vaslui din data de 01.07.2009 s-a constatat că măsura arestării preventive luată prin încheierea nr. 9 din 09.02.2009 a Judecătoriei Bârlad împotriva inculpatului, este legală și temeinică, iar în baza art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura de arest preventiv a inculpatului, fiind respinsă cererea acestuia privind înlocuirea măsurii arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Vasluia reținut, în esență, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, fiind incidente în cauză disp. art. 143 și 148 lit. d și f Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit, cu intenție faptele prevăzute de legea penală ce i se rețin în sarcină, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite, a împrejurărilor în care au fost comise și a impactului asupra ordinii publice.
A reținut Tribunalul Vaslui că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii dat aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor și natura lor; sub acest aspect s-a reținut că existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al faptelor comise de inculpat.
În practică, se consideră că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială, ocrotită prin art. 1 din Codul d e procedură penală, printre care figurează persoana, drepturile și libertățile ei, ca urmare a activității inculpatului sau a reacției declanșată de fapta comisă de acesta.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor sau libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului și gravitatea faptei, tribunalul a constatat că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este insuficientă, cea mai adecvată măsură preventivă fiind arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului formulat, inculpatul a solicitat admiterea recursului și punerea sa în libertate, invocând faptul că, deși există o hotărâre de condamnare, nu este rămasă definitivă, că a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța. Totodată, a invocat inculpatul și aspecte legate de situația personală și familială, arătând că are doi copii minori în întreținere, fiind singurul întreținător al familiei, și că nu există nici un motiv pentru a se putea reține că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, a reiterat cererea formulată și în fața instanței de fond privind înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru aspectele care vor fi expuse în continuare.
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpatul cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui/lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate creată în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de genul celei imputate inculpatului, ar fi judecate în stare de libertate.
Toate celelalte aspecte invocate de inculpat cu ocazia susținerii recursului de față și care privesc circumstanțele personale, nu pot fi examinat de instanța de recurs în momentul procesual de față, fiind atributul exclusiv al instanței ce judecă fondul de le a aprecia și analiza.
Pentru aceste considerente recursul declarat în cauză de inculpatul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MUNELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Tehnored.
07.07.2009
Tribunalul Vaslui: - Președinte - -
- Judecător -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 03.07.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 449 din 03.07.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 21 1970), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 07.07.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 449 din 03.07.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 21 1970), pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
