Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 450
Ședința publică de la 03 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr- prin care s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat și nu are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită a se avea în vedere poziția procesuală sinceră a acestuia, întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală, regretă sincer fapta, și nu se poate reține că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât în cauză există suficiente motive pentru a nu se mai dispune menținerea măsurii de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială. Poziția procesuală sinceră a inculpatului și toate celelalte aspecte invocate urmează a fi avute în vedere la pronunțarea unei soluții pe fond. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 1 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vaslui în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 Cod procedură penală s- constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată prin încheierea nr. 19 din 13.03.2009 a Judecătoriei Bârlad (mandat de arestare nr. 22/V din 13.03.2009) împotriva inculpatului CNP- FIUL LUI și născut la 15.09.1987 în municipiul Bârlad, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul Vaslui, măsură ce a fost menținută urmând a fi verificată periodic anterior expirării termenului de 60 de zile.
A fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că până în acest moment nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsuri arestării preventive a inculpatului, ci impun în continuare privarea de libertate a acestuia, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală prin existența unor probe și indicii temeinice, că inculpatul a săvârșit cu intenție faptele reținute în sarcina sa, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, în raport de natura și gravitatea faptelor, a împrejurărilor în care au fost comise și a impactului asupra opiniei publice.
În ceea ce privește condiția că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică s- reținut că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor și natura lor; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al faptelor comise de inculpat.
În speță, pericolul potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului și multitudinea faptelor reținute în sarcina sa (este condamnat pentru trei infracțiuni de furt calificat și are multiple condamnări anterioare pentru fapte de aceeași natură) și se concretizează prin starea de neliniște și insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Cum, până în prezent, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nici nu sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune înlocuirea măsurii, prima instanță a apreciat că cea mai adecvată măsură preventivă este arestarea preventivă conform prevederilor art. 136 Cod procedură penală.
Încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul pentru motive de netemeinicie, susținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, deoarece s-a stins rezonanța socială negativă generată de săvârșirea presupuselor fapte, iar lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la stadiul actual al procesului penal.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, în rejudecare, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 385 ind. 6 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat în concurs real, prevăzute de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în fapt, că în perioada 26 noiembrie 2008 - 12 martie 2009 în baza unor rezoluții infracționale distincte, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, din loc public și prin efracție, împreună cu trei minori, a sustras bunuri de la două persoane fizice și o persoană juridică din municipiul Bârlad.
Temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive este cel reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cursul cercetării judecătorești, măsura arestării preventive a fost menținută iar instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, potrivit art. 300 ind. 2 Cod procedură penală și, procedând conform art. 160 ind. b alin. 3 din același cod, în mod just considerat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt actuale, și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările de fapt în care au fost comise, urmările produse, concretizate în cuantumul prejudiciilor cauzate, persoana celui acuzat și perspectiva încălcării în continuare a normelor de drept constituie motive suficiente și relevante, inclusiv în raport cu prevederile art. 5 paragraf 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, ce impun menținerea, dar și constatarea caracterului rezonabil al duratei arestării, astfel cum în mod corect a operat instanța de apel.
Totodată instanța de apel menținut măsura arestării preventive a inculpatului în concordanță și cu dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a și c din Convenție, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.
În consecință, în temeiul considerentelor expuse criticile formulate nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud. -
Jud.
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 03.07.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 450 din 03.07.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 15 1987), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena, Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela
