Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 449
Ședința publică din data de 19.06.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui si, născut la 10 iunie 1962 și, fiul lui și, născut la 20 aprilie 1947, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu -, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2678/18.06.2009 și, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2677/18.06.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorilor din oficiu să ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Avocat din oficiu - și pentru recurenții inculpați și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursurilor.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere instanța de fond în mod greșit a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării.
Din punctul său de vedere, în prezent, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, dat fiind faptul că nu există nici un fel de temere că inculpatul, în situația în care va fi judecat în stare de libertate ar influența adevărul și ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Măsura arestării preventive este o măsură excepțională, măsura normală este cea a judecării inculpatului in stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat din oficiu - pentru recurentul inculpat, critică, la rândul său, încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât în opinia sa, instanța de fond în mod greșit a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării.
Susține astfel, având în vedere faptul că la momentul de față nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat această măsură și nu sunt date în sensul că inculpatul în situația in care va fi judecat în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru societate.
de două luni nu s-a efectuat nici o probă în dosar și nu a fost audiat nici un martor, iar presupunerea instanței în sensul că inculpatul, în situația in care va fi pus în libertate, ar putea să zădărnicească aflarea adevărului depășește termenul rezonabil prevăzut de art. 5 din CEDO.
Mai mult, la momentul de față inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru societate, cu atât mai mult cu cât el este arestat de o bună perioadă de, respectiv 8 luni, iar acest pericol trebuie analizat in concret și nu general.
In opinia sa, instanța de fond nu mai era îndrituită să mențină măsura arestării preventive, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și că subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat această măsură. Mai mult, din probele administrate rezultă indicii în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar pentru unele din aceste fapte este prevăzută pedeapsa închisorii de 20 de ani. Precizează de asemenea că, în situația in care inculpații ar fi cercetați în libertate ar exista riscul zădărnicirii aflării adevărului întrucât martorii nu au fost audiați.
Totodată, arată că la dosar există date din care rezultă că inculpatul a încercat să se sustragă urmăririi penale.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, susține că nu face parte dintr-un grup organizat așa cum se susține, că a fost folosit de ceilalți inculpați, care l-au pus să semneze niște acte, că are un copil minor în întreținere, soția sa are grave probleme de sănătate, cu aceleași probleme confruntându-se si el. Precizează de asemenea că nu prezintă pericol pentru societate și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, dorește să precizeze că nu s-a sustras de la urmărirea penală așa cum susține reprezentantul Ministerului Public. Motivele invocate de parchet nu sunt decât niște simple supoziții. S- invocat de parchet că este recidivist, situație. S-a invocat de parchet că, în urma discuțiilor cu sora sa, aceasta a precizat că fratele său - se sustrage urmăririi penale, situație de asemenea. Mai mult, inițial el a fost citat ca martor, iar față de această situație nu avea de ce să se sustragă urmăririi penale.
Cu privire la faptele ce i se impută, susține că el a recunoscut partea sa de vină, însă nu înțelege motivul pentru care este arestat. Arată de asemenea că în rechizitoriu se menționează că a prejudiciat pe un anume din, fără a i se indica numele și nici adresa.
Solicită admiterea recursului si judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- în baza disp. art.3002pr.penală rap la art.160 alin. pr.penală și art.23 alin.6 din Constituția României, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la 10 iunie 1962 în V, județul D), domiciliat în Pitești,-,.31,.3, județul A, CNP -, (fiul lui și, născut la 9 martie 1978 în, județul D) domiciliat în Pitești, str.1 - 1918, -.10,.A,.4,.17, județul A, CNP -, (fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în, județul D), domiciliat în comuna, sat, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1969 în Câmpulung, județul A, domiciliat în comună, sat V, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 20 aprilie 1947 în, județul V, domiciliat în comuna, sat V, județul D, CNP -, (fiul lui și, născut la 23 martie 1980 în Târgoviște) CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, toți aflați în Penitenciarul, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privare lor de libertate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice ce atestă participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, constând în denunțurile inculpaților, procesele-verbale de sesizare de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și de percheziție informatică, dosarele de creditare de la instituțiile specializate, procesele verbale de căutare și depistare a inculpaților, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, corpurile delicte predate de către inculpatul, declarațiile martorilor și ale inculpaților care au recunoscut participarea la redactarea actelor înaintate către părți sau prezentarea la bancă cu alte persoane în vederea obținerii sau ridicării unor credite, precum și acceptarea cu bună știință a folosirii unor contracte de muncă pre-datate, în vederea obținerii unor credite sau achiziționării unor autoturisme sau alte bunuri.
A mai constatat tribunalul că în cauză sunt îndeplinite și disp. art.148 literele a, b, pr.penală în sensul că, din datele existente rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală stând ascuns, deși cunoștea că este căutat de către organele de cercetare penală, pe numele său fiind emis chiar un mandat de arestare în lipsă la 20.10.2008, acesta discutând de altfel, la telefon, cu inculpata cu privire la desfășurarea cauzei și cu privire la faptul că are cunoștință că este căutat în vederea audierii.
De asemenea, a mai reținut tribunalul că, din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă date că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, căutând modalități prin care să deturneze cursul anchetei, existând prin urmare posibilitatea să încerce și în continuare să găsească modalități de influențare a celorlalți inculpați, dar și a martorilor din acte, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească.
În legătură cu desfășurarea cercetării judecătorești, tribunalul a observat că până la acest moment, nu s-a putut proceda la audierea martorilor cauza amânându-se de mai multe ori pentru lipsă de apărare sau pentru lipsa dosarului de fond, ce a fost înaintat în vederea soluționării căilor de atac promovate de inculpați, context în care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar influența negativ buna administrare a actului de justiție.
În acest sens, prima instanță a apreciat că martorii care urmează a fi audiați în cauză ar putea fi supuși unor presiuni din partea inculpaților, care ar conduce la îngreunarea aflării adevărului, exemplificându-se în acest sens, situația martorilor și în privința cărora au fost decelate o serie de presiuni la care au fost supuși.
În plus, prima instanță a mai reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cazul a 3 dintre ei, respectiv, și, pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 20 de ani închisoare.
În concluzie, s-a apreciat că, în cauză există probe că lăsarea în libertate a tuturor inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat atât din modul din care se reține în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, respectiv prin constituire într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme, produse electrocasnice și alte bunuri, prin intermediul creditelor bancare, obținute prin inducerea în eroare a instituțiilor bancare, folosindu-se de date și aspecte contrare realității.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din numărul mare de persoane racolate, pentru care s-au întocmit documente false, respectiv contracte de muncă și adeverințe de venit care au servit la obținerea frauduloasă a împrumuturilor.
Așa fiind, tribunalul a constatat că privarea de libertate a inculpaților nu contravine disp. art.5 paragraful 1, lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu atât mai mult cu cât datorită gravității deosebite a faptelor și a reacției publicului, față de acestea, este necesară menținerea stării de arest a inculpaților, fără ca prin aceasta să fie afectat principiul fundamental al prezumției de nevinovăție stipulat în art. 52pr.penală și în art.66 pr.penală, inculpații având posibilitatea formulării apărărilor corespunzătoare în fața instanței.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță, că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a arătat că nu s-a sustras de la urmărirea penală și că nu are calitatea de recidivist așa cum eronat s-a reținut de către prima instanță. A precizat că a recunoscut comiterea unei părți din infracțiunile ce i se impută și pe cale de consecință nu înțelege de ce s-a luat față de el măsura arestării preventive.
Consideră acesta că nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat această măsură și nu sunt date în sensul că în situația in care va fi judecat în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru societate.
de două luni nu s-a efectuat nici o probă în dosar și nu a fost audiat nici un martor, iar presupunerea instanței în sensul că ar putea să zădărnicească aflarea adevărului, în situația in care va fi pus în libertate, depășește termenul rezonabil prevăzut de art. 5 din CEDO.
Mai mult, la momentul de față nu mai prezintă pericol concret pentru societate, cu atât mai mult cu cât el este arestat de o bună perioadă de, respectiv 8 luni, iar acest pericol trebuie analizat in concret și nu general.
Inculpatul a susținut că nu face parte dintr-un grup organizat așa cum s-a reținut de către prima instanță și în realitate a fost folosit de către ceilalți inculpați care au profitat de neștiința sa. A învederat acesta că are în întreținere un copil minor ce are grave probleme de sănătate și, de asemenea, că de aceleași probleme suferă și el. Mai mult a considerat recurentul că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru societate.
Examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin.3 pr.penală, constată că recursurile sunt nefondate după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul-recurent este dedus judecății pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 (constând în aceea că la începutul lunii mai 2008, împreună cu -, zis "" și numiții "" și " s-a constituit într-un grupul infracțional organizat în scopul obținerii, în mod fraudulos de autoturisme " ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri); art.215 alin.1,2,3 și 5.penal cu aplicarea disp. art.41-42.penal (constând în aceea că în perioada mai - septembrie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme " ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri, cauzând un prejudiciu de peste 200.000 lei); art. 26 rap. la art.290 penal cu aplicarea disp.art.41 - 42 penal (constând în aceea că, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a încredințat actul său de identitate pentru a fi falsificate acte în vederea folosirii lor ulterioare la fraudarea unor instituții de credit); art. 291.pen. cu aplicarea prevederilor art. 42.pen.(constând în aceea că a folosit, în mod repetat, în utilizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu bună știință, acte falsificate pentru fraudarea unor instituții de creditare), toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit."a" penal și art.37 lit."b" penal.
Recurentul a fost arestat preventiv, prin încheierea nr.19/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită și respectiv menținută în mod succesiv de către instanțele legal sesizate.
Inculpatul-recurent este dedus judecății pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 (constând în aceea că în perioada august - septembrie 2008, sprijinit grupul infracțional organizat format din, -, zis "" și numiții "" și "", și chiar a aderat la acest, constituit în scopul obținerii, în mod fraudulos de autoturisme " ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri; art.215 alin.1,2 și 3.penal cu aplicarea disp. art.41-42.penal (constând în aceea că în perioada august - septembrie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme " ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri); art. 26 rap. la art.290 penal cu aplicarea disp.art.41 - 42 penal (constând în aceea că, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a încredințat actul său de identitate pentru a fi falsificate acte în vederea folosirii lor ulterioare la fraudarea unor instituții de credit); art. 291.pen. cu aplicarea prevederilor art. 42.pen.(constând în aceea că a folosit, în mod repetat, în utilizarea aceleiași rezoluții infracționale, cu bună știință, acte falsificate pentru fraudarea unor instituții de creditare), toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit."a" penal și art.37 lit."b" penal.
Recurentul a fost arestat preventiv, prin încheierea nr.17/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită și respectiv menținută în mod succesiv de către instanțele legal sesizate.
Prin încheierea recurată în prezent, instanța a făcut în mod corect aplicarea disp. art.3002rap. la art.160 alin.3 pr.penală, Curtea observând că în cauză, în mod judicios s-a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a recurenților subzistă și în prezent și că, aceste temeiuri impun în continuare, privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză a fost reținută fapta inculpatului - recurent de constituire a unui grup infracțional organizat, profilat pe obținerea în condiții frauduloase, de credite bancare necesare achiziționării de autoturisme produse electrocasnice și alte bunuri, iar în privința inculpatului aderarea acestuia la grupul infracțional anterior menționat, precum și participația acestora la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost constituit grupul infracțional, în acest sens, existând probe și indicii temeinice, verosimile, care confirmă săvârșirea de către recurenți a infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, fiind satisfăcută astfel exigența impusă de art.143 pr.penală.
Așa cum a reținut și tribunalul, este în afara oricărui dubiu verosimilitatea bănuielilor pe care se bazează arestarea recurenților, în acest sens, fiind administrate o multitudine de mijloace de probă, așa cum acestea au fost expuse de tribunal în considerentele încheierii recurate, și cum rezultă de altfel din actele și lucrările dosarului de urmărire penală.
În mod constant, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a decis că plauzibilitatea bănuielilor pe care trebuie să se bazeze arestarea constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă dacă cel în cauză " a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Cum în cauză condiția existenței unor motive verosimile privind bănuiala săvârșirii unei infracțiuni este pe deplin îndeplinită, în raport de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată că în plus, privarea de libertate a inculpaților recurenți a fost în mod judicios apreciată ca necesară, atât pentru buna administrare a justiției, respectiv riscul preîntâmpinării sustragerii de la proces, cât și pentru protejarea interesului public legal de riscul repetării faptelor, deoarece jurisprudența Curții europene a evidențiat în mod constant, că în aceste cazuri, alte măsuri nu ar fi suficiente pentru protejarea eficientă a interesului public, așa cum este cazul în speță.
Astfel, Curtea observă că în mod corect prima instanță a reținut existența unor date certe privind o serie de presiuni ce au fost exercitate asupra unora dintre martori, ceea ce sporește riscul de influențare al acestora și implicit, a cursului procesului penal, fiind periclitat astfel interesul aflării adevărului și, prin urmare însăși scopul procesului penal.
Nu în ultimul rând, implicațiile activităților desfășurate de grupul infracțional, așa cum acestea se conturează până în prezent, respectiv numărul mare de persoane racolate, pentru care s-au întocmit documente false ce au stat la baza obținerii împrumuturilor, valoarea prejudiciilor create, numărul instituțiilor bancare prejudiciate, cât și pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, constituie elemente pe baza cărora se poate aprecia că lăsarea în libertate a recurenților creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Este de remarcat faptul că inculpatul, chiar dacă nu este recidivist, are în antecedență diverse condamnări la pedeapsa închisorii. Mai mult, pentru prinderea acestuia a fost necesară organizarea unei acțiuni speciale a poliției la data de 21 octombrie 2008.
Pe cale de consecință, Curtea observă că potrivit jurisprudenței Curții Europene, s-a statuat că severitatea sancțiunii, precum și cazierul persoanei în cauză, sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor (Cauzele Kusyk contra Poloniei - Hotărârae din 24 octombrie 2006 și respectiv Michta contra Poloniei - Hotărârea din 4 mai 2006).
Or, în cauză, aceste două elemente, așa cum acestea au fost definite în hotărârile amintite mai sus, formează convingerea curții, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului-recurent prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum în mod judicios s-a apreciat de către prima instanță, privarea sa de libertate constituind în acest sens nu o violare, ci însăși o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană.
Considerentele anterior expuse sunt pe deplin valabile și în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, cu mențiunea că acesta este la primul contact cu legea penală.
Separat de aceasta, trebuie să observăm că este vorba despre o cauză complexă în care sunt deduși judecății mai mulți inculpați, față de aceștia reținându-se incidența disp. art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, privind grupul infracțional organizat, ceea ce constituie un alt element de bază în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Din nou în acest sens, trebuie să amintim că jurisprudența Curții Europene a evidențiat că în cazurile de criminalitate organizată, se acceptă și se justifică o detenție mai îndelungată(cauza Hass contra Poloniei - Hotărârea din 7 noiembrie 1996) așa cum de altfel, este cazul și în speță, câtă vreme a fost reținută săvârșirea infracțiunii amintite în paragraful de mai sus și în plus, este vorba de o cauză complexă cu un număr însemnat de participanți, dar și un număr însemnat de probe.
Toate acestea, reprezintă motive pertinente pe baza cărora în mod corect prima instanță a concluzionat că motivele ce au determinat arestarea recurenților impun în continuare privarea acestora de libertate, astfel încât încheierea atacată fiind legală și temeinică, curtea va respinge recursurile inculpaților ca nefondate conform art.38515pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui si, născut la 10 iunie 1962 și, fiul lui si, născut la data de 20 aprilie 1947, ambii aflați în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul -.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: fiecare la câte 150 lei din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției si Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. /
4ex/22.06.2009
f-
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
