Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 450
Ședința publică din data de 19.06.2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
: -
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -, din cadrul - Biroul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 22.11.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu -, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 2676/18.06.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest.
Avocat din oficiu - pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat in cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat din oficiu - pentru recurentul inculpat, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât din punctul său de vedere instanța de fond în mod greșit a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării.
La dosar la fila 53 există o caracterizare din care rezultă că inculpatul nu a creat probleme în mediul social în care trăiește, astfel încât nu înțelege motivul pentru care instanța de fond reținut în motivarea încheierii recurate că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat din influența negativă pe care ar putea-o avea in comunitatea din care face parte.
Mai mult decât atât, inculpatul a dat dovadă de o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât apreciază că împotriva acestuia nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii dată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive. Din conținutul convorbirilor telefonice rezultă cu claritate faptul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, astfel încât nu se impune judecarea acestuia in stare de libertate.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, susține că s-a prezentat singur la parchet, a recunoscut faptul că a scris cele șase adeverințe și că nu există nici un martor cu care să intre în contradicție, iar el să-l poată influența. telefonice invocate de parchet au fost efectuate după arestarea sa, astfel încât nu înțelege motivul pentru care reprezentantul Ministerului Public le invocă de fiecare dată.
Precizează de asemenea că în cauză s-a făcut o disjungere cu privire la o parte din inculpați, astfel încât la momentul de față nu mai există un prejudiciu așa mare, iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru infracțiunea săvârșită de el nu mai este în cuantum de 10-20 ani, ci mult mai mică.
Din punctul său de vedere nu prezintă pericol pentru societate și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr- în baza disp. art.300/2 pr.penală rap la art.160/b alin. pr.penală și art.23 alin.6 din Constituția României, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților (fiul lui și, născut la 10 iunie 1962 în V, județul D), domiciliat în Pitești,-,.31,.3, județul A, CNP -, (fiul lui și, născut la 9 martie 1978 în, județul D) domiciliat în Pitești, str.1 - 1918, -.10,.A,.4,.17, județul A, CNP -, (fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în, județul D), domiciliat în comuna, sat, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1969 în Câmpulung, județul A, domiciliat în comună, sat V, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 20 aprilie 1947 în, județul V, domiciliat în comuna, sat V, județul D, CNP -, (fiul lui și, născut la 23 martie 1980 în Târgoviște) CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A, toți aflați în Penitenciarul, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privare lor de libertate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice ce atestă participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt deduși judecății, constând în denunțurile inculpaților, procesele-verbale de sesizare de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și de percheziție informatică, dosarele de creditare de la instituțiile specializate, procesele verbale de căutare și depistare a inculpaților, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, corpurile delicte predate de către inculpatul, declarațiile martorilor și ale inculpaților care au recunoscut participarea la redactarea actelor înaintate către părți sau prezentarea la bancă cu alte persoane în vederea obținerii sau ridicării unor credite, precum și acceptarea cu bună știință a folosirii unor contracte de muncă pre-datate, în vederea obținerii unor credite sau achiziționării unor autoturisme sau alte bunuri.
A mai constatat tribunalul că în cauză sunt îndeplinite și disp. art.148 literele a,b,f pr.penală în sensul că, din datele existente rezultă că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală stând ascuns, deși cunoștea că este căutat de către organele de cercetare penală, pe numele său fiind emis chiar un mandat de arestare în lipsă la 20.10.2008, acesta discutând de altfel, la telefon, cu inculpata cu privire la desfășurarea cauzei și cu privire la faptul că are cunoștință că este căutat în vederea audierii.
De asemenea, a mai reținut tribunalul că, din conținutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă date că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, căutând modalități prin care să deturneze cursul anchetei, existând prin urmare posibilitatea să încerce și în continuare să găsească modalități de influențare a celorlalți inculpați, dar și a martorilor din acte, fapt care ar îngreuna cercetarea judecătorească.
În legătură cu desfășurarea cercetării judecătorești, tribunalul a observat că până la acest moment, nu s-a putut proceda la audierea martorilor cauza amânându-se de mai multe ori pentru lipsă de apărare sau pentru lipsa dosarului de fond, ce a fost înaintat în vederea soluționării căilor de atac promovate de inculpați, context în care s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar influența negativ buna administrare a actului de justiție.
În acest sens, prima instanță a apreciat că martorii care urmează a fi audiați în cauză ar putea fi supuși unor presiuni din partea inculpaților, care ar conduce la îngreunarea aflării adevărului, exemplificându-se în acest sens, situația martorilor și în privința cărora au fost decelate o serie de presiuni la care au fost supuși.
În plus, prima instanță a mai reținut că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cazul a 3 dintre ei, respectiv, și, pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 20 de ani închisoare.
În concluzie, s-a apreciat că, în cauză există probe că lăsarea în libertate a tuturor inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol rezultat atât din modul din care se reține în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, respectiv prin constituire într-un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de autoturisme, produse electrocasnice și alte bunuri, prin intermediul creditelor bancare, obținute prin inducerea în eroare a instituțiilor bancare, folosindu-se de date și aspecte contrare realității.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din numărul mare de persoane racolate, pentru care s-au întocmit documente false, respectiv contracte de muncă și adeverințe de venit care au servit la obținerea frauduloasă a împrumuturilor.
Așa fiind, tribunalul a constatat că privarea de libertate a inculpaților nu contravine disp. art.5 paragraful 1, lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu atât mai mult cu cât datorită gravității deosebite a faptelor și a reacției publicului, față de acestea, este necesară menținerea stării de arest a inculpaților, fără ca prin aceasta să fie afectat principiul fundamental al prezumției de nevinovăție stipulat în art.5/2 pr.penală și în art.66 pr.penală, inculpații având posibilitatea formulării apărărilor corespunzătoare în fața instanței.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță, că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A arătat inculpatul că la dosar există un înscris ce reprezintă caracterizarea comportamentului său, anterior săvârșirii faptelor, din care rezultă că nu a creat probleme în mediul social în care trăiește, astfel încât, lăsarea sa în libertate nu ar putea constitui vreo influență negativă asupra acestui mediu social și deci, nu ar putea reprezenta vreun pericol social concret pentru ordinea publică.
A mai susținut recurentul că pe parcursul procesului penal, a dat dovadă de o conduită procesuală sinceră,neputând influența cursul procesului penal, deoarece nu există nici un martor cu care să intre în contradicție, argumente în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea sa în libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Inculpatul-recurent este dedus judecății pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003 (constând în aceea că la sfârșitul lunii iunie - începutul lunii iulie 2008, aderat în deplină cunoștință de cauză la grupul infracțional organizat format din, -, zis "" și numiții "" și "", grup format în scopul obținerii, în mod fraudulos de autoturisme " ", credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri); art.26 penal rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5.penal cu aplicarea disp. art.41-42.penal (constând în aceea că în perioada iulie - septembrie 2008, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu alte persoane a obținut, folosind manopere dolosive, autoturisme " ", produse electrocasnice, credite bancare și alte bunuri, cauzând un prejudiciu de peste 200.000 lei); art.290 penal cu aplicarea disp.art.41 - 42 penal (constând în aceea că în perioada iulie - septembrie 2008, falsificat, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, mai multe piese ale unor dosare de creditare (adeverințe de venit, contracte individuale de muncă, facturi de utilități etc), acte pe care ulterior le-a încredințat altor persoane pentru folosirea lor la obținerea, în mod fraudulos de bunuri), toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit."a" penal și art.37 lit."b" penal.
Recurentul a fost arestat preventiv, prin încheierea nr.19/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ulterior măsura arestării preventive fiind prelungită și respectiv menținută în mod succesiv de către instanțele legal sesizate.
Prin încheierea recurată în prezent, instanța a făcut în mod corect aplicarea dsp. art.300/2 rap. la art.260/b alin.3 pr.penală, Curtea observând că în cauză, în mod judicios s-a apreciat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a recurentului subzistă și în prezent și că, aceste temeiuri impun în continuare, privarea de libertate a recurentului.
Astfel, în cauză a fost reținută aderarea recurentului la grupul infracțional organizat, profilat pe obținerea în condiții frauduloase, de credite bancare necesare achiziționării de autoturisme produse electrocasnice și alte bunuri, precum și participația sa la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost constituit grupul infracțional, în acest sens, existând probe și indicii temeinice, verosimile, care confirmă săvârșirea de către recurent a infracțiunilor pentru care este dedus judecății, fiind satisfăcută astfel exigența impusă de art.143 pr.penală.
Așa cum a reținut și tribunalul, este în afara oricărui dubiu verosimilitatea bănuielilor pe care se bazează arestarea recurentului, în acest sens, fiind administrate o multitudine de mijloace de probă, așa cum acestea au fost expuse de tribunal în considerentele încheierii recurate, și cum rezultă de altfel din actele și lucrările dosarului de urmărire penală.
În mod constant, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a decis că plauzibilitatea bănuielilor pe care trebuie să se bazeze arestarea constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă dacă cel în cauză " a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia".
Cum în cauză condiția existenței unor motive verosimile privind bănuiala săvârșirii unei infracțiuni este pe deplin îndeplinită, în raport de ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată că în plus, privarea de libertate a inculpatului recurent a fost în mod judicios apreciată ca necesară, atât pentru buna administrare a justiției, respectiv riscul preîntâmpinării sustragerii de la proces, cât și pentru protejarea interesului public legal de riscul repetării faptelor, deoarece jurisprudența Curții europene a evidențiat în mod constant, că în aceste cazuri, alte măsuri nu ar fi suficiente pentru protejarea eficientă a interesului public, așa cum este cazul în speță.
Astfel, Curtea observă că în mod corect prima instanță a reținut existența unor date certe privind o serie de presiuni ce au fost exercitate asupra unora dintre martori, ceea ce sporește riscul de influențare al acestora și implicit, a cursului procesului penal, fiind periclitat astfel interesul aflării adevărului și, prin urmare însăși scopul procesului penal.
Nu în ultimul rând, implicațiile activităților desfășurate de grupul infracțional, așa cum acestea se conturează până în prezent, respectiv numărul mare de persoane racolate, pentru care s-au întocmit documente false ce au stat la baza obținerii împrumuturilor, valoarea prejudiciilor create, numărul instituțiilor bancare prejudiciate, cât și pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, constituie elemente pe baza cărora se poate aprecia că lăsarea în libertate a recurentului creează un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că, în însăși actul de sesizare se reține existența unei conduite procesuale sincere a recurentului inculpat, însă în fișa sa de cazier figurează nu mai puțin de 5 condamnări aplicate în intervalul 1996 - 2003, sens în care la încadrarea juridică a faptelor pentru care acesta a fost dedus judecății, a fost reținută incidența art.37 lit.b penal, privind pluralitatea infracțională sub forma recidivei postexecutorii.
Pe cale de consecință, Curtea observă că potrivit jurisprudenței Curții Europene, s-a statuat că severitatea sancțiunii, precum și cazierul persoanei în cauză, sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracțiunilor (Cauzele Kusyk contra Poloniei - Hotărârae din 24 octombrie 2006 și respectiv Michta contra Poloniei - Hotărârea din 4 mai 2006).
Or, în cauză, aceste două elemente, așa cum acestea au fost definite în hotărârile amintite mai sus, formează convingerea curții, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului-recurent prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum în mod judicios s-a apreciat de către prima instanță, privarea sa de libertate constituind în acest sens nu o violare ci însăși o expresie a aplicării art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană.
Separat de aceasta, trebuie să observăm că este vorba despre o cauză complexă în care sunt deduși judecății mai mulți inculpați, față de aceștia reținându-se incidența disp. art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, privind grupul infracțional organizat, ceea ce constituie un alt element de bază în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Din nou în acest sens, trebuie să amintim că jurisprudența Curții Europene a evidențiat că în cazurile de criminalitate organizată, se acceptă și se justifică o detenție mai îndelungată(cauza Hass contra Poloniei - Hotărârea din 7 noiembrie 1996) așa cum de altfel, este cazul și în speță, câtă vreme a fost reținută săvârșirea infracțiunii amintite în paragraful de mai sus și în plus, este vorba de o cauză complexă cu un număr însemnat de participanți dar și un număr însemnat de probe, recurentul fiind recidivist.
Toate acestea, reprezintă motive pertinente pe baza cărora în mod corect prima instanță a concluzionat că motivele ce au determinat arestarea recurentului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel încât încheierea atacată fiind legală și temeinică, curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la 22.11.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul -.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției si Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red. Cr/
4ex/22.06.2009
f-
jud. fond
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu Cristina
