Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.452/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 28 AUGUST 2008
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu Aurel
JUDECĂTORI - - - - Președintele Secției penale
- - Președintele Secției pentru Minori și familie
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La,ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 13.08.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 28.08.2008, depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului că prin încheierea de ședință din 13 august 2008, s-a menținut măsura arestării preventive, încheiere împotriva căreia s-a declarat recurs. Este întrebat inculpatul dacă își menține recursul declarat.
Inculpatul susține că își menține recursul formulat.
Apărătorul inculpatului depune la dosar înscrisuri pentru a fi avute în vedere la soluționarea recursului. Nu are cereri prealabile de formulat.
Procurorul nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul inculpatului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, susține că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii pronunțate, întrucât s-a reținut că lăsarea în libertate inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, precum și faptul că s-a sustras de la urmărirea penală. Supune atenției in stanței motivele pentru care s-a opus menținerii arestării preventive.
Urmărirea penală în prezenta cauză a pornit cu 7 inculpați arestați, care la data de 7.02.2008 au fost puși în libertate, ca ulterior, după o lună să fie arestat inculpatul, care se afla în Italia, și care se află și în prezent în stare de arest. S-a considerat că inculpatul s-a sustras urmăririi penale. Fapta a fost comisă la data de 27/28.01.2007. Înainte de această dată, cu o săptămână înainte, inculpatul și-a rezervat bilet de avion pentru a pleca în Italia la muncă. De la momentul comiterii presupusei fapte și până la momentul arestării nimeni nu l-a căutat nici un procuror sau organ de poliție că urmează să fie audiat într-o anumită calitate. Practica judiciară a statuat că o persoană nu poate fi socotită că se sustrage atât timp cât nu i s-a adus la cunoștință într-un anumit mod că este căutată. În tot acest timp, au fost căutat celelalte 7 persoane, și nu mai după ce acestea au fost puse în libertate, a fost pus și inculpatul sub urmărire. Inculpatul nu avea de unde să cunoască pentru că nu locuia cu tatăl său, acesta nu cunoștea locul de muncă al fiului său. În aceste împrejurări rezultă cu certitudine că inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs care se referă la pericol public pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, susține că la data când ceilalți 7 inculpați au fost puși în libertate, instanța de recurs a reținut că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Se trage concluzia că dacă toți cei 8 inculpați au fost trimiși în judecată pentru aceleași fapte, cu aceeași încadrare juridică, pentru aceeași participație, și 7 dintre acestea au fost puși în libertate pentru că nu prezintă pericol public, ar trebui ca și a opta persoană, inculpatul de față, să nu prezinte pericol concret.
Mai mult s-a motivat că inculpatul are antecedente penale, dar și inculpatul este recidivist și a fost pus în libertate. Tratamentul juridic trebuie să fie același. Codul penal nu prevede în cazul recidivei un alt fel de tratament.
Pe de altă parte să se observe că s-a apreciat că există temeiuri că inculpatul a săvârșit fapta reținută în rechizitoriu și dă de exemplu declarația părții vătămate, un raport constatator și declarații de martor. Să se analizeze aceste mijloace de probă din care rezultă că partea vătămată nu-l cunoaște și nu l- văzut niciodată pe inculpat, martorii nu au nicio legătură cu inculpatul și nu-l cunosc.
În aceste condiții hotărârea este nelegală. Legea trebuie aplicată în mod egal. În condițiile în care ceilalți sunt liberi și inculpatul trebuie să beneficieze de același tratament juridic. Acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală. Probabil faptul că fost predat de autoritățile italiene, în baza unui mandat european de arestare, influențează soluția în prezenta cauză. Inculpatul a fost arestat de autoritățile italiene în luna martie 2008 și până în prezent a stat arestat mai mult decât ceilalți inculpați, care s-au aflat în stare de arest doar o lună.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara cum s-a dispus și față de ceilalți inculpați.
Mai arată că în cauză s-a dispus suspendarea, pentru că s-a invocat o excepție de neconstituționalitate, inculpatul fiind singurul care se află în această postură, el nu a fost inițiatorul excepției, trebuie să se supună acestui regim, în situația în care soluționarea excepție poate și până la 6 luni. Dosarul nu a fost încă înaintat la Curtea Constituțională.
Procurorulapreciază că recursul este nefundat și că în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive. Au fost avute în vedere particularitățile cauzei, gravitatea infracțiunilor reținute, contribuția inculpatului la săvârșirea acestora, care a individualizat participației sale față de ceilalți inculpați, precum și starea de recidivă. Corect, s-au avut în vedere disp.art.148 lit.a Cod procedură penală și s-a apreciat că s-a sustras urmăririi penale. Din actele prezentate la termenul de astăzi, rezultă că inculpatul a efectuat plata unui sejur în Italia, în perioada 28.01.2007 - 3.02.2007, însă fapta a fost comisă în noaptea de 27/28.01.2007, deci prima noapte de sejur ar fi fost după noaptea de 27/28 și nu s-a mai întors după cele 5 zile de sejur. Inculpatul a fost depistat după 2 luni pe teritoriul statului străin, pentru punerea în executare a mandatului european. De asemenea, mai există o contradicție în actele prezentate, pentru că rezultă că la data de 30.01.2007, inculpatul s-ar fi întors în țară, peste 2 zile de la plecării. Dovada plății sejurului nu face și dovada că el era cel care trebuia să plece din țară.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apărătorul inculpatului,în replică, susține că acea chitanță care face dovada că a achitat sejurul este datată 23.01.2007, cu mult înainte de comiterea faptei, deci nu avea cum să cunoască că la data de 27/28.01.2007 se va întâmpla vreo faptă penală. Data de 30.01.2007 este data decolării din România și nu data întoarcerii. Inculpatul nu s-a întors pentru că s-adus să muncească, nu a fost prins după 2 luni ci după 1an.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său. Solicită să fie cercetat în stare de libertate la fel ca ceilalți inculpați, urmând să se prezinte ori de câte ori este nevoie.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în baza art. 3002coroborat cu art. 160 Cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a respins cererea acestuia de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a părăsi localitatea.
Pentru hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra măsurii preventive a inculpatului, implicit asupra cererii formulate de inculpat privind înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.pr.pen.
Evaluând temeiurile legale care au stat la baza adoptării măsurii preventive în privința inculpatului, Tribunalul Galați le-a apreciat ca fiind neschimbate.
Astfel, fapta penală reținută în sarcina acestuia în prezenta cauză (prev. de disp. art. 20.pen. rap. la art. 174 al. 1- art. 175 al. 1 lit. i pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen.) este conturată prin declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală întocmit în privința acesteia, rapoartele de investigații, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice aferente, declarațiile martorilor, Teni, HG dar și prin declarațiile coinculpaților coinculpaților,.
Totodată condițiile procedurale legale prev. de disp. art. 148 lit. a și f pr.pen. sunt evidențiate prin actele de căutare întreprinse în cauză precum și prin mențiunile fișei de cazier judiciar a acestuia. Astfel, infracțiunea în discuție este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpatului transpare din natura și gravitatea faptei- obiect al cauzei, împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită, dar și din elementele care circumstanțiază persoana inculpatului și din proliferarea acestei categorii de infracțiune în ultima perioadă de timp.
Nu are relevanță tratamentul juridic aplicat celorlalți inculpați pe parcursul cercetării în condițiile în care inculpatul a adoptat o poziție procesuală improprie desfășurării urmăririi penale.
Întrucât în raport de probatoriile adminJ. până la acest moment nu au intervenit modificări ale temeiurilor premisă adoptării măsurii preventive, s-a constatat ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă prev. de art. 145.pr.pen.- situația dată justificând în continuare starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul susținând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive situație în care se impune revocarea măsurii sau înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă mai blândă. A învederat inculpatul că nu s-a sustras de la urmărirea penală și că după comiterea faptei a plecat în Italia pentru a munci în baza unui contract de muncă. De asemenea a susținut că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică de vreme ce alți șapte inculpați din prezenta cauză sunt cercetați în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul este nefondat și urmează a fi respins pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică și că în mod justificat a dispus instanța de fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpat Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Astfel din actele depuse la dosar rezultă că într-adevăr inculpatul a făcut inițial o rezervare pentru un voiaj la în perioada 28.01.2007 - 03.02.2007( cazare de la Hotel - mijloc de transport neprecizat) însă inculpatul nu mai dat curs acestei rezervări implicat fiind în scandalul ce a avut loc în noaptea de 27/28.01.2007 în comuna.
Ulterior, la data de 30.01.2007 inculpatul a făcut o nouă rezervare pentru un zbor cu avionul în Italia, plătită cu bani cash în aceeași zi, însă nu pentru ci pentru orașul situat tocmai în, zbor cu care inculpatul a și părăsit România, aspecte ce denotă cu prisosință, în opinia Curții, că inculpatul a căutat să plece în grabă din țară pentru a se sustrage de la cercetările ce demaraseră în cauză.
De altfel inculpatul a fost prins în Italia la peste un an de la data faptelor, în baza unui mandat european de arestare, fiind de presupus că altfel nu s-ar fi prezentat de bună voie în fața autorităților judiciare române pentru fi cercetat și judecat.
Tot neîntemeiat este și motivul de recurs invocat de inculpat, în sensul că s-ar impune punerea sa în libertate, pentru egalitate de tratament cu ceilalți inculpați.
În condițiile în care inculpatul are antecedente penale și, spre deosebire de ceilalți inculpați, s-a sustras urmăririi penale și judecății, în mod corect prima instanță a considerat că el se află într-o situație diferită față de ceilalți inculpați, astfel că nu poate invoca egalitatea de tratament juridic cu aceștia.
În consecință, criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Întrucât nici după examinarea din oficiu a încheierii recurate, sub toate aspectele, nu se constată motive de natură să atragă casarea acesteia urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul, conform disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 21.09.1976 în G, domiciliat în com. jud.G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, CNP -,împotriva Încheierii de ședință nr- din 13.08.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul - la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 august 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 2.09.2008
Tehnored. -2.09.2008
2 ex
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Liviu Herghelegiu Aurel
