Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 452/R/2009
Ședința publică din 21 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., în substituirea av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt cele prev. de art. 148 lit. a și f pr.pen. Inculpatul a arătat că în urmă cu circa 2 ani, când s-a prezentat la organul de urmărire penală, nu avea cunoștință că împotriva lui s-a dispus începerea urmăririi penale. A dobândit calitatea de învinuit după începerea urmăririi penale, după ce a părăsit țara. S-a prezentat de bunăvoie în țară și nu se poate reține că, cu rea credință a încercat să se sustragă de la urmărire penală. În ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. s-a arătat că acest temei subzistă având în vedere că inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate sporită. Este real că s-au reținut 5 infracțiuni în sarcina inculpatului, dar reținerea acestora nu conduce automat la existența acelor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat în ce a constat activitatea lui în grupul infracțional, a recunoscut că-l cunoaște pe inculpatul și că personal, nu s-a ocupat cu vânzarea drogurilor. Niciun martor audiat nu a afirmat că inculpatul personal le-a vândut droguri. Faza de urmărire penală este finalizată, au fost audiați inculpații, mai mulți martori, așa încât inculpatul nu mai poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul nu are antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă, motiv pentru care s-au reținut disp. art. 16 din Legea 143/2000. Solicită a se avea în vedere și atitudinea de care a dat dovadă ulterior inculpatul, respectiv intenția acestuia de a reveni în țară pentru a-și finaliza acest dosar. Trebuie avute în vedere disp. art. 136.pr.pen. cele privitoare la scopul măsurilor preventive și anume măsura arestării preventive se ia pentru a împiedica inculpatul să se sustragă de la urmărire penală sau judecată, dar în speță, nu există astfel de probe. Pentru toate aceste motive, solicită revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. Raportat la fapta comisă, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia, solicită respingerea recursului și în baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 09.07.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/1 alin. 3.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul (fiul lui și, născut la 22.06.1984), măsură ce a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj a fost trimis în judecată, arestat preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor inițiere și constituirea unui grup infracțional organizat constituit în vederea comiterii unei infracțiuni grave și urmat de comiterea unei astfel de infracțiuni, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; trafic de droguri de risc în formă continuată prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de mare risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev. și ped. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; cumpărare și deținere de droguri de risc, în vederea propriului consum, fără drept, în formă continuată, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a Cod penal.
Sub aspectul stării de fapt se reține prin actul de sesizare a instanței că inculpatul, în cursul anului 2007, împreună cu inculpații, și, a constituit un grup infracțional organizat în vederea desfășurării de activități de trafic de droguri pe raza mun. C-N, constituire urmată de săvârșirea infracțiunilor continuate de trafic de droguri de risc și de mare risc. Astfel, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpații mai sus menționați, inculpatul a efectuat o serie activități specifice traficului de droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc (ecstasyși cocaină) față de un număr impresionant de tineri de pe raza mun. C-N, și de asemenea, în aceeași perioadă de timp, a cumpărat și deținut droguri de risc (cannabis și rezină de cannabis) și de mare risc (ecstasyși cocaină) pentru consum propriu, fără drept.
Tribunalul Cluja fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 3 iulie 2009, fiind înregistrată sub nr-, în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 30 iulie 2009.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul, respectiv cele prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpat.
Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile celorlalți coinculpați, declarațiile consumatorilor față de care a traficat droguri de risc sau de mare risc, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, materialul de urmărire penală și probele fiind impresionante.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor e probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale și procedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol rezidă în însuși pericolul social al faptelor deduse judecății ținând seama de amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri prezent în societatea românească, opinia publică fiind aproape zilnic informată prinmass-mediacu privire la pătrunderea acestor fenomene în medii extrem de juvenile, cum sunt cele din școlile generale. Pe de altă parte, nu trebuie uitat aspectul că pentru realizarea activităților de trafic de droguri, de risc și de mare risc, inculpatul a constituit un grup infracțional, în cadrul căruia ocupa un loc însemnat, rolul său fiind practic placa turnantă a întregii "afaceri". Față de probele de la dosarul cauzei, inculpatul a traficat droguri de risc și de mare risc, cel puțin aparent, într-un context de amploare și rezonanță, în condițiile în care, în situația actuală, la modul general vorbind, a fenomenului infracțional, instanța apreciază că o asemenea activitate este menită să atragă atenția opiniei publice și în raport de reacția imediată a organelor judiciare, chemate să ia măsuri prompte și eficiente.
Este real că în prezent ceilalți inculpați au fost condamnați, nedefinitiv, la pedepse neprivative de libertate, dar această situație, față de faptul că în prezent inculpatul este arestat preventiv nu reprezintă o încălcare a principiului echității, deoarece toți ceilalți inculpați s-au aflat perioade mai lungi sau mai scurte în arest preventiv. Pe de altă parte, aceștia au trecut printr-un proces judiciar de individualizare a sancțiunii aplicabile și a modalității de executare, instanța care a pronunțat condamnarea apreciind, pe baza unor criterii obiective în genul celor enunțate de art. 72 Cod Penal, că inculpații pot executa acele pedepse chiar fără privare de libertate, în contextul în care inculpatul din prezenta cauză nu a trecut prin acest procedeu de evaluare. Mai mult nici nu se cuvine a discuta pe marginea unei hotărâri judecătorești care nu este definitivă. În ceea ce-l privește pe inculpatul, cu riscul de a ne repeta, trebuie să reiterăm că sunt prezente condițiile legale necesare pentru luarea unei măsuri excepționale cum este arestarea preventivă.
În privința temeiului de arestare prev. de art. 148 lit.a Cod Procedură Penală, suntem de acord că în prezent nu mai există la dosar date din care să rezulte că inculpatul va încerca să fugă pentru a se sustrage de la judecată, însă în mod cert,așa cum a recunoscut-o cu ocazia ultimului cuvânt, a fugit pentru a se sustrage de la urmărire penală, ceea ce este suficient în contextul textului legal mai sus amintit.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001alin.3 Cod procedură penală, s-a costatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și a fost menținută.
Împotriva încheierii, mai sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, fără a motiva în scris recursul, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând,în principalsă se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a arătat că, dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cel prev. de art. 148 lit. a nu subzistă în cauză, deoarece inculpatul a arătat că în urmă cu circa 2 ani, când s-a prezentat la organul de urmărire penală, nu avea cunoștință că împotriva lui s-a dispus începerea urmăririi penale; a dobândit calitatea de învinuit după începerea urmăririi penale, după ce a părăsit țara. Ulterior a revenit de bunăvoie în țară, deci nu se poate reține că, cu rea credință a încercat să se sustragă de la urmărire penală.
În ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. s-a arătat că, împrejurarea că, s-au reținut mai multe infracțiuni în sarcina inculpatului, nu conduce automat la concluzia existenței probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat în ce a constat activitatea lui în cadrul grupului infracțional, faza de urmărire penală este finalizată, au fost audiați inculpații, mai mulți martori, așa încât inculpatul nu mai poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul nu are antecedente penale, s-au reținut în favoarea sa și disp. art. 16 din Legea 143/2000. Trebuie avute în vedere disp. art. 136.pr.pen. privitoare la scopul măsurilor preventive, în cauză neexistând probe că inculpatul trebuie împiedicat a se sustrage de la judecată.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Prima instanță, după înregistrarea dosarului în care inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunile mai sus menționate, a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 pr.pen. verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestuia înainte de expirarea duratei arestării preventive și constatând întemeiat că, temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea sa de libertate.
Astfel, prin încheierea penală nr. 27/C din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 al. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.penal și trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2.penal și art. 33 lit. a penal, constând în aceea că, împreună cu coinculpații, și, a constituit în cursul anului 2007 un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri în municipiul C-N, iar în anul 2006 deținut, oferit spre consum și comercializat prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale cannabis, rezină de cannabis, cocaină și comprimate de ecstasy mai multor tineri din C-
Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare la data de 11 iunie 2009, perioada pentru care s-a dispus arestarea fiind 11.06.2009 -10.07.2009.
Din materialul de urmărire penală administrat până la momentul arestării, a rezultat că, începând cu anul 2007, acest inculpat împreună cu ceilalți inculpați au constituit un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri în municipiul C-N, liderul grupului fiind inculpatul, care a coordonat și organizat activitatea celorlalți. Rolul inculpatului a constat în furnizarea comprimatelor de ecstasy, care urmau să fie vândute, aducându-le din mun.Mediaș, punându-le la dispoziția inculpatului, cunoscând că urmau să fie distribuite inculpaților, și, primind banii după ce drogurile erau distribuite în
Începând cu luna ianuarie 2007, regulat, de două ori pe lună, din Spania de la inculpatul erau trimise colete cu droguri, pe numele inculpatului, din dispoziția inculpatului, care și stabilea prețul acestora, fiind apoi vândute de membrii grupului infracțional în C-
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta a oferit și comercializat personal droguri la mai multe persoane:, și, iar indiciile temeinice, în sensul dispozițiilor art. 68/1 pr.pen, respectiv, datele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculaptul a comis faptele reținute în sarcina sa, s-a stabilit că sunt relevate de: declarațiile inculpaților, ale martorilor, precum și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
De asemenea, s-a reținut că, este incident cazul de arestare prev. de art. 148 lit. a pr.pen. deoarece, din actele dosarului de urmărire penală a rezultat că inculpatul a fost citat în mod repetat de la domiciliul său din mun.Mediaș, dar și de la reședința din C-N, încercându-se totodată și contactarea telefonică în vederea citării pentru audieri, părinții luând act de începerea urmăririi penale față de fiul lor, angajând în acest sens și un avocat. A fost emis și un mandat de aducere, care însă nu a putut fi pus în executare deoarece inculpatul nu s-a aflat la domiciliul său. Așa fiind, s-a constatat întemeiat că inculpatul avea cunoștință despre faptul că este cercetat pentru comiterea infracțiunilor descrise și că este citat în acest sens de către organele judiciare, ascunzându-se însă în scopul sustragerii de la urmărirea penală.
Instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, corect a apreciat că acest temei nu mai este de actualitate, neexistând date la dosar din care să rezulte că inculaptul va încerca să fugă pentru a se sustrage și de la judecată, însă, este cert că în cursul urmăririi penale a avut această atitudine, așa cum el însuși a recunoscut că, a procedat la sugestia greșită a avocatului său.
de al doilea temei al arestării, cel prev. de art. 148 lit. f pr.pen. - pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunile pentru care a fost arestat și trimis în judecată inculpatul, precum și existența probelor că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică - corect s-a apreciat de aceeași instanță că subzistă, pericolul rezultând din natura și gravitatea faptelor presupus comise de inculpat, amploarea fenomenului traficului de droguri din societatea românească în prezent, dar și din împrejurările în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului, acesta fiind implicat aproape un an de zile în astfel de activități, în mai multe acte materiale de comercializare a drogurilor de risc și mare risc unui număr mare de persoane, cărora li s-au vândut ori oferit acele substanțe interzise, acționând într-un mod organizat în cadrul unui grup constituit în acest scop, cu ierarhii bine stabilite.
Așa fiind, corect s-a apreciat de către prima instanță că, toate aceste considerente pentru care s-au reținut temeiurile arestării prev. de art. 143 și 148 lit. f pr.pen. sunt valabile și la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru aceleași motive pentru care privarea de libertate s-a considerat necesară la momentul luării măsurii, neintervenind nicio modificare în starea de fapt sau în temeiurile juridice ale arestării, nici măcar cu privire la intervalul de timp de când inculpatul se află în această stare, mandatul de arestare fiind pus în executare abia la 11 iunie 2009.
Circumstanțele personale ale inculpatului, invocate în motivele de recurs în sprijinul revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură preventivă - lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele de urmărire penală - sunt elemente de care se va ține seama pe parcursul procesului penal, dar la acest moment procesual nu pot prevala față de factorii anterior menționați, și care justifică privarea de libertate.
Nu se poate primi deci, nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au schimbat temeiurile arestării ( cel puțin cel prev. de art. 148 lit. f pr.pen.), pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 139 alin. 1.pr.pen.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 22.06.1984), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 9 iulie 2009 Tribunalului Cluj, dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./22.07.2009.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
