Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 455/R/2009
Ședința publică din 21 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul -, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 14 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că-și menține recursul.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Hotărârea primei instanțe nu este motivată, nu se arată care sunt argumentele pentru care s-a menținut starea de arest a inculpatului. Activitatea infracțională s-a desfășurat în Cipru, iar constatarea în flagrant a avut loc în România. Având în vedere că faptele s-au comis în Cipru, numai acolo se poate vorbi de un eventual pericol pentru ordinea publică. Ca temei al arestării s-a avut în vedere art.148 lit.f pr.pen. care spune că măsura arestării inculpatului se ia în situația în care acesta a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Judecătorul care dispune luarea măsurii arestării preventive se poate spune că se antepronunță, pentru că reține că inculpatul a comis o infracțiune. Rechizitoriul prezintă o inducere în eroare a părților vătămate, însă inculpatul nu a prezentat nimic denaturat părților vătămate. Acestea știau ce urmează să facă, fiind persoane majore. A depus în faza de cercetare judecătorească probe și anume, declarațiile date sub prestare de jurământ ale unor persoane din Cipru și fotografii, din care se poate observa starea psihică a părților vătămate. În prezența apărătorilor aleși, părțile vătămate au dat anumite declarații, iar în lipsa apărătorilor, au dat alte declarații. Fiind contradictorii, aceste declarații nu pot fi avute în vedere. Inculpatul nu are antecedente penale și nu există probe de vinovăție și nici probe din care să rezulte că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. De altfel, perioada de timp scursă de la momentul arestării este suficientă. Solicită a i se da inculpatului o șansă să fie judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a stabilit că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 lit.f pr.pen. Raportat la fapta comisă, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă în continuare și impun privarea de libertate a acestuia, solicită respingerea recursului și în baza art.192 alin.2 pr.pen. obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Arată că i se rețin fapte cu violență, deși nu există probe că a exercitat violențe asupra vreunei persoane. Achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Prin încheierea penală din data de 14 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de inculpatul -.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - ( fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1969 în B M, județul M) cercetat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157-D/P/2008 al - Biroul Teritorial Maramureș, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv, în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat până la acel moment, rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Instanța a constatat că sunt realizate cerințele art. 143.pr.penală, fiind de asemenea incident față de inculpat cazul prevăzut în art. 148 lit. f pr.penală, întrucât faptele pentru care este cercetat sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol evident pentru ordinea publică rezultă din analiza întregii activități infracționale, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei ce se presupune că inculpatul a comis-o și prin care s-a adus atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, ca și rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte. În raport de aceste circumstanțe, lăsarea inculpatului în libertate, s-a apreciat că ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, condiție în care interesul public primează, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 de zile, respectiv începând cu data de 25 martie 2009 și până la data de 23 aprilie 2009 inclusiv, prin încheierea penală nr. 143/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, măsura fiind de asemenea verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de judecată, după sesizarea tribunalului cu judecarea cauzei și la termenele din 23.04.2009, respectiv 26.05.2009.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive la termenul de judecată din 14 iulie 2009, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art. 148 lit. f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, pericolul derivând și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul, iar lipsa unei reacții prompte din partea autorităților putând crea sentimente de teamă în rândul societății.
Instanța de fond a constatat că la acel moment procesual - 14 iulie 2009, nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpatului, toate apărările formulate de către avocații aleși ai inculpatului, cu ocazia verificării măsurii arestării preventive, au excedat problemei suspuse dezbaterii, fiind de fapt apărări ce urmează a fi analizate de instanță la momentele procesuale oportune după demararea cercetării judecătorești și cu ocazia cercetării fondului cauzei.
Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva încheierii, mai sus menționate, în termen legal a formulat recurs inculpatul, pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând,în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a arătat în motivarea recursului că hotărârea primei instanțe nu este motivată, nu se arată care sunt argumentele pentru care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
De asemenea, nu este dovedit în cauză pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, deoarece activitatea infracțională s-a desfășurat în Cipru, iar constatarea în flagrant a avut loc în România, așa încât se poate vorbi de un eventual pericol pentru ordinea publică, doar în Cipru.
Nu se respectă prezumția de nevinovăție, deoarece, judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive s- antepronunțat pe vinovăție, în momentul când a reținut că inculpatul a comis o "infracțiune".
Nu sunt prezente în cauză nici indicii ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, inculpatul nu a prezentat nimic denaturat părților vătămate, acestea știau ce urmează să facă, fiind persoane majore. Declarațiile părților vătămate sunt contradictorii, astfel că acestea nu pot fi avute în vedere.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar perioada de timp scursă de la momentul arestării este suficientă.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de recurs și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureș, temeiurile arestării fiind cele prev. de art. 143 și 148 lit.f pr.pen. respectiv, existența indiciilor temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care era cercetat la acel moment; pedeapsa închisorii mai M de 4 ani pentru faptele presupus comise de inculpat și, existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La data de 14 iulie 2009, în virtutea dispozițiilor art. 300/2 rap. la art.160/b pr.pen. instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, a procedat din nou la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, constatând întemeiat că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, rezultă într-adevăr din materialul de urmărire penală, indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și, pentru care a fost arestat preventiv. Sunt în acest sens: declarațiile părților vătămate, I,; declarațiile martorilor,; înscrisuri - contracte de muncă, afișe publicitare, ordine de plată sau tichete de călătorie.
În plus, Curtea reține și că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", în speță, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă și cu scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Totodată, sunt incidente în cauză în continuare, dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. respectiv, faptele pentru care este judecat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Nu se poate primi susținerea că, reținând incidența dispozițiilor art.148 lit.f pr.pen. judecătorul care dispune sau menține arestarea preventivă se antepronunță asupra vinovăției inculpatului, încălcându-se astfel prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, deși din punct de vedere al redactării celor două texte în discuție - art.143 și 148 lit.f pr.pen. - există într-adevăr o contradicție, primul vorbind de indicii ale săvârșirii uneifapte prevăzută de legea penală, iar al doilea desăvârșirea unei infracțiuni(în accepțiunea art.17 alin.1.pen.), legiuitorul nerealizând o concordanță între cele două texte strâns legate și aplicabile cumulativ pentru luarea măsurii arestării, totuși, cele două texte nu pot fi analizate separat, iar judecătorul care dispune măsura arestării, verifică mai întâi incidența dispozițiilor art.143 pr.pen. respectiv existența indiciilor comiterii unei fapte prevăzute de legea penală și stabilește că există o presupunere rezonabilă de comitere a faptei, nicidecum nu stabilește vinovăția făptuitorului, atât timp cât, nu există o hotărâre definitivă de condamnare a în cauză.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, într-adevăr, acesta nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că la aprecierea acestui pericol, trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, care prin gravitatea lor sunt de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Nu mai puțin în speță, pericolul pentru ordinea publică rezidă și din modalitățile frauduloase pe care le folosea inculpatul în comiterea faptelor: ademenirea tinerelor cu promisiuni mincinoase de obținere a unor locuri de muncă onorabile; crearea convingerii victimelor și aparținătorilor acestora că inculpatul ar desfășura o muncă cinstită în Cipru, prezentându-se fotografii cu localul din, pentru a avea reprezentarea unui loc de muncă onorabil, într-o locație decentă; prezentarea unor contracte de muncă în alb, simple înscrisuri sub semnătură privată, în care, printre altele, era inserată, nu întâmplător și o clauză privind interzicerea oricăror activități de prostituție, ceea ce, într-un contract obișnuit de muncă, nu se prevede; implicarea și unor terțe persoane în această activitate ilicită, prin solicitarea ca acestea să găsească tinere atrăgătoare, dornice să lucreze în străinătate; folosirea denumiriiAsociației din Cipru,pentru a da o mai M credibilitate ofertelor făcute de inculpat, organizație, care însă nu are nicio legătură cu activitatea inculpatului, cum de altfel, acesta a și recunoscut; folosirea unei strategii menită să nu atragă atenția autorităților, în sensul că, nu se folosea incinta barului pentru practicarea prostituției, ci clienții erau instruiți să aleagă victimele cu care să întrețină relații sexuale în alte locații; reținerea documentelor de identitate ale victimelor și aducerea acestora în stare de dependență financiară față de el, nepermițându-le să telefoneze în țară decât în prezența sa și inducându-le temerea că dacă nu practică prostituția nu vor avea nicio sursă de venit.
Modul elaborat și strategic de acțiune arată, încă o dată, nu numai profilul moral al inculpatului, dar și periculozitatea acestuia și, în consecință și, pericolul pe care l-ar prezenta prin lăsarea în libertate.
Nu are relevanță, sub aspectul pericolului pentru ordinea publică, că persoanele recrutate au practicat prostituția în Cipru, nefiind întemeiată susținerea că, doar în această țară s-ar putea vorbi de un astfel de pericol, atât timp cât, activitatea de recrutare s-a realizat în România, consecințele faptelor inculpatului fiind cunoscute și având impact în România, la nivelul colectivităților din care provin victimele, dar și la nivelul opiniei publice în general, starea de revoltă, de nesiguranță creată în rândul acesteia neavând legătură cu locația faptelor, ci cu ecoul acestora, cu rezonanța lor socială.
De asemenea, nu se poate susține că durata detenției provizorii a inculpatului - arestat de 5 luni - ar fi depășit un termen rezonabil, dat fiind elementele ce se au în vedere pentru determinarea rezonabilității unui astfel de termen, chiar și în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului - natura și complexitatea cauzei, probatoriul ce trebuie administrat.
Așa fiind, corect s-a apreciat de către prima instanță că, toate aceste considerente pentru care s-au reținut temeiurile arestării prev. de art.143 și 148 lit.f pr.pen. sunt valabile și la acest moment procesual și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru aceleași motive pentru care privarea de libertate s-a considerat necesară la momentul luării măsurii, neintervenind nicio modificare în starea de fapt sau în temeiurile juridice ale arestării.
Nu se poate primi deci, nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au schimbat temeiurile arestării, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.139 alin.1 pr.pen.
Împrejurarea că, în apărare, inculpatul a depus la dosar câteva fotografii și declarații ale unor persoane ( clienți ai barului din Cipru), cu care dorește să demonstreze că fetele în Cipru erau foarte destinse, bine dispuse și mulțumite de munca lor, precum și faptul că declarațiile victimelor sunt contradictorii - nu sunt de natură, cel puțin în acest moment procesual, să anuleze valoarea indiciilor temeinice ale comiterii faptelor de către inculpat ( indicii rezultând din probele administrate în cursul urmăririi penale) și nici să justifice susținerea că ar fi intervenit modificări ale stării de fapt și, pe cale de consecință, ale temeiurilor juridice ale arestării - atât timp cât cercetarea judecătorească nu a fost declanșată, nu s-au administrat probe nemijlocit de către instanță, toate aceste chestiuni urmând a fi clarificate după coroborarea tuturor probelor și analizarea lor, la finalul cercetării judecătorești.
Pentru toate aceste considerente, recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECi De
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -- (fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1969 în B M, județul M) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 14 iulie 2009 Tribunalului Maramureș, dosar nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /Dact.C.
3 ex./23.07.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
