Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 452
Ședința publică din data de 20.06.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTOR 2: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.08.1956, în prezent aflat în Arestul D, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, în baza disp. art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 42/2009, fila 9 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cuaza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în ceea ce privește temeinicia ei, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva inculpatului nu mai impun privarea de libertate a acestuia, considerând că în prezent nu mai există nicio probă că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Susține că privarea de libertate s-a realizat ca urmare a organizării unui flagrant, că nu s-au constatat și săvârșirea a altor fapte penale, că cercetările au fost finalizate de către organele de urmărire penală și că desfășurarea cercetărilor penale nu au fost împiedicate de inculpat sau de familia acestuia.
De asemenea, apreciază că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu pentru săvârșirea unei singure infracțiuni prev. de art. 254 alin. 2 cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea să fie avute în vedere dispozițiile prev. de Codul d e procedură penală și Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora starea de libertate este starea de normalitate, iar privarea de libertate este o stare de excepție.
Solicită să fie avută în vedere starea precară de sănătate a inculpatului, faptul că acesta se află sub tratament, de asemenea, situația familială a inculpatului, care este una specială, în sensul că soția sa este pensionată din motive medicale și nu a încasat până în prezent pensia și împrejurarea că tatăl său este tot în îngrijirea sa și că era singurul întreținător al familiei sale.
Nu în ultimul rând să fie avută în vedere împrejurarea că inculpatul este o persoană apreciată, că a avut o ascensiune profesională până la funcția de inspector și că familia sa a făcut eforturi deosebite în vederea achitării cauțiunii în sumă de 10.000 lei pentru soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Considerând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 300/1 alin. 2 Cod procedură penală, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate.
În subsidiar, solicită în cazul în care se va constata de către instanță că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală să se dispună înlocuirea acesteia cu una din măsurile prev. de art. 136 alin. 1 lit. b sau c din Codul d e procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prin încheierea din Camera de Consiliu din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în mod temeinic și legală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea acestuia nu s-au schimbat.
Apreciază încheierea ca fiind motivată atât din punct de vedere ar prezumției de nevinovăție cât și în ceea ce privește asupra măsurii arestării, care este o stare de excepție, dar raportat la situația de fapt, încadrarea juridică a faptei, măsura apreciază că se impune a fi menținută.
Cu privire la cuantumul sumei luată ca mită, consideră că acesta nu are nicio importanță și că în mod corect instanța de fond a apreciat că la acest moment se impune menținerea în stare de arest pentru o bună desfășurare a procesului penal.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței măsura ce se va dispune.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 19 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovița, în baza art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului
fiul lui și, născut la data de 16 august 1956 în comuna, județul D, în prezent aflat în Arestul IPJ
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea reținând că recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.254 alin.1 Cod penal, cu referire la art.7 din Legea nr.78/2000, infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând în esență că nu are antecedente penale, că temeiurile care au determinat arestarea au încetat și că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea sa în libertate, situație care se impune în prezenta cauză.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, faptă prev.de art.254 alin.1 Cod penal, cu referire la art.7 din Legea nr.78/2000.
În prezent, dosarul se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița, având termen de judecată la data de 14 iulie 2009.
Curtea, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și apreciază că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele existente la dosar, rezultă că fapta pentru care a fost trimis în judecată are un ridicat grad de pericol social, determinat de modalitatea concretă în care a săvârșit fapta, că pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani.
De aceea, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a apreciat că este necesară menținerea arestării preventive a inculpatului, fapt pentru care în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se impune respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 16.08.1956, în prezent aflat în Arestul D, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./20.06.2009
dos.f- Tribunalul Dâmbovița
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian
