Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.452/
Ședința publică de la 27 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Năstase Dan Iulian
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați, și, în stare de arest, asistați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebați fiind, recurenții inculpați, și, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați, și, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 20 august 2009, este nelegală și netemeinică, întrucât s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, în condițiile în care în cauză erau aplicabile dispozițiile art.160 alin.(2) teza finală Cod procedură penală, care se referă la revocarea arestării preventive în condițiile în care această a fost luată cu încălcarea legii.
Constatând că arestarea preventivă este nelegală, instanța avea obligația să dispună revocarea acestei măsuri. Precizează că încheierea așa cum a fost întocmită cu ceea ce a susținut procurorul de ședință și cu ceea ce a susținut apărătorul inculpaților, trebuie luată cu titlu orientativ pentru că ea nu reflectă susținerile din timpul ședinței de judecată, împrejurare ce poate fi verificată cu înregistrările audio. Consideră că în hotărârea instanței de fond s-au strecurat greșeli inexplicabile, respectiv că ar fi invocat dispozițiile art.118 Cod procedură penală. De asemenea, nu s-a consemnat în încheierea de ședință că a solicitat revocarea măsurii arestării preventive în baza art.160 alin.(2) Cod procedură penală, ca urmare a constatării faptului că arestarea este nelegală. Consideră că instanța de fond nici nu a consemnat ceea ce a cerut, dar nici nu a dezbătut în considerentele hotărârii pe ce se fundamentează menținerea măsurii arestării preventive. Însă, potrivit practicii judiciare, instanța de control judiciar poate lămuri aceste aspecte prin soluționarea acestora.
Apreciază că în cauza de față au fost încălcate flagrant mai multe dispoziții legale, iar situația trebuie îndreptată prin admiterea recursurilor declarate de inculpați și rejudecând, să se facă aplicarea dispozițiilor art.160 alin.(2) Cod procedură penală. Arată că înțelege să reia, derularea în timp a evenimentelor, legat de soluțiile pronunțate atât de Tribunalul Constanța cât și de Curtea de APEL CONSTANȚA, pentru că raportat la această situație se poate trage concluzia cu privire la legalitatea sau nu a modului în care a fost luată măsura arestării preventive de către instanța de fond în data de 9 iulie 2009. Astfel:
- în luna decembrie 2008, inculpații au fost arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar și pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu;
- în luna aprilie 2009, Curtea de APEL CONSTANȚA, urmare admiterii recursurilor declarate de inculpați împotriva unei încheieri de prelungire a măsurii arestării preventive a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Nu era finalizată urmărirea penală, nu era întocmit rechizitoriul.
Între timp, nu au fost administrate nici un fel de probatorii suplimentare, nu au fost efectuate activități noi de către procuror care să justifice o schimbare a situației de fapt.
- s-a întocmit rechizitoriul și odată cu aceasta, după prezentarea materialului de urmărire penală se solicită arestarea preventivă a inculpaților în baza art.160 Cod procedură penală. Propunerea de arestare preventivă a inculpaților a fost admisă de către Tribunalul Constanța și în judecarea recursului declarat de inculpați împotriva acestei încheieri, Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia penală nr.404 din 29.06.2009, a reținut încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale referitoare la publicitatea ședinței de judecată și la compunerea completului de judecată, dar, în același timp a constatat că în cauză au fost încălcate principiile nemijlocirii, contradictorialității, oralității, instanța întemeindu-și hotărârea pe probele administrate de un procuror necompetent material, procurorul.
Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța, apreciind că au fost încălcate aceste principii prin luarea în considerare de către instanță a acelui proces-verbal întocmit de un procuror necompetent. Prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.38518alin.(1) Cod procedură penală, Tribunalul Constanța, prin încheierea din data de 9.07.2009, a admis propunerea de arestare preventivă și a dispus luarea acestei măsuri, bazându-se pe acest proces-verbal despre care anterior Curtea de APEL CONSTANȚA apreciase că nu poate fi luat în considerare, întrucât încalcă acele principii care guvernează procesul penal.
Consideră că arestarea preventivă a inculpaților este nelegală. Prin această încheiere au fost încălcate flagrant dispozițiile art.38518alin.(1) Cod procedură penală, ignorându-se îndrumările date de către instanța de control judiciar. Dacă textul de la art.160 alin.(2) Cod procedură penală permite repararea unei erori bazată pe încălcare flagrantă a legii, arătând că instanța dacă a constatat că arestarea este nelegală o revocă, împrejurare în care, înțelege să invoce faptul că arestarea preventivă este nelegală încălcându-se flagrant dispoziții date de către instanțele de control judiciar.
Curtea, pune în vedere părților să formuleze concluzii și cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.141 Cod procedură penală, respectiv dacă încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive se poate ataca cu recurs.
Având cuvântul, avocat pentru recurenții inculpați, și, arată că nu a formulat recurs împotriva respingerii cererii de revocare a măsurii arestării preventive. Învederează instanței că încheierea din data de 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța are trei puncte:
1) se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată în baza art.138 Cod procedură penală;
2) se menține măsura arestarea preventivă în baza art.3002și art.160 alin.(3) Cod procedură penală;
3) se stabilește un nou termen de judecată.
Înțelege să critice punctul doi al hotărârii prin care a fost menținută măsura arestării preventive în baza art.3002și art.160 alin.(1) și (3) Cod procedură penală, pe considerentul că instanța nu a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art.160 alin.(2) Cod procedură penală, care prevede clar obligativitatea revocării măsurii în cazul constatării acelei nelegalități. Susține că nu a formulat recurs în baza art.141 Cod procedură penală ci în baza art.160 alin.(4) Cod procedură penală.
Apreciază că măsura arestării preventive care s-a bazat pe aplicabilitatea art.160 alin.(4) Cod procedură penală, este nelegală întrucât, din momentul în care inculpații au fost puși în libertate prin înlocuirea acestei măsuri de către Curtea de APEL CONSTANȚA și până la momentul când aceștia au fost arestați nu au fost constatate împrejurări noi care să schimbe situația de fapt avută în vedere inițial atunci când aceștia au fost puși în libertate. În procesul-verbal este consemnată o depoziție a unei persoane ce nu are calitate procesuală în prezenta cauză, care nu a depus nici jurământ de martor, nu a fost audiată nici de procurorul competent să efectueze urmărirea penală în prezenta cauză și nici de către instanța de judecată care soluționează cauza pe fond.
Prin decizia Curții de APEL CONSTANȚA din 9 iulie 2009 s-a precizat să fie audiată acea persoană direct de către instanță cu respectarea principiilor contradictorialității și dacă această audiere dovedea existența împrejurărilor reținute de către procuror când a formulat propunerea de arestare preventivă dispune arestarea acestora. Consideră că temeiul prevăzut de art.148 lit.c) Cod procedură penală reținut în sarcina celor trei inculpați este total nefondată. Nu are la bază nici un act de urmărire penală, care să justifice acest lucru. Doctrina a statuat în mod clar că acest temei care presupune o anumită conduită din partea inculpatului pentru care se solicită arestarea preventivă constă în pregătirea iminentă a acestuia că va săvârși o nouă infracțiune. Datele privind existența acestui temei trebuie să rezulte din actele de urmărire penală, ori acte efectuate cu ocazia cercetării judecătorești în prezenta cauză. Aceste date, trebuie să dovedească existența temeiului respectiv. Practica și literatura de specialitate au statuat în mod clar că aceste date și informații trebuie să conducă la concluzia că este vorba despre o situație iminentă și că numai luarea unei măsuri preventive este de natură a împiedica săvârșirea unei infracțiuni. Arestarea celor trei inculpați se bazează numai pe niște afirmații neargumentate, nedovedite și necoroborat acest proces-verbal cu alte mijloace de probă ce nu poate conduce la concluzia că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.c) Cod procedură penală.
Cu privire la incidența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, existența acestuia în raport de situația de fapt a dosarului, cu probele administrate în faza de urmărire penală, a fost apreciată în mod clar de către Curtea de APEL CONSTANȚA atunci când s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Din acel moment și până în prezent nu au survenit niciun fel de elemente cu caracter de noutate care să schimbe această apreciere. Mai mult decât atât, pe timpul cât au fost obligați să nu părăsească țara și li s-au impus anumite restricții inculpaților aceștia, le-au respectat și nu li poate reproșa încălcarea acestor obligații.
În aceste condiții, apreciază că măsura arestării este nelegală, iar soluția care se impune în prezenta cauză este de admitere a recursului declarat de inculpat, de casare a încheierii pronunțată la instanța de fond și aplicarea art.160 alin.(2) Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că atunci când este respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive la instanța, potrivit art.141 Cod procedură penală nu mai este prevăzută cale de atac.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, apreciază că la acest stadiul procesual, când cercetarea judecătorească nu a început, doar a fost sesizată instanța cu rechizitoriu prin care s-a solicitat arestarea, care s-a și luat. Inculpații nu au fost audiați nemijlocit de către instanță, pentru ca aceasta să-și poată da seama dacă s-au schimbat temeiurile, sau au apărut alte elemente în favoarea inculpaților. Constată că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite dispozițiile prevăzute de art.143 alin.(1) Cod procedură penală în referire la art.681Cod procedură penală și art.5 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și anume, dacă din datele existente în cauză ar rezulta presupunerea rezonabilă că au comis faptele care li se rețin acestora în sarcină.
Apreciază că la dosar există acte care să susțină menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpați și nici nu a fost depășit termenul rezonabil. Consideră că nu se mai poate discuta despre încheierea din data de 9 iulie 2009, întrucât este definitivă și a intrat în puterea lucrului judecat. Față de aceste considerente, apreciază că recursurile declarate de inculpații, și sunt netemeinice și nelegale și solicită respingerea acestora ca nefondate.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
- CURTEA -
Cu privire la cauza penală de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 august 2009, Tribunalul Constanțaa dispus următoarele:
" In baza art. 3002pr.pen.rap. la art 160 al.1 pr.pen;
Constată legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive.
În baza art. 3002pr.pen.rap. la art 160 al.3 pr.pen;
Menține măsura arestării preventive față de inculpații,și -deținuți în Penitenciarul Poarta -Albă,jud,C,dispusă prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-).
În baza art.139 al.2 pr.pen;
Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpații,și ,prin apărător,de revocare măsurii arestării preventive."
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Tribunalul Constanțaa reținut că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.secția de urmărire penală nr.60/P/2008 din data de 23.6.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- -pentru săvârșirea infracțiunilor de: tentativă de omor calificat prev.de art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen,și de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen.cu aplic.art.33 )pen;
--- pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la tentativă de omor calificat prev.de art.26 pen.rap.la art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen, de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen.de nerespectare a regimului armelor și minițiilor prev.de art.279 al.1 pen.cu aplic.art.33 )pen;
--pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la tentativă de omor calificat prev.de art.26 pen.rap.la art.20 pen.rap.la art.174-175 lit.i)pen,de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.323 al.1 pen.și de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev.de art.279 al.1 pen.cu aplic.art.33 lit.a)pen;
Se constată că măsura arestării preventive s-.a dispus față de inculpații, și prin încheierea de ședință din data de 09.07.2009 a Tribunalului Constanța (dosar nr-),care a fost menținută,urmare exercitării controlului judecătoresc,prin decizia penală nr.418/P/14.09.2009 a Curții de APEL CONSTANȚA (dosar nr-),în condiții de legalitate și temeinicie cu respectarea atât a condițiilor de formă cât și a celor de fond.
1) Conform art.300 ind.2 pr.pen.rap.la art.160b)al.3 pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
--În acest stadiu procesual,când cercetarea judecătorească nu a început,doar a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, inculpații nu au fost ascultați în mod nemijlocit de către instanță și nu s-au administrat probe, se constată că subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive la data de 09.07.2009.
La dosar continuă să existe indicii temeinice ale comiterii infracțiunilor pentru care fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată și este cercetat,în sensul disp.art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.68 ind.1 pr.pen.și art.5 par.1 lit.c)și anume din datele existente în cauză ar rezulta presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis respectivele fapte ce li se rețin în sarcină.
Se reține în deplină concordanță cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului că faptele care implică bănuieli,și pe care se fundamentează propunerea de arestare preventivă,nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin cu cele care presupun condamnarea.
În raport de aceste considerente,datele ce există la dosar în acest moment procesual sunt apte să susțină măsura arestării preventive dispusă față de inculpați,cu atât mai mult cu cât perioada de timp scursă, nu a depășit un termen rezonabil.
-- În privința cazului prevăzut de art.148 al.1 lit.)pr.pen.se apreciază că acesta subzistă în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei,care nu a fost completat din data de 09.07.2009,și din care ar reieși că inculpații aflați în stare de libertate ar putea pregăti săvârșirea și a unor noi infracțiuni.
Rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. f)pr.pen deoarece fiecare dintre inculpați este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol potențial continuă să fie exprimat de natura și gravitatea deosebită a faptelor,împrejurările concrete în care se reține în rechizitoriu că s-ar fi acționat,prin utilizarea unei arme de foc,din care s-a tras de mai multe ori,la ore târzii din noapte,și în loc public,într-un cartier de blocuri de locuințe,cauzându-i victimei leziuni grave ce i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoragie internă și externă,în zone vitale,necesitând pentru vindecare un an de zile de îngrijiri medicale,impactul social negativ,sentimentul de neliniște,de teamă ce s-ar crea,în prezent, în rândul colectivității că persoane cercetate pentru astfel de fapte ar putea fi lăsate în libertate.
Soluția este de altfel în acord și cu exigențele art.52pr.pen.și art.6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO,fiecare inculpat beneficiind întradevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate,dar anumite împrejurări particulare au prioritate în protejarea precumpănitoare a ordinii publice față de interesul individual.
Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3002pr.pen.în referire la art.160b)al.3 pr.pen.subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru realizarea și a scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție,în sensul disp.art.136 al.1 pr.pen,se impune restricționarea în continuare a dreptului fundamental la libertate al inculpaților,sens în care se va menține măsura arestării preventive a inculpaților, și.
2)Referitor la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de către inculpați,prin apărător,pe temeiul art.139 al.2 pr.pen.se constată că nu sunt satisfăcute cerințele acestui text de lege.
În perioada scursă de la data luării măsurii arestării preventive,respectiv 09.07.2009, nu au intervenit elemente noi,care să conducă la înlăturarea temeiurilor inițiale,cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească nici nu a demarat.
Intervalul de timp scurs,nu conduce în mod automat și la inexistența temeiurilor inițiale,fiind necesar a se reține și alte criterii precum gravitatea faptelor,pericolul concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților,rezonanța socială negativă, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale.
Împotriva încheierii din 20 august 2009 Tribunalul Constanța au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În esență, inculpații recurenți au susținut că, încheierea din 20 august 2009 Tribunalului Constanța este nelegală și netemeinică, motivat de împrejurarea că nu s-au aplicat prevederile art. 160 alin. 2 teza finală cod pr. penală, referitoare la revocarea măsurii arestării preventive luată în mod nelegal, iar temeiurile prevăzute de art. 148 lit. c și f cod pr. penală, în baza cărora s-a menținut măsura arestării preventive, nu mai subzistă.
Referitor la prima critică din recursurile inculpaților s-a susținut că, de la momentul punerii în libertate și până la rearestare nu au intervenit elemente de fapt noi, care să justifice înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive și, totodată, au fost încălcate îndrumările instanței de control judiciar, care a stabilit ilegalitatea probelor administrate de un procuror necompetent material, respectiv procurorul DIICOT.
În legătură cu cea de-a doua critică, recurenții au susținut că, nu există probe care să conducă la concluzia că, în mod iminent, se pregătesc de săvârșirea unei noi infracțiuni, astfel că nu este justificată reținerea art. 148 lit.c cod pr. penală, ca temei al arestării preventive. De asemenea, în condițiile în care ei nu au încălcat obligațiile impuse pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, nu se poate susține cu temei că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f cod pr. penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive ce a fost menținută prin încheierea din 20 august 2009, Tribunalului Constanța.
Au mai precizat recurenții că, recursurile lor vizează numai dispozițiile din încheierea Tribunalului Constanța din 20 august 2009, referitoare la menținerea măsurii arestării preventive urmare constatării legalității și temeiniciei luării acestei măsuri.
În concluzie, recurenții au solicitat să se admită recursurile, să se caseze încheierea din 20 august 2009 Tribunalului Constanța și urmare rejudecării, să se revoce măsura arestării lor preventive pentru vădita ei nelegalitate, cu consecința punerii în libertate.
Reprezentantul Parchetului a pus concluzii de respingere a recursurilor inculpaților motivat de împrejurarea că, respingerea cererii de revocare a măsurii arestării preventive nu este prevăzută, conform art. 141 cod pr. penală, cu nici o cale de atac, instanța de recurs neputând să o examineze sub aspectul legalității și temeiniciei. Totodată, temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a recurenților subzistă și la momentul de față, când încă nu a început cercetarea judecătorească, iar legalitatea și temeinicia luării respectivei măsuri, prin încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanța, a fost soluționată definitiv, încheiere care a intrat în autoritatea lucrului judecat.
Probatoriul administrat la urmărirea penală, pe baza căruia s-a întocmit rechizitoriul, conturează neechivoc presupunerea rezonabilă că recurenții inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar durata arestării lor preventive nu a depășit termenul rezonabil, astfel că în mod corect s-a menținut respectiva măsură.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile din recursurile inculpaților, și de probatoriul administrat, precum și din oficiu, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța înregistrat sub nr- din 23 iunie 2009, inculpații, și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni și respectiv complicitate la tentativă de omor calificat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, pentru ultimii doi.
În condițiile în care măsura obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpații recurenți a încetat de drept la data de 27 iunie 2009, la data de 8 iulie 2009, parchetul a solicitat luarea măsurii arestării preventive conform prevederilor art. 267 cod pr. penală și în temeiul art. 148 lit. c și f cod pr. penală.
Prin încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 418/P din 14 iulie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, s-a constatat încetată de drept la data de 27 iunie 2009, măsura preventivă privind obligarea inculpaților recurenți de a nu părăsi țara, măsură luată prin decizia penală nr. 48/P din 29 aprilie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA. Totodată, în temeiul prevederilor art. 160 alin. 1 și 4 cod pr. penală, rap. la art.143 și art. 148 lit. c și f cod pr. penală, s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecății a celor trei inculpați recurenți, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Potrivit art. 1451cod pr. penală a fost respinsă ca nefondată sesizarea din oficiu privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de cei trei inculpați.
Procedând la verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, Tribunalul Constanța, prin încheierea din 20 august 2009 constatat legalitatea și temeinicia respectivei măsuri pe care a menținut-o, în baza prevederilor art. 3002cod pr. penală, rap. la art. 160 alin. 3 cod pr. penală. Drept urmare, cererea inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive a fost respinsă ca nefondată.
Tribunalul Constanțaa reținut subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, la data de 9 iulie 2009, raportat la probatoriul ce a stat la baza întocmirii rechizitoriului și pe baza căruia rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura și gravitatea faptelor, a modalității concrete de săvârșire a acestora, astfel cum este reținută prin rechizitoriu și prin impactul social negativ de natură să creeze în rândul colectivității sentimente de insecuritate, neliniște și teamă.
Așa cum s-a reținut prin încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanța, elemente noi apărute în cursul urmăririi penale după luarea măsurii a obligării de a nu părăsi țara față de inculpații recurenți, sunt acelea care rezultă din declarațiile martorilor cu identitate protejată, și, din 27 mai 2009, coroborate cu declarațiile martorului, și, cu informațiile investigatorului sub acoperire, dar și cu procesele verbale de stabilire a numerelor de telefon folosite de inculpați in perioada 16 - 17 ianuarie 2008, cu situația localizării terminalelor mobile, listingurile telefonice, expertiza tehnică biocriminalistică de stabilire a profilului și procesele verbale de percheziție domiciliară.
Declarațiile martorilor cu identitate protejată coroborate cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale susțin odată în plus rezonabilitatea presupunerii că inculpații recurenți au săvârșit faptele ce fac obiectul trimiterii lor în judecată.
În aceeași ordine de idei și în consens cu prevederile art. 148 lit. c cod pr. penală, care stipulează faptul că, arestarea preventivă poate fi luată dacă există date din care rezultă că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, tribunalul a reținut că, declarația numitului poate fi valorificată în actualul stadiu procesual, ca o dată în sensul noțiunii la care se referă textul de lege amintit.
Raportat la modalitatea în care se pretinde prin rechizitoriu că au fost săvârșite faptele, gravitatea deosebit de mare a acestora și impactul negativ creat, atât în plan individual cât și în plan colectiv, se constată că în mod temeinic și legal tribunalul a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 148 lit. f cod pr. penală.
Pentru considerentele menționate anterior, curtea constată că este neîntemeiată critica referitoare la nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, prin încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanța.
Prin încheierea din 20 august 2009, Tribunalul Constanțaa constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de cei trei incuolpați recurenți, iar curtea în exercitarea atribuțiilor legale de control judiciar a examinat constatarea respectivă, neavând relevanță faptul că, încheierea din 9 iulie 2009 Tribunalului Constanțaa rămas definitivă.
Referitor la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți, și, curtea constată că, este justificată în condițiile în care subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cercetarea judecătorească nu a început și, până în prezent, nu au apărut elemente noi care să justifice o altă soluție, iar termenul rezonabil al acestei măsuri nu a fost depășit.
Constatându-se temeinicia și legalitatea luării măsurii arestării preventive și a menținerii acesteia față de cei trei inculpați recurenți, cererea de revocare a respectivei măsuri este în mod evident nefondată, iar soluția de respingere a ei este temeinică și legală.
Raportat la cele ce preced și, cum în urma examinării din oficiu, nu s-au identificat alte motive de reformare a încheierii din 20 august 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, se vor respinge ca nefondate recursurile celor trei inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea îi va obliga pe cei trei inculpați recurenți să plătească statului câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondate, recursurile penale declarate de inculpații,și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 20 august 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -- -
Pentru grefier,
aflată în, cf. art. 312 cod pr. penală,
semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.:
2 ex./04.09.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Năstase Dan Iulian, Marius
