Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 456
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
legal reprezentat prin - - procuror
*
Pe rol fiind judecarea recursului penal declara de inculpatul împotriva încheierii din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregJ. cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat a învederat că luând legătura cu acesta lasă soluția la aprecierea instanței. Dar din punctul său de vedere există contradicții în modul în care instanța a soluționat menținerea arestării. Motivele trebuie să se refere la prezent nu la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor, mențiunea că ar crea un sentiment de insecuritate dacă ar lăsat în libertate nu este probată. A pus concluzii de admitere a recursului și pe fond revocarea măsurii arestării, judecarea inculpatului în stare de libertate. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat subliniind că instanța a apreciat corect asupra temeiurilor care impun menținerea stării de arest și natura infracțiunii care este una foarte gravă.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus între altele în baza art.160/b raportat la art.300/2 Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauza este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă. Pct.4 al recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor și lucrărilor dosarului instanța constată că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala,Constituția României,CEDO cât și de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru menținerea măsurii arestului preventiv și anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile.
Inculpatul Gaf ost condamnat prin sentința penală nr.1001 din 12.05.2009 a Judecătoriei Bacău pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1,2 lit. a, c și al.21lit. a și din cu Cod Penal aplic. art.37 lit.b din constând Cod Penal în aceea că, la data de 27.11.2008, în jurul orei 10, împreună cu învinuiții și ce erau mascați, au pătruns cu forța în spațiul comercial aparținând SC SRL situat în B str. -.77 și prin violență și amenințare cu un cuțit au deposedat partea vătămată de bunuri și bani în valoare de 1390 lei.
Măsura arestării preventive față de inculpatul Gaf ost legal dispusă, în mod legal prima instanță a dispus menținerea acestei măsuri, având în vedere că dosarul în apel este la primul termen, tribunalul apreciază că, în raport de fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată și condamnat de către instanța de fond, modalitatea în care a acționat, valorile sociale lezate și limitele de pedeapsă prevăzute de lege mai mare de 4 ani pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, inculpatul fiind și recidivist, lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și ar crea un sentiment de insecuritate dacă acesta ar fi judecat liber.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris.
Cu ocazia concluziilor orale formulate în cadrul dezbaterilor în fond a recursului, apărătorul recurentului inculpat invocă dispariția temeiurilor care au condus la luarea măsurii privării de libertate, precizând în esență că dosarul cauzei nu oferă dovezi certe că inculpatul ar prezenta periculozitate pentru ordinea publică în situația în care ar fi lăsat în libertate.
În considerarea motivelor de recurs expuse,recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea arestării preventive.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) proc.pen. instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile inculpaților sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de apel a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului se mențin în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de probele existente la dosarul cauzei. Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat în cursul procesului penal, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de acesta ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, Tribunalul Bacăua constatat corect că împotriva inculpatului, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează o infracțiune gravă ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei în considerentele sentinței primei instanțe, natura acestei infracțiuni și. multiplele antecedente penale ale inculpatului.
În considerarea celor expuse, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile a onorariului avocatului din oficiu în sumă de 100 lei către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,26.06.2009, în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
GREFIER,
Red.înch../
Red.
Tehnored. /29.06.2009
2 ex.
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
