Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 457/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 457
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
legal reprezentat prin - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărătorul din oficiu și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a acestuia - este și solicitarea expresă a recurentului inculpat. Motivarea instanței că, în libertate fiind, recurentul inculpat ar zădărnici aflarea adevărului, nu se justifică, inculpatul nu mai poate fi suspectat de așa ceva deoarece probele s-au administrat, cauza se judecă de mai mult timp. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat menținerea încheierii ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. La luarea măsurii s-a avut în vedere că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut, există probatorii că inculpatul a comis faptele, pedeapsa este mai mare de 4 ani și de asemenea s-au avut în vedere consecințele faptei - decesul victimei.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a învederat instanței că, hotărârea dată în dosarul său a fost casată cu trimitere spre rejudecare și din toate probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa. În dosarul de urmărire penală sunt probe din care rezultă că victima a fost cea care a intrat în garajul său. În toate declarațiile s-a susținut că aceasta a fost lovită cu o furculiță dar acest obiect nu a fost confiscat. Apreciază că menținerea măsurii arestării nu se justifică, alte probe nu mai sunt de administrat și solicită punerea în libertate sub control judiciar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art.160/b al.3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul - omor prevăzută de art.174 din Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal - prezintă o gravitate sporită, fapta având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoanele față de care planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate.
S-a apreciat că în raport de gradul de pericol social, modalitatea în care a acționat, valorile sociale lezate, urmarea produsă - decesul victimei, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și subzistă în continuare.
Tot astfel s-a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani.
Potrivit dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană a drepturilor omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată, potrivit jurisprudenței, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciatăin concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpaților sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.
Faptul că procesul este într-o fază avansată - fiind audiat inculpatul, partea vătămată și martorii din lucrări - nu constituie o dovadă că inculpatul și-a schimbat între timp mentalitatea și comportamentul, pentru a se reține că lăsat în libertate, nu ar putea încerca să zădărnicească activitatea judecătorească în propria cauză.
Împotriva încheierii a declarat recurs la pronunțare inculpatul, cu ocazia dezbaterilor, atât prin avocat, cât și personal, solicitând punerea în libertate deoarece s-au administrat toate probele și nu ar mai putea zădărnici aflarea adevărului.
Recursul nu este fondat, prima instanță reținând în mod corect că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și care impun în continuare privarea de libertate.
Potrivit art.136 al.1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre măsurile preventive.
La luarea măsurii față de inculpat, instanța a reținut existența temeiurilor de arestare prev. de art.148 lit.b și f Cod procedură penală, cel din urmă constând în pericolul real al zădărnicirii aflării adevărului prin influențarea martorilor.
Faptul că judecata în primă instanță este aproape terminată nu echivalează cu dispariția acestui pericol, existând posibilitatea legală a administrării de probe și în apel. Declarațiile contradictorii date de inculpat unele față de altele, dar și față de cele ale martorilor audiați în cauză au semnificația unor date că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect adevărul, așa cum corect a reținut prima instanță.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
GREFIER,
red.înch.
red.dec. recurs EE
tehnored.
2 ex.
29.06.2009
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Adrian Bogdan Vorniceasa Ioana
