Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 466/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.466
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN:15.08.2008
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Grosuvalerica Niculina Adrian Bogdan
- - - JUDECĂTOR 2: Vorniceasa Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de: - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din12.08.2008 pronunțată deTribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat pentru recurentul inculpat si reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere probatoriul administrat în cauză, declarațiile date de inculpat la parchet, instanța de fond si Curtea de Apel Bacău în care acesta recunoaște parțial fapta, însă în proporție mare.
Motivarea instanței de fond este referitoare la ambii inculpați nu numai pentru inculpatul, considerând că "nu este drept să se amestece lucrurile în condițiile în care doi inculpați sunt liberi și alți doi în libertate".
Activitatea infracțională inculpatului și soția acestuia care au luat legătura cu inculpatul, s-a desfășurat pe parcursul mai multor ani față de inculpatul a cărui activitate s-a derulat pe parcursul anului 2008.
Dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate nu ar putea influența părțile vătămate, deoarece a dat declarații si nu are posibilitatea de a declara altceva.
Solicită a se lua act că a fost apărător ales.
Reprezentantul parchetului având cuvântul precizează că există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă solicitând respingerea recursului declarat de inculpat si a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile puse de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în temeiul art. 300/2 cu art. 160/b alin. 3 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpaților și și s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul.
Pentru pronunța această încheiere,Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Instanța a constatat că aceasta este legală și că în acest moment procesual nu au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii, respectiv cele prevăzute la art.148 lit.b, e, f C.P.P. cu privire la ambii inculpați.
S-a reținut că inculpatul, a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 25. pen rap. la art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005, tentativă la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de 20. pen. rap la art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art. 12 alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b pen. și art. 33 lit. a pen.
Faptele inculpatului constau în aceea că în perioada lunilor mai - iunie 2007, preluat-o de la inculpatul pe partea vătămată, de 23 de ani, recrutată de acesta prin înșelăciune, căreia i-a asigurat transportul până în Italia, unde, a fost preluată de soția sa, care a cazat-o și a obligat-o să se prostitueze, iar în perioada octombrie - noiembrie 20076 determinat cu intenție pe inculpatul să o recruteze pe partea vătămată, în vârstă de 20 de ani, în vederea transportării în Marea Britanie, unde urma să fie supusă exploatării sexuale. De asemenea, în cursul lunii martie 2008, în înțelegere cu soția sa, a încercat să o recruteze pe partea vătămată, prin promisiuni mincinoase, în vederea transferării în Marea Britanie pentru a fi exploatată sexual, prin obligarea la practicarea prostituției, iar în cursul lunii martie 2008, în aceeași modalitate, împreună cu și, au recrutat pe partea vătămată, în vârstă de peste 18 ani, ce urma a fi transportată în Norvegia în același scop.
In ceea ce-1 privește pe inculpatul, s-a reținut că a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de persoane prev. și ped. de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea 678/2001, modificată prin Legea 287/2005 și trafic de persoane prev. de art. 12, alin.l, 2 lit.a din aceeași lege, cu aplicarea art.37 lit.b și art. 33 lit. a pen. activitatea infracțională constând în aceea că în luna noiembrie 2007, la solicitarea inculpatului a recrutat-o pe partea vătămată ce urma a fi transferată în Marea Britanie, unde urma să practice prostituția în folosul inculpaților, iar în luna martie 2008, prin promisiuni mincinoase, împreună cu inculpații și au recrutat-o pe partea vătămată care urma să fie exploatată sexual în Norvegia.
Instanța a constatat în primul rând că față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 146 lit.b, e și f din Codul d e procedură penală, la dosar existând date concrete că în cursul urmăririi penale s-a încercat influențarea părților vătămate prin amenințări exercitate asupra acestora. De asemenea, acuzele ce planează asupra inculpaților vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura infracțiunilor. In acest sens se reține că infracțiunea de trafic de persoane cu atât mai mult cu cât se comit într-un cadru organizat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și siguranța persoanei cu impact social deosebit iar asemenea fapte neurmate de o atitudine fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu o încurajare tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecția statului.
In ceea ce privește termenul rezonabil pe care inculpații îl consideră depășit s-a reținut din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fin adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave pe de altă parte, dedus din modul de săvârșire al faptei cu
privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. In condițiile speței de față se constată că la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesele inculpaților și de a fi puși în stare de libertate.
In consecință, având în vedere faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pericolul public pe care îl prezintă acestea precum și împrejurarea că cercetarea judecătorească se află în faza de început, nefiind audiate părțile vătămate, inculpații și nefiind administrate probe, se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, că lipsirea de libertate a inculpaților este justificată, motiv pentru care în baza art.art.300/2 cu referire la art.l60/b alin.3 Cod procedură penală, s-a dispune menținerea acesteia.
Pentru aceleași considerente ce au fost dezvoltate mai sus, s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată pentru inculpatul cu ocazia concluziilor orale prezentate de apărătorul angajat al acestuia.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, care a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Recursul este nefondat.
În cursul cercetării judecătorești, Tribunalul, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării potrivit art. 300/2 corect C.P.P. reținut că în baza probatoriului eficient administrat până în acest stadiu al procesului penal, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate( art. 148 lit. b,e,f C.P.P.) subzistă și nu au intervenit cauze care să conducă la revocarea sau încetarea luării acesteia.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, ce rezultă din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Totodată, probele administrate până în acest stadiu al procesului penal, au evidențiat existența de date că inculpatul a încercat să zădărnicească urmărirea penală prin influențarea părților vătămate, asupra cărora a exercitat acte de amenințare.
În raport de cele arătate, hotărârea atacată este temeinică și legală, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și C.P.P. art. 189
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii penale din 12.08.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligăC.P.P. inculpatul la plata sumei de 5o lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.08.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - -
- -
GREFIER,
- -
Red. înch.
Red. N-18.08.2008
Tehnored. PE-18.08.2008/ 2 ex
Președinte:Grosuvalerica Niculina Adrian BogdanJudecători:Grosuvalerica Niculina Adrian Bogdan, Vorniceasa Ioana
