Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 470/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 470
Ședința publică de la 13 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 08.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul,în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate până la rămânerea definitivă a hotărârii, având în vedere că acesta are o situație deosebită în familie, dar și pentru a-și pregăti o bună apărare. Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul Vaslui la data de 08.07.2009 prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul -furt și tâlhărie- aflate în concurs dar și starea de recidivă în care inculpatul se află, fapt ce demonstrează perseverența infracțională a acestuia și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât are părinții bătrâni și bolnavi.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 8.07.2009, Tribunalul Vasluia constatat că măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr.14/21.02.2009 a Judecătoriei Bârlad, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.14/21.02.2009, împotriva inculpatului este legală și temeinică.
În baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 alin.3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 7 martie 1972, în, județul V, cu domiciliul în sat, comuna, județul V, CNP -, cetățenie română, studii 10 clase, fără ocupații, recidivist, aflat în Penitenciarul Iași, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 3002Cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală, conform căruia instanța poate dispune menținerea măsurii arestării preventive, dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi în acest sens, sau punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă temeiurile vechi au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Aceasta, întrucât s-a apreciat la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. "a", "d" și "f" Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, neputând fi astfel susținută ideea că temeiurile pentru care a fost luată măsura nu mai subzistă și că alte temeiuri noi nu sunt.
Temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării preventive a inculpatului s-a reținut că subzistă pentru aceleași motive prevăzute de dispozițiile art.148 lit. "f" Cod procedură penală, condiții care între timp nu s-au putut schimba, infracțiunea pentru care este judecat fiind aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive ale acesteia pe parcursul urmăririi penale și în timpul judecății la instanța de fond pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni, iar pericolul acestei infracțiuni este același.
Această măsură este legal luată și menținută de către instanța de fond și continuarea existenței acestei măsuri față de inculpat este necesară pentru buna desfășurare a judecării cauzei, condiție în care cererea de revocare a măsurii arestării preventive solicitată de apărătorul inculpatului este nefondată.
Tribunalul a constatat astfel că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat - respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. "a", "d" și "f "Cod procedură penală - subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia în acord și cu scopul anume inserat în art. 136 Cod procedură penală pentru buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, numai gravitatea faptelor comise (caracter premeditat, pe timp de noapte, prin efracție și prin folosirea de violențe) nu pot fi socotite, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni cu rezonanță socială, dând dovadă de persistență infracțională (inculpatul este recidivist postexecutoriu).
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatulce a solicitat în raport de situația familială dificilă judecarea sa în stare de libertate, considerând că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 16.03.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bîrlad pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art.208-209 lit. "g" și "i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal și tâlhărie prevăzută și pedepsită de art.211 alin.1 și 2 lit. "b" și "c" Cod penal cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal și art.33 lit. "a" Cod penal, reținându-se în fapt că a sustras în noaptea de 20/21.12.2008 prin efracție din magazia vecinului său, G, bunuri și bani în valoare de 3231 lei, iar, în data de 18.02.2009, în jurul orelor 1700sustras prin violență, căruța cu cai a părții vătămate, în valoare de 3400 lei.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr.14 din 21 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, reținându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "a", "d" și "f" Cod procedură penală.
Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar, prin Sentința penală nr.331 din 9.06.2009 pronunțată de Judecătoria Bîrlad s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
Sentința pronunțată de Judecătoria Bîrlad a fost apelată de inculpat, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vaslui.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art.3002Cod procedură penală, Tribunalul Vaslui ca instanță investită cu soluționarea apelului promovat în cauză a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cadrul acestei verificări instanța nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art.143 Cod procedură penală - declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de depistare, de reconstituire și predare bunuri și declarațiile date de inculpat coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art.148 lit. "a", "d" și "f" Cod procedură penală conduc la concluzia că soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului este corectă.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: natura și importanța valorilor lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpatul - antecedența penală a acestuia și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpatului fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt fundamentate și operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele privind situația familială a inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate anterior și justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, fiul lui și, născut la 7.03.1972, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
16.VII.2009.-
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă
