Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 475/R/MF
Ședința publică din 10 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, în stare de detenție, asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale numărul - din 08.06.2009 emisă de Baroul Hunedoara.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat, apărător desemnat din oficiu care solicită a se lua act de prezența sa și de încetare a delegației. Solicită obligarea inculpatului la plata onorariului parțial reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat pentru recurentul - inculpat, arată că se opune obligării inculpatului la plata parțială reprezentând onorariul avocatului din oficiu. Precizează că s-a interesat de dosar în urmă cu două zile, acesta nu era înregistrat pe rolul curții, iar în momentul în care a aflat că s-a fixat termen de judecată s-a prezentat pentru a-l asista pe inculpat.
Depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Reprezentanta parchetului arată că nu are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursului în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, arată că își întemeiază recursul în baza dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d cod procedură penală rap.la art.3859pct.9 și 10 cod procedură penală și art. 160/b și art.300/2 cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a încheierii de ședință din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond punerea în libertate a inculpatului.
Față de motivele de recurs pe care le-a arătat, apreciază că sunt îndeplinite cele două motive de admitere a recursului, pentru următoarele considerente. Hotărârea dată de judecătorul fondului, este lipsită de examinarea dosarului, instanța a făcut o apreciere eronată a normelor din materia arestării preventive. Astfel, apreciază că în mod gresit judecătorul a apreciat că nu a fost depășită durata unui termen rezonabil - raportat la complexitatea dosarului.
Apreciază că judecătorul cauzei nu a fost un judecător imparțial, a judecat cauza într-un mod străin față de dosarul cauzei, iar revocarea măsurii arestării preventive trebuia să privească strict elementele definitorii potrivit normei de bază în materie, respectiv art. 136 alin.1 și 8 cod procedură penală cu trimitere la art. 5 paragrafele 1 și 3 din Convenția Europeană care erau suverane în intrepretare raportat la art. 20 alin. 2 din Convenția României.
O a doua impoteză retinută de judecător, și aceasta în mod eronat, este că sora inculpatului ar fi luat legătura cu partea vătămată, ia dat suma de 10.000 euro, și a ajuns la o înțelegere cu aceasta de a-și schimba declarația.
Este o apreciere subiectivă, la dosarul cauzei nu există nici o probă în acest sens, un proces verbal de interceptare, o notă telefonică, nici o sesizare din oficiu a organelor judiciare din care să rezulte indicii minime că a fost comisă în realitate această faptă.
Face trimitere la jurisprudența Curții europene, decizii pe care le-a depus și în copie la dosar.
Solicită de asemenea a se avea în vedere că temeiurile arestării preventive a inculpatului prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală au dispărut sau cel puțin s-au schimbat, astfel că temeiurile arestării nu mai subzistă și nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului. Cum la dosar nu sunt probe certe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, că va influența negativ cercetarea judecătorească, apreciază că soluția corectă este de revocare a măsurii arestării preventive. Susține că până la acest moment procesual au fost audiați mare parte din martorii din acte și martori în circumstanțiere, astfel că nu se poate susține că inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului. Arată că partea vătămată nu a fost audiată, însă la dosar sunt dovezi din care rezultă că aceasta știa de proces. La aproape un an de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se mai poate vorbi despre temere pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil este împlinit. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost prieten cu partea vătămată, au conceput un copil împreună, chiar dacă acesta nu a mai ajuns în viață, este tânăr, are familie și un copil minor în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că instanța în mod justificat a menținut măsura arestului preventiv motivat pe faptul că temeiul prevăzut de art.148 lit.f cod procedură penală impune privarea de libertate a inculpatului în continuare. Pentru a subzista acest temei, instanța în mod corect a făcut referire nu numai la gravitatea și natura faptei comise dar și la modalitatea concretă în care acesta a acționat. La dosar sunt probe din care rezultă că inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să-și schimbe declarațiile anterioare, și folosindu-se de anumiți intermediari ia remis acesteia o sumă de bani.
Având în vedere aceste aspecte, apreciază că instanța în mod corect a considerat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și că menținerea arestului preventiv se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal. Nu lipsite de relevanță sunt și indiciile că inculpatul a mai săvârșit și alte fapte în același mod și cu privire la alte părți vătămate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim cod procedură penală, arată că nu este recidivist, are familie, are un copil minor și mama sa este grav bolnavă. Solicită judecarea sa în stare de libertate. Arată că nu este adevărat că a influențat-o pe partea vătămată, aceste declarații nu sunt dovedite.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 01.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în mun. Rm.V, județul V, cetățean român, studii 8 clase, ocupația - administrator, necăsătorit, un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că, temeiul prevăzut la art. 148 lit. f Cod procedură penală, subzistă în continuare întrucât faptele de natura celei pentru care este judecat inculpatul au o puternică reflexie în conștiința opiniei publice, provocând o tulburare a liniștii și ordinii publice, un sentiment de revoltă și nesiguranță în sânul comunității, cu atât mai mult cu cât acest gen de fapte cunoaște o frecvență sporită, în special in zonele cu un potențial economic redus.
Impotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul, care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, întrucât au dispărut temeiurile ce au justificat arestarea sa preventivă.
S-au mai invocat următoarele argumente:
- durata arestului preventiv este una nerezonabilă;
- punerea în libertate a acestuia nu va influența negativ desfășurarea procesului penal;
- circumstanțele personale referitoare la situația familială a inculpatului.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin rechizitoriul nr.9D/P/2007 din data de 24.07.2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, a fost trimis în judecată inculpatul, reținându-se în sarcina sa traficul de minori prevăzut de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001 rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
În actul de sesizare a instanței, în esență, se reține că în cursul anului 2006, prin utilizarea mai multor modalități ce intră în conținutul constitutiv complex al infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi constrângerea fizică și psihică, lipsirea de libertate în mod ilegal, înșelăciune, a recrutat-o și transportat-o pe minora - în Italia, localitatea, unde a determinat-o să se prostitueze, sumele de bani obținute din practicarea acestei îndeletniciri fiind însușite în totalitate de acesta.
În raport de acuzația ce i se aduce, în cauză, s-a reținut corect că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit disp.art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală, pedeapsa prev.de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul potențial, îl apreciază curtea, în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor pretins a fi fost săvârșite, găsindu-și expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, a unei comunități mici, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită sunt judecate în stare de libertate.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, referitoare la situația familială favorabilă inculpatului, ci și date referitoare la faptă.
Nu de puține ori aceasta din urmă este de natură a insufla credința că, justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În fine, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, fiind justificată, astfel, menținerea detenției preventive.
Lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, fiind în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
În legătură cu caracterul nerezonabil al detenției preventive, curtea notează că, la acest moment, în raport de cele ce preced, durata acestei măsuri nu încalcă, în nici un mod, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Nu trebuie ignorată multitudinea părților implicate în, speța dedusă judecății, complexitatea cauzei determinată de numărul persoanelor pretins a fi fost traficate de inculpat și al infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Pentru aceste considerente, menținerea detenției preventive s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 50 lei onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
Jud.fond:.
2 ex.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
