Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 476
Ședința publică de la 22 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " menținere măsură de arestare preventivă", declarat de inculpatul recurent ( fiul lui G și, născut la data de 28 ianuarie 1999), deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că e prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, că recursul promovat vizează încheierea de ședință din data de 9 iulie 2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Interpelat fiind, inculpatul recurent arată că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Având cuvântul pentru inculpatul recurent, avocat arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, fiind menținută în continuare măsura arestării preventivă luată față de inculpat la data de 27 ianuarie 2009.
Susține apărarea că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și tâlhărie la pedeapsa de 6(șase) ani închisoare ca urmare a revocării suspendării condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.354 din 24.09.2008 a Judecătoriei Pașcani. Inculpatul a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost condamnat, hotărâre care nu este rămasă definitivă. Apreciază apărarea că perioada petrecută de către acesta în arest este suficientă, acesta a avut destul timp să mediteze asupra gravității faptelor comise. Chiar dacă inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală, apărarea consideră că merită a i se mai acorda o șansă. De asemenea, solicită a fi avute în vedere împrejurările concrete în care faptele au fost comise, situația lui familială, vârsta și nivelul de pregătire. Temeiurile inițiale care au determinat arestarea nu mai subzistă, apreciind că în această fază procesuală judecarea inculpatului în stare de libertate nu ar împiedica cu nimic buna desfășurare a procesului.
Pune concluzii de admitere a recursului. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a fi menținută încheierea recurată ca fiind legală și temeinică.
Susține procurorul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, arestarea preventivă este necesară dacă avem în vedere datele speței - comiterea de acte repetate de sustragere a unor bunuri pe timp de noapte, prin efracție, exercitarea de violențe tot pe timp de noapte împotriva unei tinere lipsite de apărare în scopul deposedării de bunuri și nu în ultimul rând persoana făptuitorului care nu se află la primul contact cu legea penală, acesta fiind condamnat definitiv pentru fapte similare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă faptele comise și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în pronunțare și deliberare.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 9.07.2009 a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 al. 1 și 3 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul judecății, conform art. 3002raportat la art. 160 al.1 Cod procedură penală, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 188/25.05.2009, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în formă agravată și patru infracțiuni de furt calificat, dintre care una în formă continuată, s-a dispus menținerea stării de arest potrivit art. 350 alin. 1 cod procedură penală, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția din data de 26.01.2009 până la zi.
Hotărârea primei instanțe este motivată în mod amplu, de o manieră convingătoare și cuprinde o analiză aprofundată a probelor, care confirmă pe fond bănuielile inițiale referitoare la comiterea de către inculpat a faptelor imputate. Prin urmare, raportat și la motivele de apel, tribunalul constată că sentința atacată nu este în mod manifest nelegală, ci dimpotrivă, reprezintă un temei serios, în accepțiunea Art. 5 1 lit. a) CEDO, pentru a legitima menținerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv, la dispoziția acestei instanțe, pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în calea de atac. Astfel, apelul inculpatului, așa cum a fost motivat oral la acest prim termen de judecată în apel, vizează exclusiv reindividualizarea pedepsei, ceea ce echivalează cu o achiesare la vinovăția stabilită de instanța de fond; de altfel, acest inculpat nici nu a negat în mod explicit materialitatea propriilor fapte în cursul procesului.
Tribunalul constată că, de la data pronunțării hotărârii de condamnare nu a intervenit nici un element de noutate, din perspectivă probatorie, și nici în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpatului ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța apreciază că, raportat la datele speței, durata privării de libertate, de 5 luni, este rezonabilă. Se are în vedere criteriul de proporționalitate în raport de cuantumul ridicat al pedepsei aplicate de instanța de fond, precum și pericolul actual, cert și crescut pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică. Potrivit celor reținute de prima instanță, inculpatul, care figurează cu o condamnare definitivă (1 an și șase luni închisoare cu suspendare) pentru fapte similare, de furt calificat, prezintă un potențial criminogen deosebit de ridicat, împrejurări ce îndrituiesc să se aprecieze că, dacă ar fi lăsat în libertate, apelantul ar putea relua ciclul infracțional curmat prin hotărârea de luare și ulterior, de menținere a măsurii arestării preventive. Nu în ultimul rând merită observat că modul concret de operare reținut de instanța de fond - comiterea de acte repetate de sustragere a unor bunuri pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, dar mai ales exercitarea de violențe, tot pe timp de noapte, împotriva unei tinere lipsite de apărare în scopul deposedării de bunuri - conturează persoana inculpatului ca reprezentând un pericol ridicat pentru siguranța cetățenilor din comunitatea rurală restrânsă din care face parte și apelantul.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor și complexitatea cauzei, instanța, în temeiul art. 160 al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Din aceleași motive, va fi respinsă și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul arată că temeiurile arestării sale inițiale nu mai subzistă și chiar dacă a fost condamnat nedefinitiv în primă instanță la pedeapsa închisorii, el ar putea fi judecat în continuare în stare de libertate, față de vârsta sa și de situația sa familială, precum și nivelul de pregătire.
Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu hotărârea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța investită cu soluționarea apelului inculpatului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut-
Instanța a apreciat temeinic în cauză că subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului și acestea impun menținerea în continuare a stării de arest a acestuia, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 142,148 lit. "b,f" Cod procedură penală.
Față de situația inculpatului G care figurează cu o condamnare definitivă pentru fapte similare de furt calificat, precum și de condamnarea lui în primă instanță pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată și arestat preventiv în prezenta cauză, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neintervenind elemente noi de natură a determina punerea în libertate a acestuia sau aplicarea un ei măsuri mai blânde.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 9.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 09.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
28.07.2009
Tehnored.
2 ex.
30.07.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă, Maria Cenușă
