Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 476/R
Ședința publică din 10 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
a - procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit
art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul - inculpat -, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale numărul 2744 din 09.07.2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că s-a luat legătura telefonic cu apărătorul ales al recurentului - inculpat, avocat, acesta a precizat că nu se poate prezenta pentru termenul de judecată fixat, solicitând a se numi apărător din oficiu.
Recurentul - inculpat -, față de referatul întocmit în cauză, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului - inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat, depune la dosar acte în circumstanțiere, pentru recurentul - inculpat, respectiv copie de pe adeverința nr. 1292 din 10.07.2009 întocmită de Agenția Județeană pentru prestații sociale V, copie de pe adeverința nr. 22077 din 08.07.2009 întocmită de Serviciul cadastru - Compartimentul Registrului Agricol, copie de pe Cartea de și copie de pe adeverința de venit pe anul 2009.
Avocat, pentru recurentul - inculpat și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul -, ca nefondat și de menținere a încheierii de ședință din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, ca fiind legală și temeinică. Cele trei temeiuri pe baza cărora s-a menținut măsura arestării preventive impun privarea de libertate a inculpatului, în acest sens solicitând a se avea în vedere că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, în plus a încercat să determine mărturia mincinoasă a unor martori care au fost audiați în cauză și a exercitat presiuni asupra părții vătămate. Toate aceste aspecte coroborate cu probele administrate până în prezent, rezultă că inculpatul ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de omor, care a fost comisă și într-un loc public denotă o periculozitate deosebită a inculpatului și nu se impune lăsarea sa în libertate.
Curtea pune în discuție temeiul menținerii arestării preventive a inculpatului, având în vedere că în considerentele hotărârii pronunțată de Tribunalul Vâlcea se precizează că este vorba de dispozițiile art.3001alin. 3 din codul d e procedură penală, deși instanța a fost sesizată cu mult înainte de acest termen de judecată. În același timp este invocat și dispozițiile art.160bcod procedură penală.
Avocat, pentru recurentul - inculpat, apreciază că este vorba despre o eroare materială strecurată în considerentele hotărârii.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, precizează că este vorba despre o eroare materială care nu are nici un fel e relevanță.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.ultim Cod procedură penală, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.300/1 alin.3 raportat la art.160/b Cod pr.penală, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și al, născut la 11 martie 1983 în orașul H, județul H, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, -, fără antecedente penale, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, este legală și temeinică și a menținut-
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura fiind necesară pentru o justă soluționare a cauzei. Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și s-a încercat influențarea martorilor. Prin urmare, a dispus menținerea acestei măsuri, constatând, totodată, ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de nu a părăsi localitatea sau țara, pe care a respins-
Impotriva acesteia, a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă a arăta în concret motivele de casare, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
In subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului ce urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rechizitoriu nr.357/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20 raportat la art.174 alin.1 și art.175 alin.1 lit.i Cod penal.
În cauză s-a reținut corect că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit disp.art.148 alin.1 lit.f cod pr.penală, pedeapsa prev.de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestui inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, pericolul potențial, îl apreciază curtea, în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor pretins a fi fost săvârșite, găsindu-și expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, a unei comunități mici, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită sunt judecate în stare de libertate.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, referitoare la lipsa antecedentelor penale favorabile inculpatului, ci și date referitoare la faptă.
Nu de puține ori aceasta din urmă este de natură a insufla credința că, justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În fine, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, fiind justificată, astfel, menținerea detenției preventive.
Lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, fiind în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, menținerea detenției preventive s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă dar restrictivă de libertate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care vor include și onorariu avocat oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.:
Tehnored./
3 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Raluca Elena Șimonescu
