Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 478/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 478
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 17.06.1982, fiul lui și, născut la 24.08.1977, fiul lui G și, născut la 17.08.1983, și, fiul lui - și, născut la 24.04.1980, toți aflați în stare de arest preventiv, împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal, au răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat ales, și inculpații recurenți, asistați de avocat ales și inculpatul asistat de avocați aleși și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, inculpații recurenți arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că în motivarea primei instanțe nu se face referire la activitatea infracțională sau la faptele săvârșite exclusiv de inculpatul la data de 20.07.2009, ci la activitatea tuturor inculpaților, deși măsura preventivă vizează persoana fiecăruia. Încheierea atacată este nelegală, întrucât magistratul învestit cu soluționarea cauzei s-a pronunțat asupra fondului, precizând în mod expres faptul că, din analiza actului medico-legal rezultă că victima a decedat urmare loviturii aplicate de inculpatul. A mai arătat în motivare instanța de fond că singura probă de vinovăție o constituie declarația de martor a lui G, care, însă, nu se coroborează cu alte probe și nu există alte indicii de vinovăție. Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul ar fi participat la activitățile de care este acuzat, singura probă acuzatoare fiind declarația martorului Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat ales, pentru inculpații recurenți, și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Arată că nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală. Declarația inculpatului nu se încadrează în disp. art. 69 Cod procedură penală, fiind o probă incertă. Există declarații de martori cu identitate protejată, care nu spun că ar fi văzut inculpații la data și ora comiterii faptei, ci doar înainte cu câteva ore sau după un anumit timp. Martorilor li s-au arătat fotografiile apărute în ziarele locale, existând dubii cu privire la identificarea corectă a inculpaților. telefonice nu relevă expres săvârșirea faptei de tâlhărie, întrucât nici un inculpat nu a afirmat că ar fi comis această faptă. În ce privește constatările tehnico-științifice privitoare la zona din care inculpații vorbeau la telefon nu sunt relevante, întrucât nu s-a probat că telefoanele mobile aparțineau inculpaților sau că aceștia le aveau asupra lor la data respectivă, neputând constitui, astfel, mijloace de probă. Nici procesele-verbale de investigații nu pot constitui mijloace de probă, atâta timp cât nu se bazează pe alte elemente de fapt care să rezulte din dosar și nu sunt semnate de martori, neavând valoare probantă, nici măcar ca indicii temeinice. Un număr de șapte martori au declarat că pe data de 20.07.2009 inculpatul a fost prezent la o petrecere organizată cu ocazia zilei de "Sf. ", însă instanța nu a avut în vedere aceste probe. bunului prin violență s-a făcut de inculpatul, acesta ar fi autorul infracțiunii de tâlhărie, iar complicitatea celorlalți inculpați nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă. În ceea ce privește condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că, deși în încheierea atacată se spune că nu se identifică pericolul social al faptei cu pericolul concret pentru ordinea publică, se concluzionează că, de fapt, acesta din urmă se deduce din pericolul social. Judecătorul se contrazice atunci când evocă pericolul pentru ordinea publică și, motivând că inculpații domiciliază în S și că au săvârșit faptele în acest loc, reprezintă un raționament greșit și nefondat, care presupune o prezumție ce nu izvorăște din ceva real și palpabil, încălcându-se drepturile inculpatului. De asemenea, a trecut o perioadă destul de mare de timp de la faptă, iar rezonanța socială în colectivitate nu persistă la infinit, cu aceeași intensitate, ea stingându-se odată cu trecerea timpului, aspect statuat atât de practica națională, cât și de practica CEDO. Invocă decizia nr. 1142/2006 a ÎCCJ, care se referă la o situație total opusă decât motivarea instanței de fond. Sarcina probei cade în sarcina organelor judiciare, așadar acestea trebuie să indice toate mijloacele de probă din care să rezulte persistența acestui pericol concret pentru ordinea publică, pentru fiecare inculpat în parte, însă motivarea s-a făcut în general, pentru toți inculpații, și nu individual.
Avocat ales, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului și continuarea judecății cu acesta în stare de libertate. În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat o măsură mai puțin coercitivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, care ar asigura scopul de prevenție al cercetării judecătorești. În ce privește cerințele art. 143 Cod procedură penală, arată că instanța de fond a reținut doar existența unor indicii, cu referire la art. 681Cod procedură penală, însă aceste dispoziții se referă numai la faza de urmărire penală și nu pot fi luate în calcul în faza cercetării judecătorești. Urmărirea penală se bazează doar pe declarația coinculpatului, care declară că la traseul infracțional ar fi participat și inculpatul, însă declarațiile acestuia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Mai mult, susținerile coinculpatului sunt contrazise de declarațiile celorlalți inculpați și chiar de declarația de recunoaștere a inculpatului, ori fiecare din aceste declarații are aceeași valoare juridică, instanța trebuind să înlăture depozițiile părților interesate. De asemenea, în fața instanței de fond a revenit asupra unor aspecte din declarația sa de la urmărirea penală. Nu există dovezi că inculpatul s-ar fi deplasat la casa de schimb valutar, nu există bonuri de casă sau vreo captură pe camera de supraveghere, martorul declară că nu l-a văzut pe inculpat la casa de schimb valutar, aspecte care denotă că susținerile lui sunt nesincere și contrazic un întreg probatoriu administrat. Declarațiile martorilor cu identitate protejată, care apar ca fiind absolut neloiale, nu pot fi folosite ca probe în procesul penal. Astfel, există dubii asupra declarațiilor acestor martori din prezenta cauză, întrucât este greu de crezut că aceștia își aduc aminte, după o lună de la eveniment, că l-ar fi văzut pe inculpat într-un loc public, în proximitatea locului săvârșirii infracțiunii. Toți acești martori au fost audiați după ce arestarea preventivă a fost dezbătută pe larg în presa locală, fotografiile inculpaților, folosite la recunoaștere, fiind publicate în ziarele locale. Hărțile teritoriale făcute în baza unui raport de către organele de cercetare penală sunt foarte ample, predictive și acoperă o zonă mare teritorială, din comuna și până în centrul mun. În adresa de la se spune că acestea sunt predicții și sunt influențate de condițiile meteorologice, de gradul de încărcare a rețelei pe respectivele zonei. Inculpatul că ar fi vorbit vreodată de la terminalul -, acesta nefiind niciodată în posesia acestui terminal. Mai mult, procurorul a respins cererea inculpatului din data de 5 august 2009, de efectuare a unei expertize vocale, întrucât vocea nu mai poate fi recunoscută din cauza particularităților tehnice ale fluxului, care impun compactarea informațiilor, aspect care trebuie interpretat în favoarea inculpatului. La dosar există multe probe indirecte, fără valoare juridică. Deși DIICOT susține că s-ar fi găsit bani proveniți din comiterea infracțiunii, martorul a declarat că banii erau ai săi, proveniți din vânzarea unor autoturisme, dovedind aceste susțineri cu acte de vânzare-cumpărare. Acesta chiar a formulat cerere de restituire a sumei de bani. Pe banii găsiți nu au fost găsite nici măcar impresiunile papilare ale inculpaților. martori îl plasează pe inculpatul la -, la data și ora critică, la o petrecere, ori acestea constituie probe directe, care nu pot fi răsturnate de vreun alt element de la dosar, restul fiind doar supoziții. Arată că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii s-au modificat, atât urmare administrării de probe în apărare, cât și prin existența contradicțiilor în declarațiile inculpatului. În ce privește condițiile cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, achiesează la concluziile colegului său și invocă deciziile CEDO Tase contra României, Pantea contra României și Tărău contra României, care statuează că pericolul concret trebuie identificat în mod direct și neechivoc, pentru a se justifica arestarea preventivă.
Procurorul, având cuvântul, arată că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost pe deplin dovedite și pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate.
Inculpații recurenți, și, având pe rând ultimul cuvânt, arată că își însușesc concluziile apărătorilor lor aleși.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, conform disp. art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22.12.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-au espins, ca nefondate, cererile formulate de inculpații recurenți, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
În temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 "; cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
În temeiul art. 3002rap. la art. 160/b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din P; "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 " și "deținere fără drept de droguri de risc" faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000; cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
În temeiul art. 3002rap. la art.160/b alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului-, trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat", faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003"; cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul disp. art.3002rap. la art.160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
În temeiul art.3002rap. la art.160/b alin.1 Cod procedură penală s- constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatuluiG -, trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal,cu aplicarea art. 41 alin. 2 din; "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003"; "nerespectarea regimului materiilor explozive" faptă prev. de art. 280 alin. 1 și 3 din și "contrabandă calificată" prev. de art. 271 din Legea 86/2006; cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.
În temeiul art. 3002rap. la art. 160/b alin.1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului-, trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit. a și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din și art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003", cu aplicarea art. 37 lit. b din,toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal;
În temeiul disp. art. 3002rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului .
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că prin ordonanța nr. 132D /P/2009 a - Serviciul Teritorial Suceava din 30 iulie 2009, orele 19:05 - a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore, de la ora 19:05 a datei de 30 iulie 2009 până la ora 19: 05 a datei de 31 iulie 2009.
Prin încheierea nr. 52A din data de 31.07.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 52A prin care a dispus arestarea inculpatului - pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 31.07.2009, până la data de 28.08.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 104 / din data de 04.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul -, împotrivă încheierii numărul 52 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 31.07.2009.
Prin încheierea nr.164 /PA din 26 august 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29.08.2009, până la data de 27.09.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 135 / din data de 27.08.2009, Curtea de Apel Suceava respinge recursul declarat de către inculpatul -, împotrivă încheierii numărul 164 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 26.08.2009.
Prin încheierea nr.198 /PA din 22 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.09.2009, până la data de 27.10.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 170 / din data de 24.09.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul -, împotrivă încheierii numărul 198 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.09.2009.
Prin încheierea numărul 235 / PA din data de 22.10.2009, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009 inclusiv. Prin încheierea nr. 197 /R din 27.10.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul -, împotrivă încheierii numărul 235 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.10.2009.
Prin ordonanța nr. 132D /P/2009 a - Serviciul Teritorial Suceava din 30 iulie 2009, orele 16:00 - a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore, de la ora 16:00 a datei de 30 iulie 2009 până la ora 16: 00 a datei de 31 iulie 2009;
Prin încheierea nr. 50A din data de 31.07.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 50A prin care a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 31.07.2009, până la data de 28.08.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 102 / din data de 04.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 50 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 31.07.2009.
Prin încheierea nr.165 /PA din 26 august 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29.08.2009, până la data de 27.09.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 134 / din data de 27.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 165 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 26.08.2009.
Prin încheierea nr.199 /PA din 22 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.09.2009, până la data de 27.10.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 169 / din data de 24.09.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 199 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.09.2009.
Prin încheierea numărul 238 / PA din data de 23.10.2009, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009 inclusiv. Prin încheierea nr. 199 /R din 27.10.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 238 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 23.10.2009.
Prin ordonanța nr. 132D /P/2009 a - Serviciul Teritorial Suceava din 30 iulie 2009, orele 18:16 - a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore, de la ora 18:16 a datei de 30 iulie 2009 până la ora 18:16 a datei de 31 iulie 2009;
Prin încheierea nr. 51 din data de 31.07.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 51A prin care a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 31.07.2009, până la data de 28.08.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 103 / din data de 04.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 51 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 31.07.2009.
Prin încheierea nr.162 /PA din 26 august 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29.08.2009, până la data de 27.09.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 133 / din data de 27.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 162 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 26.08.2009.
Prin încheierea nr.197 /PA din 22 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.09.2009, până la data de 27.10.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 167 / din data de 24.09.2009, Curtea de Apel Suceavaa luat act de retragerea recursului declarat de către inculpatul împotrivă încheierii numărul 197 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.09.2009.
Prin încheierea numărul 237 / PA din data de 23.10.2009, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009 inclusiv. Prin încheierea nr. 198 /R din 27.10.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 237 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 23.10.2009.
Prin ordonanța nr. 132D /P/2009 a - Serviciul Teritorial Suceava din 30 iulie 2009, orele 20:45 - a dispus reținerea inculpatului G, pe o perioadă de 24 ore, de la ora 20:45 a datei de 30 iulie 2009 până la ora 20:45 a datei de 31 iulie 2009;
Prin încheierea nr. 53A din data de 31.07.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 53A prin care a dispus arestarea inculpatului G - pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 31.07.2009, până la data de 28.08.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 105 / din data de 04.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul G -, împotrivă încheierii numărul 53 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 31.07.2009.
Prin încheierea nr.163 /PA din 26 august 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29.08.2009, până la data de 27.09.2009 inclusiv, încheiere ce a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin încheierea nr.208 /PA din 22 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G - pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.09.2009, până la data de 27.10.2009 inclusiv, încheiere ce a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin încheierea numărul 239 /PA din data de 23.10.2009, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G -, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009 inclusiv, încheiere ce a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin ordonanța nr. 132D /P/2009 a - Serviciul Teritorial Suceava din 30 iulie 2009, orele 22:00 - a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore, de la ora 22:00 a datei de 30 iulie 2009 până la ora 22:00 a datei de 31 iulie 2009;
Prin încheierea nr. 54 din data de 31.07.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 54A prin care a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 31.07.2009, până la data de 28.08.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 106 / din data de 04.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 54 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 31.07.2009.
Prin încheierea nr.161 /PA din 26 august 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29.08.2009, până la data de 27.09.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 136 / din data de 27.08.2009, Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 161 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 26.08.2009.
Prin încheierea nr.200 /PA din 22 septembrie 2009 Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 28.09.2009, până la data de 27.10.2009 inclusiv. Prin încheierea numărul 168 / din data de 24.09.2009, Curtea de Apel Suceavaa luat act de retragerea recursului declarat de către inculpatul împotrivă încheierii numărul 200 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.09.2009.
Prin încheierea numărul 236 / PA din data de 22.10.2009, Tribunalul Suceavaa dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009 inclusiv. Prin încheierea nr. 196 /R din 27.10.2009 Curtea de Apel Suceavaa respins recursul declarat de către inculpatul, împotrivă încheierii numărul 236 /A emisă de Tribunalul Suceava la data de 22.10.2009.
Prin încheierea nr. 57A din data de 12.08.2009, Tribunalul Suceavaa emis mandatul de arestare preventivă nr. 57A prin care a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, încheiere ce a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin rechizitoriul MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava nr. 132 D/P/2009 din 23.11.2009, au fost trimiși în judecată:
1. Inculpatul,pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 "; toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;
2. Inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 " și "deținere fără drept de droguri de risc" faptă prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000; toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
3. Inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat", faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003"; toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;
4. Inculpatul G -, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit.a și alin.3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din P; "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 ", "nerespectarea regimului materiilor explozive" faptă prev. de art. 280 alin. 1 și 3 din și "contrabandă calificată", prev. de art. 271 din Legea 86/2006; toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;
5. Inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor de:,tâlhărie", faptă prev. și ped de art. 211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit. a și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b din și art. 41 alin. 2 din și "constituire a unui grup infracțional organizat" faptă prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003 ", cu aplicarea art. 37 lit. b din, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal;
S-a reținut că in analiza probatoriilor și investigațiilor efectuate, a rezultat fără dubiu, că urmare a experienței infracționale acumulate în timp, pe linia comiterii de infracțiuni de tâlhărie și furturi, inculpații, și A, și G s-au regrupat și au constituit un grup infracțional organizat, începând cu prima decadă a lunii iulie 2009, grup ce întrunește toate exigențele prevăzute de legea penală, sub aspectul întinderii existenței sale în timp ( o perioada determinată 08 - 20 iulie 2009 ), a determinării cu precizie a rolurilor pe care trebuiau să le îndeplinească fiecare dintre inculpați și a scopului final urmărit, respectiv săvârșirea unei infracțiuni grave.
Acționând în condiții de violență extremă, lipsiți de scrupule și sfidând orice regulă de comportament social, membrii grupului au săvârșit fapte în locuri și împrejurări de natură a determina o puternică stare deinsecuritate socială, fapt ce relevă deosebitul pericol pentru ordinea publică pe care îl reprezintă aceștia.
Astfel, membrii grupării au fost implicați, în perioada 1997 - 2009, în mai multe activități infracționale fiind condamnații pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de "tâlhărie", iar în perioada 2008 - 2009 și-au intensificat prezența pe așa zisa "piață infracțională", cu același scop, însă de această folosind un "modus operandi" elaborat și vizând ținte cu potențial financiar ridicat.
Astfel, s-a reținut că mijloacele materiale de probă administrate în cauză au scos în evidență o foarte bună organizare a grupării infracționale pe paliere și modalități de ducere la îndeplinire a sarcinilor, modul în care au acționat în perioada premergătoare săvârșirii agresiunii precum și după, dovedind o unitate de grup, sens în care s-au exemplificat următoarele:
- inculpații - și și-au asumat ca principale sarcini identificarea victimei, supravegherea victimei, a domiciliului acesteia, și a punctului de lucru reprezentat de casa de schimb valutar situată pe-, pentru a reuși executarea acesteia. Aceste activități sunt de o importanță deosebită întrucât au fost cele în baza cărora s-a reușit o cunoaștere la perfecție a victimei și a programului acesteia în scopul finalizării activităților infracționale, acele de agresare și deposedare de sumele de bani a victimei.
Tot din materialul probator s-a mai stabilit faptul că tot cei doi, la diferite intervale de timp, i-au condus în arealul de domiciliu al victimei pe ceilalți membri ai grupării, G, și A, pentru a le indica toate elementele și datele obținute de ei anterior. Cei doi inculpați erau cei care în permanență îi mobilizau și controlau pe ceilalți membri ai grupării.
- inculpatul -, în cadrul grupări infracționale, și-a asumat la rândul său un rol la fel de important, acela de a supraveghea imobilul în care locuia victima, parcarea din spatele acestuia precum și cele două căi principale de acces spre imobilul 12B, pe care le-a accesat victima atunci când pleca sau venea la domiciliu. Importanța ducerii la îndeplinire a acestor sarcini de către inculpatul este dată de faptul că acesta efectiv avea rolul de a primi de la inculpații - și semnalul plecării victimei, de a supraveghea parcarea și cele două căi de acces denumite de inculpați traseul nr. 1 și traseul nr.2 și de a transmite executanților - inculpații - și G- toate datele și indiciile în vederea executării agresiunii.
- inculpații - și G- și-au asumat, în cadrul grupării infracționale, rolul de executanți efectivi ai agresiuni asupra victimei și deposedarea de sumele de bani pe care le avea asupra sa, după ce anterior comiterii faptei însoțiți fiind de inculpații - și au plasat în zona în care s-a comis agresiunea două corpuri contondente (o tip basseball și o bară de fier), care au fost puse la dispoziția grupării de către inculpatul. Mai mult, urmare a coordonarii exercitate de -, și -, la data de 20 iulie 2009, prin folosirea unor acte de violență de către cei care și-au asumat rolul de executanți, gruparea infracțională a reușit deposedarea victimei de suma de 417.682,48 RON (sumă de bani în monedă națională și valută).
- inculpatul și-a asumat, în cadrul grupării, un rol la fel de important ca celelalte, respectiv acela de a evacua pe principalii executanți ai agresiunii din perimetrul comiterii faptei, aspect care s-a și petrecut, după deposedarea victimei de suma de bani pe care o avea asupra sa, inculpații și G-, s-au deplasat pe - de unde au fost preluați de către acesta.
După executarea agresiunii asupra victimei și deposedarea acestuia de suma de 417.682,48 RON, toți inculpații s-au întâlnit pe un teren situat în extravilanul comunei, județul S unde au accesat trei locații diferite, în ultimele două dintre acestea, având loc împărțirea sumelor în lei și valută sustrase de la victimă.
Urmare a agresiunii suferite victima a decedat în ziua de 07 august 2009, la Secția de Terapie a Spitalului Județean "Sf. cel "
Victima a fost internată la data de 20 iulie 2009 la orele 22:31, cu diagnosticul de traumatism craino-cerebral mediu 11, hematon extradural și plagă cranio-durală, fractură complexă parieto-frontală dreaptă iradiată în baza craniului, contuzie homoragică temporală dreapta, edem cerebral difuz, hemoragie subarahnoidială (agresiune), prezentând la internare traumatism cranio-cerebral cu sindrom confuzional și plagă epicraniană.
Conform raportului de necropsie numărul 400 din 17.09.2009 a Serviciului de Medicină Legală S, moartea victimei a fost violentă, leziunile cranio-cerebrale suferite la data de 20.07.2009 au fost sigur și direct mortale și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Ea este consecința unei fracturi cominutive și eschiloase decalotă craniană cu iradieri la baza craniului unei hemoragii subaranoidiene difuze și a unui hematon extradural operat. dintre leziunile epicrainene ale osului și hematomului extradural duc la concluzia unei lovituri active produse de către o altă persoană din partea dreaptă a victimei, lovitură aplicată cu o forță extremă cu un corp contondent fără muchie, victima fiind în poziție ortostatică. fasci-endotoracice stângi poate fi urmarea unei căderi pe o suprafață.
Analiza actului medico-legal demonstrează fără dubiu că victima a decedat urmare a loviturii primite în seara zilei de 20 iulie 2009, de la inculpatul care a atacat-o cu un corp contondent, executând agresiunea din partea laterală dreapta a victimei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub numărul de dosar -.
La data de 25 noiembrie 2009, s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, iar Tribunalul Suceava, în baza art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, constatând legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați, a menținut-o în temeiul art.300/1 alin.3 Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpați, potrivit art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că aceasta este legală și temeinică.
În cauză, s-a constatat că sunt îndeplinite atât condițiile prev. de art.143, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, dar și cazul prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143. Cod procedură penală, Tribunalul reține că în cauză există probe (directe) și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art. 681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și față de care s-au emis mandatele de arestare preventivă, relevante în acest sens fiind: procesele verbale de investigații, planșele fotografice, schița locului faptei, schița traseelor, declarațiile martorilor audiați în cauză, interceptările telefonice efectuate în cauză, raportul de constatare medico-legală, declarație parte vătămată, fișe cazier, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Probele și indiciile temeinice amintite pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens a se vedea Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei).
În ceea ce privește susținerea avocaților inculpaților că în cauză nu sunt probe certe că inculpații au constituit un grup infracțional și că nu au săvârșit faptele de tâlhărie reținute în sarcina lor, a apreciat tribunalul că în această fază procesuală instanța nu poate să examineze dacă probatoriul efectuat în faza de urmărire penală duce la concluzia certă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, în sensul de a reține o anumită probă și a înlătura alte probe ca nefiind obiective sau sincere ori că nu se coroborează cu alte probe, întrucât pe de o parte, dacă ar proceda astfel s-ar putea considera că s-a antepronunțat, iar pe de altă parte pentru că numai în urma efectuării cercetării judecătorești, instanța deliberând poate aprecia întregul material probator, deoarece este necesar ca administrând probele de la urmărirea penală, precum și alte probe propuse în faza de judecată, să perceapă nemijlocit întreaga desfășurare a pretinselor fapte imputate inculpaților.
Aceasta nu înseamnă totuși că instanța nu trebuie să examineze dacă în cauză sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată așa cum prevede art. 143 al.1 Cod procedură penală. Numai că față de situația în care instanța soluționează fondul, cu ocazia examinării legalității și temeinicii măsurii arestării preventive pe parcursul judecății, probele sau indiciile temeinice trebuie examinate în sensul art. 681Cod procedură penală, fiind suficient să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații față de care s-a luat o măsură preventivă au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Or, în cauză, așa cum am arătat mai sus sunt mai multe probe din faza de urmărire penală din care se poate trage presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă acestea nu sunt în măsură deocamdată să ne formeze o convingere certă în acest sens. Astfel, inculpații au fost recunoscuți după planșe fotografice și descriși de către părțile vătămate și martori ca fiind cei care au exercitat acte de violență și sustragere a unor bunuri de la părțile vătămate. Totodată inculpații au fost văzuți de diverși vecini ai victimelor în momentul în care urmăreau victimele la domiciliu sau pe traseul spre locul unde își desfășurau activitatea. De asemenea pe baza convorbirilor telefonice ale inculpaților, interceptate de organul de urmărire penală, s-a stabilit traseul infracțional al inculpaților, care pare a fi identic ca timp și loc cu momentul și locul în care asupra victimelor s-au exercitat actele de violență și sustragere a banilor aflați asupra lor. Pe de altă parte din însuși convorbirile telefonice ale inculpaților se pare că aceștia au urmărit victimele și că discutau despre exercitarea de acte de violență asupra lor dacă se impunea. Aceste probe și declarații se coroborează între ele, precum și cu declarația inculpatului G, atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată, și duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, acestea sunt mai mari de 4 ani, astfel că este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 al.1 lit. f) teza a I-a Cod procedură penală.
Totodată, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, condiție prev. de art. 148 alin. 1 lit. f teza a II a Cod de procedură penală.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpaților nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpații sunt părți, iar reacția colectivității cu privire la faptele de care sunt învinuiți inculpații nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptelor de care este învinuit, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă. Reiese din declarațiile mai multor martori, în special persoane care de regulă au sume mari de bani asupra lor, care au auzit de faptele întâmplate victimelor infracțiunilor de tâlhărie din acest dosar, că au temerea că li s-ar putea întâmpla și lor să fie victima unor asemenea fapte.
Prin urmare, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu posibilitatea ca inculpații să comită o nouă infracțiune, care constituie un temei al luării măsurii arestării preventive distinct, deci probele la care se referă art. 148 lit. f nu trebuie să vizeze acțiuni viitoare ale acestora, în eventualitatea cercetării sale în stare de libertate. Tribunalul a apreciat, că probele din care rezultă pericolul concret pentru ordinea publică sunt cele administrate până în prezent, pe baza cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor menționate. Din interpretarea acestor probe s-a dedus reacția declanșată de faptele care i se impută inculpaților, de indignare, de dezaprobare, de insecuritate publică. În situația în care astfel de persoane ar fi cercetate și judecate în stare de libertate, lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare poate fi o încurajare a altor persoane să comită fapte de același gen.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații, în mod coordonat, au urmărit și au deposedat victimele de o sumă foarte mare de bani, una din victime decedând ulterior datorită loviturilor primite, coroborate cu intervalul de timp rezonabil ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale. Lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile în care faptele săvârșite de ei au produs o rezonanță socială extrem de negativă, creând temerea în rândul comunității în general și a persoanelor care au anumite sume de bani asupra lor, în special, că ar putea fi victime ale unor asemenea fapte, ar fi de natură să sporească un sentimentul de insecuritate al cetățenilor.
Având în vedere consecințele produse (moartea unei persoane și însușirea fără drept a unei sume foarte mari de bani), a modului extrem de organizat de operare și a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, activitatea infracțională a inculpaților prezintă un pericol concret deosebit de ridicat la adresa ordinii publice.
Susținerea inculpaților că fapta lor nu are o rezonanță socială negativă ori că aceasta ar fi diminuată este contrazisă de faptul că numeroși vecini ai victimei s-au arătat indignați de ceea ce i s-a întâmplat acestuia, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei au văzut pe inculpați supraveghind când victima intră și iese din locuință.
Nu este adevărat că fapta de care sunt acuzați inculpații nu trebuie să fie avută în vedere pentru aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică al lăsării inculpaților în libertate pe motiv că pentru fapta săvârșită inculpații ar putea fi condamnați, întrucât nu se poate face abstracție de aceste fapte. Într-adevăr, faptele reținute în sarcina inculpaților de organul de urmărire penală nu sunt suficiente prin ele însele pentru a trage concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică, însă aceste fapte stau la baza analizei pericolului social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, întrucât pornind de la aceste fapte se poate deduce periculozitatea socială a fiecărui inculpat, adică ansamblul valorilor pe care fiecare dintre ei înțelege să le respecte în viitor, precum și riscurile pe care le reprezintă lăsarea lor în libertate, riscuri care pot fi deduse din comportamentul acestora nu doar anterior reținerii lor, cât și din faza de urmărire penală. Or, în speță, din analiza faptelor de care aceștia sunt acuzați cu ușurință se poate vedea că inculpații pot prezenta o periculozitate sporită în continuare dacă ar fi lăsați în acest moment în libertate și că lăsarea lor în libertate presupune un risc major pentru valorile sociale ocrotite de lege, cum ar fi viața, integritatea și bunurile persoanei.
În consecință, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent.
Privitor la cererea inculpaților, prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, tribunalul a considerat că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă și nu este în măsură de a înlătura pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, întrucât presupusa lor activitatea infracțională s-a desfășurat pe raza mun. S, localitate de domiciliu a unora dintre ei, loc unde s-au produs consecințele sociale ale infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, ceea ce înseamnă nu doar că inculpații ar putea fi tentați să săvârșească alte infracțiuni, ci și faptul că lăsarea lor în libertate ar avea o rezonanță socială negativă chiar la locul săvârșirii infracțiunilor. Cu atât mai mult înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de nu părăsi țara nu ar fi o măsură eficientă, pentru aceleași motive ca și în ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Ba dimpotrivă, prin libertatea de mișcare care s-ar oferi inculpaților ar fi în măsură să prezinte un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind greu de urmărit pe cuprinsul întregii țării comportamentul și faptele inculpaților. Înlocuirea măsurii arestării preventive cu una dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451Cod procedură penală, presupune ca o asemenea măsură, față de pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpaților, să fie suficientă pentru a crea presupunerea rezonabilă că poate fi înlăturat un asemenea pericol. Prin urmare, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451Cod procedură penală nu poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și eliminarea pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl va reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, cu motivarea pe larg expusă în partea introductivă a hotărârii.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod procedură penală.
În cazul în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate - prevăd dispozițiile art.160/b alin.3 teza I Cod procedură penală - dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, din probatoriul administrat până în prezent, curtea constată că în cauză există atât probe cât și indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală și jurisprudența CEDO în materie, analizate pe larg de prima instanță, că inculpații recurenți au comis faptele pentru care au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată în stare de arest preventiv, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condițiile cerute de art.148 lit.f Cod procedură penală reținute de instanța de fond la luarea și ulterior menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților, acestea sunt date în cauză, atât sub aspectul condiției cuantumului pedepsei, cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă recurenții prin lăsarea lor în libertate este dat de natura și gravitatea faptelor, modul de inițiere și desfășurare a activității infracționale cu scopul de a obține beneficii substanțiale, precum și de rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn.
Faptele de care recurenții sunt acuzați, urmările produse, constituie argumente în favoarea faptului că și la acest moment lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol cooncret pentru ordinea publică. impul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți și care durează doar de la data de 31.07.2009 nu s-a prelungit dincolo de limitele rezonabile, așa cum sunt acestea consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și nu este de natură a diminua sau stinge rezonanța socială negativă a acestor fapte în rândul opiniei publice.
Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a recurenților, fiind dat astfel în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite în cauză.
Subzistând astfel cumulativ cerințele prev. de art. 143, 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru aceleași motive, curtea constată că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea.
Față de considerentele mai sus reținute, la care se adaugă cele pe larg expuse de către prima instanță în argumentarea măsurii dispuse, curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 3002și 160 alin. 4 Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 24.08.1977 în mun. S, fiul lui - și, născut la 24.04.1980 în mun. S, fiul lui G și, născut la 17.08.1983 în mun. S, și, fiul lui și, născut la 17.06.1982 în mun. S, toți aflați în stare de arest în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondate.
Obligă inculpații să plătească statului câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./24.12.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
