Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 482/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - înlocuirea măsurii preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 482
Ședința publică din 24 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe Înalta Curte de Casația și Justiție- -Serviciul Teritorial Botoșani
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța aduce la cunoștința inculpatului că poate da o nouă declarație în această fază procesuală.
Inculpatul arată că nu dorește să dea nouă declarație în fața instanței de recurs și că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, precizează că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, de DIICOT-Biroul Teritorial Botoșani pentru săvârșirea infracțiunilor de procurare, deținere și vânzare de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, infracțiune săvârșită în formă continuată, precum și pentru cea de deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din aceeași lege, ambele săvârșite în concurs real. În sarcina acestuia s-a reținut că în perioada septembrie-octombrie 2009, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut și comercializat fără drept cantitatea de 22,6 cannabis contra sumei de 170 lei, iar la data de 26 octombrie 2009 fost surprins în flagrant după comercializarea unei cantități de aproximativ 22 cannabis, contra sumei de 350 lei. De asemenea, în perioada septembrie-octombrie 2009 deținut și consumat diferite cantități de cannabis sub formă de țigarete, iar în cursul lunii octombrie, în două rânduri a comercializat numitului o cantitate de aproximativ 3 cannabis contra sumei de 80 lei. Prin încheierea pronunțată la data de 22 decembrie 2009 de către Tribunalul Botoșani, după audierea inculpatului și a unui număr de doi martori, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, încheiere care a fost atacată cu recurs de către DIICOT-Biroul Teritorial Botoșani, fiind apreciată ca netemeinică. S-a motivat de către Tribunalul Botoșani că durata arestării preventive a inculpatului este una rezonabilă, inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, iar cantitatea de droguri valorificată este relativ redusă. Deși s-au reținut aceste circumstanțe atenuante, apreciază că inculpatul a săvârșit infracțiuni grave, respectiv trafic și consum de droguri, iar impactul asupra opiniei publice nu s-a diminuat la două luni după săvârșirea ultimului act. Pentru buna desfășurare a procesului penal apreciază că se impune continuarea judecății cu inculpatul în stare de arest preventiv, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pronunțarea unei decizii în sensul celor menționate mai sus.
Avocat, pentru inculpat, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Botoșani. Este adevărat că inițial arestarea s-a dispus în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, însă acum ne aflăm într-o altă fază procesuală, inculpatul a dat deja o declarație în fața instanței, a recunoscut și regretat faptele și s-au audiat doi martori. Apreciază că pentru menținerea măsurii arestării preventive era necesar să se administreze alte probe de către reprezentantul Biroului Teritorial Botoșani. Instanța de recurs trebuie să analizeze împrejurarea că măsura arestării preventive este cea mai gravă măsură care se poate lua cu privire la libertatea inculpatului, iar înainte de a se pronunța trebuie să aibă în vedere că există alte măsuri coercitive prin care inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, cu obligația de a nu părăsi țara. Consideră că măsura dispusă de Tribunalul Botoșani este una legală și temeinică motivat de faptul că inculpatul regretă săvârșirea infracțiunilor, a conștientizat că pe mai departe nu trebuie să mai săvârșească asemenea acte, iar faptul că nu are un loc de muncă nu reprezintă una din condițiile care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază că aceasta nu este o măsură necesară și poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar durata de două luni cât inculpatul a fost arestat preventiv este suficientă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său, precizând totodată că regretă foarte mult cele întâmplate.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.12.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, în temeiul art. 139 alin. 1 și 35raportat la art. 136 alin. 1 și 2, 145 și 1451Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pe durata măsurii, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de aceste organe sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
S-a dispus ca supravegherea inculpatului să fie îndeplinită de Poliția municipiului
În temeiul art. 145 alin. 22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea in libertate a inculpatului la rămânerea definitivă a prezentei incheieri.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin încheierea nr. 70 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Botoșani, în temeiul art. 1491raportat la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu 27 octombrie 2009 și până la 24 noiembrie 2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 30 din data de 27 octombrie 2009.
S-au avut în vedere la arestarea inculpatului dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența unor indicii temeinice de vinovăție a acestora în comiterea faptei pentru care este cercetat, în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dovedit atât de gravitatea deosebită a faptelor comise de acesta, de împrejurările și modul concret de săvârșire a infracțiunilor, apreciindu-se că sunt îndeplinite în cauză dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând materialului probator administrat până în prezent în cauză, prima instanță a reținut că rezultă existența indiciilor temeinicie de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat în prezent.
Forța probantă a acestor indicii, așa cum sunt ele definite de dispozițiile art. 681Cod procedură penală și în concordanță cu jurisprudența CEDO, trebuie să creeze instanței presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, fiind inferioară celei impuse la pronunțarea unei hotărâri asupra fondului.
Prin urmare, în cauză, subzistă temeiul prevăzut de art. 143 Cod procedură penală.
Cu privire însă la cerința prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, reținută la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat tribunalul că aceasta nu mai subzistă în speță.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de o gravitate și o periculozitate deosebită, în condițiile în care pe de o parte, traficul de droguri a cunoscut o amploare ridicată, iar pe de altă parte consecințele consumului acestui produs conduc la vătămarea stării de sănătate fizică și psihică a persoanelor consumatoare și nu de puține ori la decesul acestora. În raport de aceste elemente, fapta săvârșită de inculpat a avut o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, la momentul când s-a dispus aceasta.
Ori, de la acel moment a trecut o perioadă de aproximativ 2 luni, timp în care rezonanța lor socială s-a diminuat progresiv, până la totala ei dispariție, astfel încât, nu se mai poate retine că, în prezent, lăsarea sa în libertate ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul a fost audiat în fața instanței, a recunoscut fapta pentru care este trimis în judecată și, în plus, nu prezintă antecedente penale.
A mai reținut tribunalul că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, nu mai este necesară menținerea măsurii arestării preventive și, având în vedere că, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, beneficiază de prezumția de nevinovăție, acest temei nu este suficient, prin el însăși, să o justifice.
Înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpat se justifică și prin prisma dispozițiilor art. 6 și art. 5 paragraf 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece termenul rezonabil de soluționare a unei cauze trebuie apreciat atât prin prisma perioadei petrecute de inculpat în arest preventiv cât și prin prisma principiului conform căruia, până la pronunțarea unei hotărâri de condamnare cu caracter definitiv, o persoană este prezumată nevinovată, dar și prin prisma criteriilor cum sunt natura cauzei deduse judecății, complexitatea acesteia, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate
Măsura preventivă, în cazul în care ar fi prelungită, ar conduce la depășirea limitelor rezonabile, nemaifiind proporțională cu scopul urmărit și, ca atare, ar părea abuzivă.
Prin urmare, pentru asigurarea desfășurării în condiții optime, a procesului penal, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură restrictivă de drepturi, respectiv cea a obligării de a nu părăsi țara, în conformitate art. 139 alin. 1 raportat la art. 1451Cod procedură penală, motiv pentru care prima instanță a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și valorile sociale lezate, temeiuri care conduc la concluzia că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod procedură penală.
Conform art.160/b alin.3 teza I Cod procedură penală, în cazul în cazul în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
temeinice de săvârșire a faptei, în accepțiunea art.143 lin.1 Cod procedură penală, sunt acele date existente în cauză din care, potrivit art.68/1 Cod procedură penală, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a comis-
Din materialul probator administrat până în prezent în cauză, și pe larg analizat de prima instanță, curtea constată că există indicii temeinice, în accepțiunea art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, cu privire la săvârșirea de către inculpat, a faptelor pentru care este cercetat.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta, este justă aprecierea primei instanței că acesta nu mai este dat în cauză, chiar dacă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatului, dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală sunt îndeplinite în cauză.
Faptul că în sarcina inculpatului au fost reținute săvârșirea unor infracțiuni grave și s-ar putea vorbi de apariția unui sentiment de nesiguranță în rândul colectivității, nu conduce la concluzia că lăsarea acestuia în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, cum susține parchetul în motivarea recursului.
Având în vedere că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut o perioadă de timp, stadiul în care desfășurarea procesului penal se situează, și nu în ultimul rând poziția procesuală a inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale, menținerea ei nu mai apare în prezent ca fiind necesară și justificată.
Așa fiind, și cum nu este dat în cauză temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, însă pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune luarea unei măsuri restrictive de drepturi, curtea constată că în mod corect prima instanță a dispus luarea față de inculpat a măsurii prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 160 Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
2ex/24.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Acsinte Viorica, Ilieș
