Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 48
Ședința publică de la 01 August 2008
Completul compus din:
Președinte I - -
JUDECĂTOR 1: Iulia Elena Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 25 iulie 2008 prin care Tribunalul Iași, în baza disp.300 ind.1 alin.1 pr.pen. constată legalitatea și temeinicia arestării preventive și în baza disp.art. 300 inbd.1 alin.3 pr.pen. menține arestarea preventivă a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de, în baza împuternicii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei și s-ai verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. face dovada faptului că nu a putut fi prezentă la termenul anterior al cauzei, depunând la dosar copia ordinului de deplasare cu semnătura și ștampila unității la care s-a aflat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, având cuvântul, pe fondul cauzei solicită admiterea recursului și casarea încheierii din 25 iulie 2008 Tribunalului Iași, ca fiind nelegală și netemeinică iar, în rejudecare, să se dispună revocarea sau înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În cauza de față nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 136, 143. pr. pen. iar pericolul social pe care inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi judecat în stare de libertate nu a fost dovedit în nici un fel.
Măsura arestării a fost menținută avându-se în vedere pericolul social și nu gradul de pericol concret, ce ar justifica menținerea acestei măsuri. Pericolul concret cu probe nu a fost dovedit. Pentru asta ar trebui să existe la dosarul cauzei probe care să demonstreze fără echivoc pericolul concret.
Potrivit art. 5 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului orice privare de libertate trebuie să fie proporțională, echitabilă. Arestarea preventivă este o măsură de excepție, care se ia atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege. Libertatea persoanei este garantată și prin articolul 26 din Constituție - consacră că libertatea este inviolabilă - și prin dispozițiile art. pr.pen. - orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre de condamnare definitivă.
S-au avut în vedere la menținerea măsurii că există o serie de indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 al.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 modificată și completată, însă nu se arată care sunt acestea. Nu există declarații de martori care să ateste acest lucru - presupunerea că inculpatul este autorul infracțiunilor de trafic de persoane, iar declarațiile persoanelor vătămate - persoane cu o calitate morală îndoielnică - trebuie să fie coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Nu există nici un martor care să susțină vinovăția inculpatului. S-a făcut vorbire de persoane cetățeni străini, dar nu s-a reușit identificarea acestora.
Nici reținerea că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului nu a fost dovedită și nu vede cum ar putea acesta să împiedice aflarea adevărului în condițiile în care este închis. Pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu a fost dovedit.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că prin încheierea recurată tribunalul, în conformitate cu disp. art. 300 ind.1 alin. 1.pr.pen. a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și, în consecință, constatând ca și legală și temeinică măsura, a menținut-
Motivele invocate de recurent prin apărător, vizează în mod exclusiv fondul cauzei. Dincolo de ceea ce inculpatul susține, în cauză s-a făcut dovada faptului că acesta a luat legătura, prin intermediul familiei sale și a inculpatei, cu două dintre victime cărora le-a cerut să nu se întoarcă în țară.
Încheierea instanței de fond este legală și temeinică, recursul nefondat și solicită respingerea ca atare.
În replică apărătorul inculpatului recurent arată că precizările pe care le-a făcut în recurs cu privire la infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, au fost absolut necesare din moment ce instanța fondului prin încheierea criticată a reținut acest aspect - gravitatea faptei - ca și motivare pentru menținerea arestării la primirea dosarului cu rechizitoriu.
Reprezentantul parchetului arată că instanța fondului s-a raportat la gravitatea faptelor presupus a fi fost comise și nu la gravitatea faptelor comise de inculpat.
Inculpatul recurenta, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate susținând că se va prezenta la fiecare chemare a instanței de judecată.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Prin încheierea de ședință din 25 iulie 2008 Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată de inculpatul și în baza dispozițiilor art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 160 ind. b alin. 3, a menținut măsura luată în ce privește pe inculpat, deținut sub puterea mandatului de arest preventiv nr. 8/U din 6 martie 2008, emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor de trafic de persoane prevăzută si pedepsită de dispozițiile art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin nr.OUG 79/2005, trafic de minori, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 13 al. 1, 2 și 3 din aceleași dispoziții legale și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 279 al. 1 Cod penal.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul cărora acesta a fost trimis in judecată, importanței valorilor sociale pretins fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpat, a antecedentelor penale ale inculpatului, dar și urmărilor grave ale acestor fapte.
acestei măsuri rezultă dintr-o ordine publică realmente amenințată, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru comunitate fiind conturat prin prisma modalității în care se presupune a fi fost săvârșite aceste fapte, producerii unei grave tulburări sociale dar și a împrejurării că, deși arestat preventiv, inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin intermediul familiei sale și a inculpatei, inițial prin amenințări, și ulterior prin oferirea de bani părților vătămate și, precum și martorei pentru ca acestea să-și retragă declarațiile.
Împotriva încheierii a formulat recurs inculpatul.
Motivând oral recursul - prin apărător - inculpatul susține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136, 143 Cod procedură penală, și nu s-a dovedit pericolul social pe care l-ar prezenta judecarea în libertate a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal, art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal și art. 279 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 38 lit. b Cod penal, reținându-se că, împreună cu alții, în perioada februarie 2006 - aprilie 2008, în mod repetat a recrutat, găzduit, transportat și determinat prin exercitarea de presiuni fizice și psihice mai multe fete minore și majore să practice prostituția, în scopul exploatării sexuale a acestora. S-a reținut totodată că inculpatul a deținut la locuința sa, în perioada noiembrie 2007 - martie 2008, un cu gaze în stare de funcționare.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 6 martie 2008, măsura fiind prelungită de instanță.
Curtea de Apel constată că, judicios tribunalul, în încheierea supusă prezentului recurs, a reținut incidența art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală în condițiile în care temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea lui de libertate.
Argumentele invocate în motivarea căii de atac nu sunt susținute de probatoriul dosarului care relevă elemente de participație infracțională inculpatului la ansamblul faptic incriminat, complinind cerința impusă de art. 143 Cod procedură penală și art. 5 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Modalitățile concrete în care se reține că au fost comise faptele de care este acuzat inculpatul, valorile sociale lezate, gravitatea deosebită a acestui gen de infracțiuni ce se extind, toate acestea configurează pericolul concret ce îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a persoanelor asupra cărora planează bănuiala rezonabilă că sunt implicate în acest gen de infracțiuni.
Mai mult decât atât, menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, în condițiile în care există date că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin intermediul familiei sale și a inculpatului.
Constatând că nu sunt motive de desființare a încheierii atacate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 25.07.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.08.2008
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Elena
