Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 413
Ședința publică de la 01 August 2008
Completul compus din:
Președinte I - -
JUDECĂTOR 1: Iulia Elena Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier
Ministerul Public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință nr. 10 din 23.07.2008 a Tribunalului Iași, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de sus numit.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat inculpatul recurent precizează că-și menține recursul formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul, având cuvântul, arată că din considerentele încheierii tribunalului se pare că acesta l-a și condamnat pe inculpat, din acestea rezultând că se reține o perseverență infracțională și comiterea presupuselor fapte are loc la o perioadă scurtă de timp după executarea unei pedepsei. Se vorbește despre o comitere certă și nu de una presupusă. O asemenea motivare nu poate fi avută în vedere de o instanță de judecată atâta vreme cât nu există o hotărâre de condamnare care să înlăture prezumția de nevinovăție.
Consideră încheierea atacată lovită de nulitate atât prin prisma motivării cât și prin modul în care a fost reținută situația de fapt, practic tribunalul antepronunțându-se.
Între timp a fost finalizată și urmărirea penală și întocmit rechizitoriul. Singurele considerente pe care au fost respinse cererile anterioare, s-au referit la nefinalizarea urmăriri penale. La acest moment nu se mai poate vorbi de așa ceva, de noi acte.
Solicită instanței admiterea recursului, să constate că judecata în prezenta cauză poate continua cu inculpatul în stare de libertate, întrucât modul în care este reglementată această instituție a liberării sub control judiciar asigură suficiente garanții că inculpatul nu va avea posibilitatea să comită alte acte ilegale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că prin încheierea nr. 10 din 23.07.2008 Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petent, încheiere pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Față de referirile pe care inculpatul le-a făcut în motivarea recursului cu privire la aspectele reținute de instanța fondului și care ar viza în mod exclusiv vinovăția inculpatului, arată că prin încheierea recurată instanța fondului s-a referit la antecedența penală a inculpatului, la faptul că după liberarea condiționată a săvârșit o nouă infracțiune.
Cât privește celelalte aspecte reținute în încheiere, nu rezultă că instanța a găsit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 189 alin.1 Cod penal, art. 197 alin.2 Cod penal, art. 4 din Legea 143/2000 și art.1 ind.1, pct.1 din Legea 61/1991 ci doar că există indicii temeinice în sensul disp. art. 68 ind.1 pr.pen.
Raportat la toate acestea și din perspectiva avută în vedere la momentul la care s-a dispus arestarea și ulterior prelungirea, instanța a apreciat cererea petentului ca neîntemeiată.
Apreciază recursul nefondat, încheierea legală și temeinică și pune concluzii de respingere a recursului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, cere a fi avute în vedere cele spuse de apărătorul său ales.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință nr. 10 din 23.0.2008 a Tribunalului Iași, în baza art. 160 ind.8a alin. 6 cod proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul. S-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut:
"Potrivit disp.art. 160 ind.2 alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În baza disp.al.2 al aceluiași articol liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În prezenta cauză petentul este cercetat în dosarul penal nr. 15 D/P/2008 al Ministerului Public - - Biroul Teritorial Iași, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de disp.art. 189 alin.2 Cod penal, art. 197 alin.2 Cod penal, art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 1, ind.1 pct.1 din Legea 61/1991, față de acesta fiind luată măsura arestării preventive, menținută și în prezent.
Examinând temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării acestei măsuri preventive și a împrejurării comiterii presupuselor fapte reținute în sarcina inculpatului la scurt timp după liberarea condiționată a acestuia din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 649/18.04.2006 a Judecătoriei Cluj N, definitivă prin decizia penală nr. 620/31.10.2006 a Curții de Apel Cluj, constată instanța că prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu este întemeiată, inculpatul dând dovadă de o perseverență infracțională manifestă, conduita infracțională adoptată de către acesta relevând neîndeplinirea rolului reeducativ al pedepsei închisorii și aspectul prematur al liberării sale condiționate, fiind conturată premisa că starea de libertate, în ce privește persoana inculpatului, reprezintă un mijloc de săvârșire a unor noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, instanța, reținând, pe de o parte, atât gravitatea faptelor sub aspectul cărora este cercetat inculpatul și cu privire al care există indicii temeinice în sensul disp. art. 68 ind.1 Cod procedură penală și, pe de altă parte, că au fost relevate date, potrivit celor expuse anterior, care relevă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să, săvârșească alte infracțiuni, constatând ca neoportună lăsarea în libertate a inculpatului, urmează a dispune în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat."
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de către inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, pentru faptul că, din maniera în care a fost motivată hotărârea de către instanța fondului, rezultă că acesta este deja vinovat decomitereafaptelor pentru care este cercetat, astfel cum rezultă din expunerea instanței. Mai concret, atât prin prisma motivării cât și din modul în care a fost reținută situația de fapt, prima instanță s-a antepronunțat.
Arată inculpatul că, față de stadiul actual al procesului-în sensul că a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, față de durata arestului preventiv și având în vedere garanțiile pe care le impune o astfel de liberare, nu există nici un impediment pentru cercetarea inculpatului în stare de libertate sub control judiciar.
În concluzie, inculpatul, prin apărătorul său ales, apreciază că măsura arestării preventive dispusă împotriva sa nu mai este în măsură la acest moment "să mai prevină nimic",nu că până în acest moment ar fi prevenit ceva,solicitând, în consecință, admiterea recursului și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocare, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse:
Libertatea persoanei este una din valorile fundamentale, astfel că orice restrângere ce urmează a fi adusă acesteia a fost subsumată unor condiții și garanții stricte și imperativ reglementate de legea procesul română, în deplin consens cu prevederile
Măsura arestării preventive dispusă de tribunal împotriva inculpatului recurent a fost determinată de împrejurările cauzei, fiind subsumată garanțiilor procesuale, împrejurări relative de natura și gradul de pericol concret al faptelor pentru care este cercetat inculpatul, precum și de frecvența infracțională pe care o denotă inculpatul.
Rezultă cu suficiență că, în cauză, există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind îndeplinite toate condițiile impuse
În cazul cererilor privind liberarea provizorie, fie pe cauțiune, fie sub control judiciar, necontestându-se baza juridică a arestării, ci solicitându-se numai liberarea provizorie, instanța are toată libertate de apreciere dacă se impune sau nu această privare de libertate.
Deci, liberarea provizorie are loc numai atunci când condițiile arestării preventive se găsesc satisfăcut conform art.148 Cod pr. pen. însă autoritatea judiciară consideră că inculpatul arestat poate fiprovizoriulăsat liber. De aceea, este denumită liberare provizorie, întrucât condițiile arestării există, însă,în fapt, se acordă provizoriu libertatea.
S-a constatat că cererea inculpatului este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cererii, în mod temeinic, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită motivat de faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică relevat de gradul de pericol ridicat alactivității infracționale pentru care este cercetat inculpatul cât și perseverența infracțională a acestuia.
Astfel, gradul de pericol al faptelor cercetate și rezonanța acestora în comunitate, sunt condiții care trebuie realizate la luarea unei măsuri preventive și care sunt în măsurăsă confirme pericolul realpe care l-ar prezenta, prin această prismă, lăsarea în libertate a inculpatului.
Deși criticată de către inculpat referirea instanței de fond la antecedența penală a inculpatului, astfel cum prevăd atât dispozițiile legale în materie cât și jurisprudența, persoana făptuitorului este unul din criteriile ce trebuie avute în vedere la justificarea menținerii unei măsuri preventive. Inclusiv practica conferă elemente ce trebuie analizate, raportat la persoana celui în cauză pentru a aprecia în ce măsură este real pericolul de fugă sau ca, persoana în cauză, să comită noi infracțiuni. Or impresionanta activitate infracțională a inculpatului, și mai cu seamă împrejurarea că a comis noi infracțiuni în chiar cursul termenului de liberare condiționată, este suficientă a justifica presupunerea (și nu certitudinea, nefiind impusă o atare condiție) că, lăsat în libertate, inculpatul ar comite noi fapte prevăzute de legea penală, prezentând, astfel, pericol pentru ordinea publică.
Așa fiind, deosebit de aspectele relative la natura faptelorpresupusa fi săvârșite de către inculpat, antecedența penală a acestuia, conduita inculpatului înainte și după comiterea faptelor, sunt tot atâtea elemente de natură să certifice împrejurarea că, lăsat în libertate, inculpatul ar săvârși alte infracțiuni.
Raportat considerentelor expuse, în mod just a apreciat prima instanță că, măsurile de constrângere prevăzute de dispozițiile art.160 Cod pr.pen. nu sunt suficiente și eficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, care este tocmai scopul în vederea căruia de dispune luarea unei măsuri preventive.
Concluzionând, față de toate argumentele expuse și sprijinite de date certe, Curtea apreciază că inculpatul nu are vocație la liberarea provizorie sub control judiciar.
În consecință, pentru considerentele expuse, recursul inculpatului urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul disp. art. 385 ind.15 pct.1 lit."b" cod proc. pen și menținută, ca legală și temeinică, încheierea recurată.
Văzând și disp. art. 192 alin 2 cod proc. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință nr. 10 din 23.07.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.08.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/04.08.2008
Tribunalul Iași:
Judec. -
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Maria Cenușă, Elena
