Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
Judecător - -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 482
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință din data de 22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului după datele de stare civilă.
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Interpelate, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului având în vedere că acesta a susținut în permanență că este nevinovat și că celălalt coinculpat l-a acuzat pe nedrept, dacă ar fi judecat în libertate inculpatul și-ar putea administra probe în apărare.Chiar dacă inculpatul este recidivist, lăsarea lui în libertate nu constituie pericol pentru ordinea publică și nu ar avea cum să influențeze cursul cercetării judecătorești. Solicită a se avea în vedere și situația personală a inculpatului care are doi copii minori și a cărui soție este nevăzătoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită de respingerea recursului în baza disp. art. 385 ind. 15, pct.1, lit. Cod procedură penală, încheierea prin care s-a menținut măsura de arest preventiv dispusă față de inculpatul G fiind legală și temeinică. Încheierea recurată este motivată elaborat și s-au analizat temeinic atât susținerile inculpatului cât și probatoriul administrat.
Inculpatul recurent G având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că este nevinovat, la judecarea cauzei pe fond a recuzat completul și nu i s-a dat ultimul cuvânt, cauza fiind soluționată în prezența unui avocat din oficiu deși el avea avocat ales.Solicită a se avea în vedere că are doi copii și că soția și socrul său sânt nevăzători.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 9.07.2009 Tribunalul Iași, în baza art. 3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și alin.3 Cod procedură penală a verificat și constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală și art.143 și art.148 alin.1 lit. și f Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatului, fiul lui G și născut la 19. 03. 1979, în orașul, județul I, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/U din 05.08.2008 emis de Judecătoria Pașcani.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în cursul judecății, conform art. 3002raportat la art. 160 al.1 Cod procedură penală, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 123/06.04.2009, pronunțată de Judecătoria Pașcani în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului G la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în formă continuată, s-a dispus menținerea stării de arest potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția din data de 04.08.2008 la zi.
Hotărârea primei instanțe este motivată în mod amplu, de o manieră convingătoare și cuprinde o analiză aprofundată a probelor, care confirmă pe fond bănuielile inițiale referitoare la comiterea de către inculpat a faptelor imputate. Prin urmare, raportat și la motivele de apel, tribunalul constată că sentința atacată nu este în mod manifest nelegală, ci dimpotrivă, reprezintă un temei serios, în accepțiunea art. 5 paragraf 1 lit. a) CEDO, pentru a legitima menținerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv, la dispoziția acestei instanțe, pentru asigurarea bunei desfășurări a judecății în calea de atac. Astfel, apelul inculpatului G urmărește reformarea sentinței apelate în sensul achitării sale, motivat în esență de lipsa vinovăției. Cum s-a arătat deja, argumentele de vinovăție ale primei instanțe, expuse în considerentele sentinței atacate, sunt fundamentate pe o analiză coerentă și foarte aplicată a întregului material probator aflat la dosarul cauzei și cuprind răspunsuri consistente la contra-argumentele prezentate în apărare. În acest context, tribunalul a decis să procedeze la administrarea unei probe, considerată esențială pentru aflarea adevărului, constând în audierea nemijlocită a părții vătămate. Pe de altă parte, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de către inculpat, vizând re-administrarea probelor examinate de prima instanță și a decis că nu există motive plauzibile de îndoială asupra acurateței mijloacelor de probă pe care se sprijină sentința de condamnare ( a se vedea încheierile din datele de 28 mai 2009 și 25 iunie 2009, aflate la filele 17-18 și 35-36).
Oricum, nici de la data pronunțării hotărârii de condamnare și nici de la data ultimei verificări similare, nu a intervenit nici un element de noutate, din perspectivă probatorie, și nici în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpatului G ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța apreciază că, raportat la datele speței, durata privării de libertate, de un an, este încă rezonabilă. Se are în vedere criteriul de proporționalitate în raport de cuantumul foarte ridicat al pedepsei aplicate de instanța de fond, precum și pericolul actual, cert și crescut pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică. Potrivit celor reținute de prima instanță, inculpatul, care figurează cu multiple condamnări definitive pentru fapte similare, încă din timpul minorității (a se vedea cazierul judiciar aflat la filele 84-85 dos. ), prezintă un potențial criminogen extrem de ridicat, împrejurări ce îndrituiesc să se aprecieze că, dacă ar fi lăsat în libertate, apelantul ar putea relua ciclul infracțional curmat prin hotărârea de luare și ulterior, de prelungire și menținere a măsurii arestării preventive. Nu în ultimul rând merită observat că modul concret de operare reținut de instanța de fond - acte de violență fizică îndreptate împotriva a trei persoane, dintre care o tânără lipsită de apărare, la intervale scurte de timp, în cursul unei singure zile, în scopul obținerii de foloase patrimoniale injuste - conturează persoana inculpatului ca fiind un pericol ridicat pentru securitatea valorilor sociale (libertate, integritate fizică și patrimoniu) ocrotite de legea penală, precum și pentru siguranța cetățenilor din comunitatea restrânsă din care face parte și bănuitul autor al celor trei acte materiale de tâlhărie.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul G ce a invocat faptul că este nevinovat și a solicitat în raport de situația familială dificilă judecarea sa în stare de libertate, considerând că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 20.08.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă continuată prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. "b" și "c" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal, reținându-se în fapt că în seara zilei de 3.08.2008 la intervale scurte de timp, prin aceeași modalitate, respectiv prin întrebuințarea de amenințări și de acte de violență, în locuri publice, le-a deposedat de bunuri pe părțile vătămate, și.
Măsura arestării preventive a inculpatului Gaf ost dispusă prin încheierea nr. 18 din 5 august 2008 pronunțată de Judecătoria Pașcani, reținându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "d" și "f" Cod procedură penală.
Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită și ulterior menținută de instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentința penală nr. 123 din 6.04.2009 pronunțată de Judecătoria Pașcanis -a dispus condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 8 ani închisoare.
Sentința pronunțată de Judecătoria Pașcania fost apelată de inculpat, apel ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art. 3002Cod procedură penală, Tribunalul Iași ca instanță investită cu soluționarea apelului promovat în cauză a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului G impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În cadrul acestei verificări instanța nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor arătând în mod expres și pericolul concret pe care l-ar reprezenta punerea în libertate a recurentului pentru ordinea publică.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - existența probelor în sensul art. 143 Cod procedură penală - declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele -verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, de cercetare la fața locului și de recunoaștere din grup, și planșele foto și declarațiile date de inculpat, coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală conduc la concluzia că soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului G este corectă.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: natura și importanța valorilor lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpatul - antecedența penală a acestuia și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpatului fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt fundamentate și operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele privind situația familială a inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării și subzistenței măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate anterior și justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, apărările sale pe fondul cauzei neputând fi analizate în acest cadru procesual.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii din 9.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 09.07.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.07.2009.
PREȘEDINTE pt. JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR
- - - - - - -
- aflat în aflat în
semnează președinte complet semnează președinte complet
pt. Grefier
-
aflat în
semnează grefier șef
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Daniela Dumitrescu
