Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 485/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 485
Ședința publică din data de 5.07.2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror che, din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 19.04.1980, fiul lui și, ns. la data de 11.03.1975, fiul lui și, ns. la data de 16.05.1957 și, fiica lui și, ns. la data de 22.12.1974, toți deținuți în Arestul D, împotriva încheierii din data de 4.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr-, prin care în baza art. 300/1 alin.3 pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova și, aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, aflați în stare de arest, după ce în prealabil a luat legătura cu aceștia arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Pentru inculpatul, depune la dosar din partea acestuia sentința civilă nr. 2703 din 15.12.2008, pronunțată de Judecătoria Găești, prin care a fost desemnat tutorele fratelui său, adresa nr. 15958 din 27.08.2008 emisă de Consiliul Județean D -Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, în dublu exemplar și două certificate de deces ale numiților și, toate în copii xerox.
Avocat, având cuvântul pentru inculpata, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și, arată că în cauza de față părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciul reținut nu poate fi luat în calcul, nu este stabilit în urma efectuării unei expertize contabile, ci în urma unor adunări elementare a sumelor indicate de părțile vătămate de la care s-au luat credite.
Mai arată că acele contracte de creditare false, au fost încheiate pe baza unor acte false și trebuia să se dispună anularea acestora încă de la urmărirea penală.
Consideră că, la menținerea măsurii arestării preventive trebuie să se țină seama și de faptă dar și de persoana inculpaților, sens în care arată că, inculpatul, este tutorele fratelui său mai mic, inculpatul a avut un comportament sincer, a colaborat cu organele de anchetă, nu s-a sustras urmăririi penale, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat iar inculpatul, este bolnav, are o sănătate precară și față de aceste aspecte pot fi judecați în stare de libertate.
De asemenea, arată că toți inculpații sunt infractori primari, nu au mai fost sancționați anterior nici măcar contravențional, beneficiază de prezumția de nevinovăție, la urmărirea penală martorii au fost audiați ca de altfel și ceilalți coinculpați însă recurenții nu beneficiază de același tratament juridic în sensul că unii dintre inculpați sunt judecați în stare de libertate.
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond cercetarea lor în stare de libertate iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru inculpata, arată că recursul declarat de acesta este pe deplin întemeiat, față de modul în care a fost motivată încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Consideră că, în mod greșit se reține de instanța de fond că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât din probele administrate în cauză rezultă că acestea nu mai subzistă în prezent.
Precizează că perioada infracțională reținută în sarcina inculpatei se întinde pe o perioadă de numai 3 luni și anume aprilie - iulie 2007, ea nu a constituit un pericol de la acea dată și până în prezent, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut iar la dosar există declarația sa la fila 54 din dosarul de urmărire penală încă din februarie 2008 dată de la care și-a menținut poziția.
De asemenea arată că, inculpata a indicat și pe ceilalți inculpați pe care-i cunoștea, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere care acum se află în grija părinților, nu este cercetată pentru infracțiuni cu violență și este injust ca ea să fie judecată în stare de arest în timp ce alții sunt cercetați în stare de libertate și care au o altă contribuție în comiterea faptelor.
Referitor la încadrarea juridică arată că aceasta este nefondată, alineatul 5 nu are niciun temei, prejudiciul este fictiv, nu există o expertiză contabilă efectuată în cauză, nu există constituiri de parte civilă iar adevăratul vinovat este, întrucât acesta s-a ocupat de constituirea grupului, el a pus la cale toate aceste infracțiuni, el este cel care racola oamenii, care a recunoscut de altfel ceea ce a făcut, el era cel care lua datele de identificare și care cunoștea persoanele de la bancă, creditele fiind obținute în cel mult 2 zile.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea sa în stare de libertate întrucât nu poate zădărnici aflarea adevărului și nici nu există indicii că prezintă pericol concret.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect dispunându-se menținerea măsurii arestării preventive a acestora, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au fost avute în vederea la luarea acesteia.
Precizează că, într-adevăr inculpatul, este liderul grupului iar motivul pentru care este cercetat în stare de libertate este faptul că acesta a făcut un denunț.
Mai arată că, în acest dosar sunt 22 de inculpați, 18 dintre aceștia sunt cercetați în stare de libertate, un asemenea dosar se instrumentează foarte greu, este necesar să fie identificate băncile de la care s-au luat credite, denumirea societăților pe numele cărora s-au emise acte, numele persoanelor care au luat credite, beneficiarii creditelor obținute etc. perioada infracțională fiind pe anii 2006-2007.
De asemenea arată că, în cauza de față s-a reținut comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 care este o infracțiune gravă, art. 215, în forma gravă iar prejudiciul cauzat de inculpați este de peste 200.000 lei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpata, arată că denunțul inculpatului, este făcut după data la care inculpata a dat declarație și i-a indicat pe ceilalți inculpați și consideră că aceasta ar fi trebuit să beneficieze de disp. art. 9 al.2 din Legea nr. 39/2003 privind cauza de reducere a pedepsei și nicidecum nu trebuiau reținute în favoarea inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu poate împiedica buna desfășurare a procesului penal, are un minor în întreținere, părinții săi sunt decedați și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el este acuzat în acest dosar doar pentru faptul că a scris două adeverințe, nu a fost la bancă, nu a beneficiat de nicio sumă de bani, iar a făcut denunțul doar după ce fusese inițial citat în dosar.
Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere starea sa de sănătate care este precară, faptul că are patru copii minori în întreținere, patru sunt majori iar soția sa este însărcinată.
Precizează că, el nu a scris niciun act, concubina sa a luat un credit care este plătit la zi, din aceștia bani i-a dat cota care se cererea lui, nu cunoaște martorii sau alte persoane din proces și consideră că a fost arestat doar pentru faptul că a dat o declarație în care a arătat cum s-au petrecut faptele.
Față de toate acestea solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că a fost și este în continuare hărțuită dar nu s-a luat în considerare acest lucru, inculpatul mai are un dosar penal pe rol pentru fals cu cărți de identitate, împreună cu soția sa și o altă persoană, are un copil minor în întreținere în prezent fiind în grija părinților săi și care sunt pensionați pe caz de boală iar soțul său a părăsit-
Față de toate acestea solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 4.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 300/1 al.3 pr.penală, instanța din oficiu a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, ns. la data de 19.04.1980, fiul lui și, ns. la data de 11.03.1975, fiul lui și, ns. la data de 16.05.1957 și, fiica lui și, ns. la data de 22.12.1974, toți deținuți în Arestul D și a menținut această măsură.
Prin aceeași încheiere au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpați privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ori țara.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin încheierea nr.8 din 12.05.2009 a Tribunalului Dâmbovițaa fost admisă propunerea formulată de D și în baza art. 149/1 rap.la art. 136, art. 143 și art. 148 al.1 lit.f pr.penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și, pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 12 mai 2009 și până la 9 iunie 2009, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al,1,2,3 și 5, cu aplic.art. 41 al.2 p; art. 290; art. 291; art. 26 rap.la art. 290, toate cu aplic.art. 41 al.2, fiind emise mandatele de arestare preventivă.
Măsura arestării preventive luată față de acești inculpați a fost prelungită în continuare de către instanță în condițiile legii.
De asemenea, prin încheierea nr. 12 din 4.06.2009 a aceleiași instanțe a fost admisă propunerea formulată de către D și în același temei de drept s-a dispus arestarea preventivă și a inculpatei, cercetată pentru aceleași infracțiuni, în forme diferite de participație penală pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului, respectiv 6.06.2009 și până la 5.07.2009.
În speță, inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin Rechizitoriul nr. 82/D/P/2008 din 1.07.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru infracțiunile arătate mai înainte.
Pe situația de fapt, în esență s-a reținut că în anul 2007, prin fapte repetate dar în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale unice inculpatul împreună cu celelalte persoane au obținut prin manopere dolosive credite bancare, cauzând un prejudiciu total de peste 200.000 lei.
Acesta în baza aceleiași rezoluții infracționale a preluat de la mai multe persoane actele acestora de identitate în vederea folosirii la falsificarea ulterioară a unor contracte individuale de muncă și adeverințe de venit, în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare.
Inculpata, în aceeași perioadă a anului 2007 împreună cu alte persoane s-a constituit într-un grup infracțional organizat, în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare și prin folosirea de manopere dolosive a reușit să obțină credite bancare cauzând împreună cu celelalte persoane un prejudiciu total de peste 200.000 lei.
Inculpatul, zis "" prin aceleași modalități de înșelăciune și fals în perioada anului 2007 prin falsificarea de contracte individuale de muncă și întocmirea de adeverințe de venit false a obținut fraudulos credite bancare.
În fine, inculpatul, în perioada anului 2007 aderat la acest grup infracțional organizat și în mod repetat prin folosirea de manopere dolosive "a contribuit" la prejudicierea unor unități bancare cu suma de peste 200.000 lei.
A reținut prima instanță că, în faza de urmărire penală unii dintre inculpați au manifestat o atitudine de nesinceritate, nerecunoscând faptele pentru care au fost cercetați iar alții au avut o poziție contradictorie, declarațiile acestora fiind parțial sincere.
Din examinarea materialului și a lucrărilor efectuate în timpul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că temeiurile de fapt și de drept ce au determinat luarea măsurilor preventive față de inculpați nu au încetat nici în prezent și nici nu a intervenit alte motive de natură să concluzioneze că normala desfășurare a procesului, s-ar putea continua prin revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, ori înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru aceste considerente, tribunalul a mai reținut că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică și a menținut această măsură.
Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de către inculpații, și, care au invocat motive de nelegalitate și de netemeinicie acesteia.
Inculpații - recurenți, și zis "", prin apărător desemnat din oficiu, au susținut că în cauză părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, așa încât prejudiciul reținut în actul de trimitere în judecată nu poate fi luat în calcul, care de altfel nu a fost stabilit pe baza unei expertize contabile, ci numai în urma adunării elementare a sumelor indicate de acestea.
Referitor la contractele de creditare false, se arată că acestea au fost încheiate pe baza unor acte false și față de care trebuia să se dispună anularea acestora încă de la urmărirea penală.
La luarea și menținerea măsurii arestării preventive trebuia să se țină seama nu numai de fapta săvârșită dar și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților.
Astfel, inculpatul, este tutorele fratelui său mai mic, inculpatul a avut un comportament sincer, a colaborat cu organele de anchetă, nu s-a sustras urmăririi penale și s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat la organul de anchetă, iar inculpatul este bolnav, are o sănătate precară.
Pe de altă parte, se mai arată că toți inculpații sunt infractori primari, nu au mai fost sancționați anterior, nici măcar contravențional, beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care se solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și pe fond, cercetarea lor în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpata - recurentă, prin apărător ales consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece probele administrate în cauză dovedesc că aceste temeiuri nu mai subzistă.
Perioada infracțională reținută în sarcina acesteia se întinde pe o perioadă de numai 3 luni și anume aprilie - iulie 2009 și ea nu a constituit un pericol la acea dată, a avut o atitudine sinceră recunoscându-și faptele.
Mai mult, a colaborat cu organele de urmărire penală indicându-i și pe ceilalți inculpați pe care-i cunoștea și care au participat la activitatea infracțională a grupului, nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor.
În ceea ce privește încadrarea juridică reținută în actul de sesizare al instanței, aceasta este greșită deoarece nu există niciun temei că infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.5, a fost dovedită în condițiile în care prejudiciul de peste 200.000 lei a fost stabilit în mod arbitrar atâta vreme cât nu există o expertiză contabilă în cauză și nici constituiri de parte civilă.
Adevăratul vinovat de crearea acestui prejudiciu este, care s-a ocupat de constituirea grupului și care a pus la cale comiterea acestor infracțiuni și care în prezent este trimis în judecată în stare de libertate.
Ca atare, se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Curtea verificând hotărârea atacată conform art. 385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate și a disp.art. 385/6 al.3 pr.penală, constată că recursurile declarate de către inculpații, și, sunt nefondate.
Potrivit art. 300/1 pr.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Conformându-se acestor dispozițiuni legale instanța de fond - Tribunalul Dâmbovița - a procedat la verificarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și a constatat că inculpații, și, au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 82/D/P/2008 din 1.07.2009, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - -Biroul Teritorial Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 al,1,2,3 și 5, cu aplic. art. 41 al.2 p; art. 290; art. 291; art. 26 rap. la art. 290, toate cu aplic. art. 41 al.2, constând în aceea că, începând cu anul 2007 împreună și cu alte persoane care se află în stare de libertate au constituit un grup infracțional organizat în scopul obținerii în mod fraudulos de credite bancare folosind manopere dolosive, prin falsificarea de acte de identitate și adeverințe de venituri pe numele unor persoane racolate au creat un prejudiciu de peste 200.000 lei unor unități bancare.
Prima instanță a constatat că, temeiul arestării inculpaților l-a constituit disp. art. 148 lit.f pr.penală, în sensul că pentru aceste infracțiuni legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
A mai reținut instanța de fond că arestarea preventivă a inculpaților este legală și temeinică, că și în prezent subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive și ca atare nu se justifică revocarea acestei măsuri sau înlocuirea cu o măsură neprivativă de libertate, aceea de a nu părăsi localitatea sau țara, așa cum s-a solicitat.
Soluția adoptată de tribunal este legală și corectă și într-adevăr nu se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, deoarece în prezent nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, subzistând condițiile prev. de art. 148 lit.f pr.penală.
În acest moment nu este oportună revocarea acestei măsuri având în vedere că, cercetarea judecătorească se află la început, nu au fost audiați inculpații, martorii și nu s-au administrat și alte probe care se impun în cauză.
Ținând seama de gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, de existența unui probatoriu care justifică presupunerea rezonabilă a existenței în cauză a unor probe verosimile și indicii temeinice ce susțin acuzația de trimitere în judecată a inculpaților, menținerea în continuare a măsurii preventive luate față de inculpați este justificată.
Pe de altă parte, prin lăsarea în libertate a inculpaților creează temerea că aceștia vor zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, a părților vătămate sau s-ar sustrage de la judecată.
În fine, starea de arest a inculpaților prin lipsirea de libertate a acestora nu încalcă nici prevederile art. 5 din Convenția, față de considerentele expuse mai înainte, motiv pentru care recursurile declarate de inculpații, și, se privesc ca fiind nefondate și vor fi respinse în consecință conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penlă.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, ns. la data de 19.04.1980, fiul lui și, ns. la data de 11.03.1975, fiul lui și, ns. la data de 16.05.1957 și, fiica lui și, ns.la data de 22.12.1974, toți deținuți în Arestul D, împotriva încheierii din data de 4.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpații, la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 200 lei onorarii pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului P, iar pe inculpata, la 100 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.07.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./7.07.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
nr. G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
