Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 484

Ședința publică din data de 4.07.2009

PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru

JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian

- -

GREFIER - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din data de 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul, zis "" sau "", fiul lui G și, ns. la data de 1.12.1974, în mun. Târgoviște, cu același domiciliu,-, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat iar în temeiul art. 160/8a al.2 pr. penală rap. la art. 160/2 al.1,2 pr.penală s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului și punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/U/13.01.2009, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat, având cuvântul pentru inculpat după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că încheierea din data de 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova este vădit netemeinică, pentru următoarele considerente, care au fost pe larg descrise și în scris la dosar.

Instanța reține în motivarea sa următoarele: cu privire la infracțiunile prev. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și cele prevăzute de Legea nr. 365/2002 nu au fost administrate probe constând în ascultarea unor persoane vătămate sau a unor martori cu privire la care să se poată concluziona că inculpatul ar avea vreun interes să influențeze în declarațiile pe care le poate da în fața instanței.

Referitor la infracțiunile de șantaj, constată că au fost ascultați patru martori respectiv, și, martori indirecți care nu au fost de față și care nu au dat depoziții prin care să aducă la cunoștință că au fost prezenți atunci când s-au comis infracțiunile de șantaj reținute în sarcina inculpaților.

Ca atare, instanța reține că nu există un interes real al inculpatului de a influența în vreun fel cei patru martori, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, în scopul de a zădărnici aflarea adevărului, până în momentul de față neexistând nici un fel de date pe baza cărora să se stabilească, că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celor două părți vătămate și a martorilor.

Referitor la alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, se reține de către instanța de fond că existența acestora se poate pune în discuție numai cu privire la infracțiunile incriminate prin Legea nr. 365/2002, respectiv echipamentele electronice necesare pentru falsificarea cardurilor bancare iar aceste carduri bancare, pretins folosite la retragerile frauduloase de numerar care au fost și ridicate de către organele de anchetă în urma perchezițiilor domiciliare, în momentul de față acestea nu se mai află în posesia inculpaților, ceea ce înseamnă că nu se mai pune în nici un fel problema alterării sau distrugerii lor.

Liberarea provizorie nu presupune lipsa temeiurilor arestării preventive, astfel cum rezultă din art. 160/1 pr.penală, întrucât și în acest caz temeiurile acestei măsuri trebuie să existe, numai că scopul arestării preventive se va realiza nu prin privarea de libertate a inculpatului, ci prin lăsarea acestuia în libertate. În caz contrar, în lipsa temeiurilor inițiale sau a altor temeiuri noi, instanța ar trebui să dispună revocarea arestării și nu liberarea provizorie sau să înlocuiască măsura cu o altă măsură neprivativă de libertate prev. de art. 145 sau art. 145/1 pr.penală.

Se mai reține că în conformitate cu prevederile art. 6 din, orice inculpat, învinuit de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul la un proces echitabil.

Prin această noțiune, trebuie să se înțeleagă aplicarea aceluiași tratament juridic unui inculpat aflat într-o situație cel puțin asemănătoare cu un alt inculpat când este vorba de judecarea acestora pentru fapte încadrate în același text de lege și sancționate cu aceleași pedepse sau pedepse apropiate și în cazul luării măsurilor preventive în cadrul unui proces penal pentru a se asigura buna desfășurare a acestuia.

În cazul de față inculpatul, este învinuit de instigare la falsificare de instrumente de plată electronice și la deținere de echipamente pentru falsificarea acestor instrumente inclusiv la instigare la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase, pe când, ceilalți inculpați aflați în libertate sunt învinuiți în calitate de autori cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni. Ca atare, instanța reține faptul că, raportându-se numai la aceste infracțiuni, referitor la măsura arestării preventive, tratamentul aplicat inculpatului este inechitabil și ca atare, nu se justifică menținerea acesteia numai pentru simplul fapt că acesta este judecat în plus și pentru infracțiunile de șantaj, infracțiune pedepsită cu închisoarea numai de la 2 ani la 7 ani, adică cu o pedeapsă mult mai mică decât celelalte infracțiuni deduse judecații.

În ceea ce privește încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților la termenul de fond din 11.06.2009, partea vătămată - nu și-a mai menținut acuzațiile aduse inculpatului, cu privire la șantaj și a înțeles să nu stea în proces ca parte vătămată și nici să fie audiat în această calitate.

Partea vătămată a explicat motivele pentru care a formulat plângere penală împotriva inculpatului, fără a arăta în vreun fel că poziția adoptată în fața instanței i-a fost impusă de către inculpat în sensul că l-a determinat să renunțe la calitatea de parte vătămată.

Referitor la săvârșirea de noi infracțiuni, Tribunalul Prahovaa constatat că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea ce poate atrage starea de recidivă însă fapta pentru care a fost condamnat este de o altă natură decât cele deduse judecății, astfel că nu se poate presupune în mod automat că inculpatul ar putea săvârși infracțiuni de aceeași natură. De altfel, starea de recidivă a mai fost reținută și pentru inculpații și, ca urmare a unor condamnări anterioare, dar nu a constituit un motiv care să împiedice revocarea arestării și punerea lor în libertate prin decizia nr. 196 din 13.03.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI.

Tribunalul mai reține și faptul că au mai fost administrate și alte probe, după admiterea cererii de liberare provizorie a inculpatului, la data de 7.05.2009 și din aceste probe nu rezultă date că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, față de inculpații audiați sau părțile vătămate, astfel încât a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat și a dispus punerea în libertate a acestuia.

Din analiza dispoz. art. 160/2 al.2 pr.penală, rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă, așa cum rezultă și din sintagma "se poate acorda".

În condițiile în care legea nu limitează și nu indică criteriile care urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar, acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.

În altă ordine de idei deși instanța a reținut că inculpatul nu se găsește în vreunul din cazurile prev. de art. 160/2 pr.penală, când liberarea provizorie nu se acordă apreciază că datorită timpului relativ scurt de la arestarea preventivă, respectiv 13.01.2009, temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv art. 148 al.1 lit.b și f pr.penală sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prev. de art. 160/2 al.3 și alin.3/1 pr.penală, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.

Astfel, raportat la natura infracțiunilor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost săvârșite, urmările produse prin faptele inculpatului, situarea acestuia la conducerea grupului infracțional organizat, atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului apreciază că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.

Aspectele expuse anterior și pe larg în motivele de recurs aflate la dosar, din care rezultă modalitatea în care inculpații își desfășurau activitatea infracțională pe paliere diferite în fruntea grupului infracțional poziționându-se inculpatul, reprezintă tot atâtea probe că lăsarea în libertate a liderului grupului infracțional prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin decizia nr. 1435/2002 Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică față de comiterea unei astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și anume, credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

Pe de altă parte, până în acest moment procesual nu s-a procedat la administrarea tuturor probelor, astfel încât prin lăsarea în libertate a inculpatului, există pericolul de a fi afectată normala desfășurare a procesului penal.

În condițiile în care, în cauză, nu au fost administrate suficiente probe de către instanță din care să rezulte cu certitudine că, odată lăsat în libertate, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni sau că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/2 pr.penală.

În legătură cu faptul că partea vătămată - nu și-a mai menținut acuzațiile aduse inculpatului, cu privire la șantaj și a înțeles să nu stea în proces ca parte vătămată și nici să fie audiat în această calitate, constată că pentru această infracțiune nu operează instituția retragerii plângerii depusă de către partea vătămată, aceasta din urmă dând declarații la organele de urmărire penală, declarații despre care nu se poate face abstracție, partea vătămată având această calitate procesuală în procesul penal, în acest caz sesizarea penală putând avea loc și din oficiu.

Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, arată că motivele de recurs formulate de parchet sunt nefondate, acestea vizează vinovăția inculpatului pentru infracțiunile pentru care este cercetat, iar soluția dată de Tribunalul Prahova este corectă și legal motivată.

Consideră că, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt în discuție temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, inculpatul poate beneficia de această instituție a liberării provizorii sub control judiciar și care de altfel trebuie să fie viabilă și deci cercetarea sa în stare de libertate.

Mai arată că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului nu sunt mai mari de 18 ani astfel că, această condiție a liberării provizorii este îndeplinită iar din probele administrate în cauză nu rezultă și nici nu conduc la ideea că prin lăsarea în libertate a inculpatului acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului ori să comită alte infracțiuni.

De asemenea arată că, în cauză mai trebuie audiați alți martori care însă au identitate necunoscută și deci inculpatul nu are cum să-i influențeze iar probele care îl vizează pe acesta nu pot fi alterate ori distruse, întrucât este vorba doar de transcrierile convorbirilor telefonice care sunt la dosar.

Referitor la perchezițiile domiciliare și informatice efectuate la domiciliul inculpatului arată că nu s-a găsit nici un obiect care să-l incrimineze.

Cât privește declarația părții vătămate -, arată că acesta nu a venit să spună că-și retrage plângerea ci el a arătat că a fost o neînțelegere și altfel au stat lucrurile, decât au fost prezentate inițial.

Totodată arată că, inculpatul nu a efectuat acte de violență asupra părții vătămate -, acesta este singurul inculpat care se mai află în stare de arest, întrucât ceilalți au fost puși în libertate deși în sarcina lor s-a reținut că au comis aceleași fapte, fiind astfel vorba despre aceleași acuzații ba mai mult decât atât unii sunt chiar recidiviști.

Consideră că instanța de fond a avut în vedere la momentul pronunțării încheierii atacate și faptul că inculpatul are o situație familială deosebită, are în întreținere un copil minor care de 6 luni se află în grija bunicilor săi și care sunt pensionari.

Față de toate acestea solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el a spus adevărul încă de la început, în prezent este singurul inculpat care se mai află în stare de arest, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față;

Verificând lucrările dosarului reține următoarele:

Prin încheierea din 2.07.2009, Tribunalul Prahovaa admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul - zis "" sau "", fiul lui G și, născut la 01.12.1974, în Târgoviște, județul D, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.

În temeiul art.160^8aalin. 2 pr.penală rap. la art. 160²alin 1,2 pr.penală

dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului - și punerea acestuia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.7/U/13.01.2009 emis de Tribunalul Prahova pe numele său, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În temeiul art. 160/2 alin.3 și 3¹pr.penală, pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

-să nu depășeașcă limita teritorială a județului D, decât în condițiile stabilite de Tribunalul Prahova;

-să se prezinte la această instanță ori la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la organul de poliție al mun.Târgoviște, desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori va fi chemat;

-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici un fel de arme;

-să nu se apropie de persoanele vătămate -- și -, de membrii familiei acestora, de inculpații și, -, -, -, și, martorii -, -, -, - și să nu comunice în niciun fel cu aceștia, direct sau indirect;

-să nu se afle în locuința celor două persoane vătămate mai sus-arătate.

În temeiul art.160²alin.3²pr.penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea -credință a acestor obligații, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, precum și asupra disp.art.160¹⁰alin.1 lit.b, alin.2 și 3 pr.penală referitoare la încercarea de a zădărnici aflarea adevărului sau comiterea unei noi infracțiuni, cu intenție, caz în care se revocă liberarea provizorie și se ia măsura arestării preventive.

În temeiul art.160²alin.4 pr.penală, s-a aplicat disp. art. 145 alin. 2¹pr.penală.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahovaa reținut că, prin Rechizitoriul nr.57/D/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților:

1., zis "" sau "", fiul lui G și, născut la 01.12.1974, în Târgoviște, jud. D, domiciliat în Târgoviște,-, jud. D, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; instigare la falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod Penal și șantaj prev. de art. 194 alin.1

2., zis "", fiul lui și, născut la data de 19.01.1976 în G, domiciliat în Târgoviște, str. - B, -C,. 23, jud. D, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; instigare la falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și Cod Penal șantaj, prev. de art. 194 alin.1

3., zis "", fiul lui și, născut la data de 25.03.1977 în com. R, jud. D, domiciliat în, sat, nr. 14, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

4. zis "" sau "", fiul lui și, născut la data de 22.08.1978 în com. R, jud. D, domiciliat în Tîrgoviște, str. - -,. 29,. 18, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. b

Cod Penal

5., zis "", fiul lui G și, născut la data de 05.09.1986 în R, județul D, domiciliat în, str. -,. 20,. A,. 1, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

6., zis "", fiul lui - și, născut la data de 23.07.1975, în Târgoviște, jud. D, cu același domiciliu str. - -,. 51,. 7, CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și Cod Penal șantaj prev. de art.194 alin.1

7., zis "", fiul lui - și, născut la data de 18.06.1986 în Târgoviște, jud. D, cu același domiciliu-, jud. D pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

8., zis "", fiul lui - și, născut la data de 14.12.1982 în Mun. Târgoviște, domiciliat în Mun. Târgoviște, Bd. -,. 50B,. 77, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, falsificare de instrumente de plată electronică prev. de art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; tentativă la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 20 rap. la art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. b

Cod Penal

9., fiul lui și, născut la data de 18.12.1980 în O, județul B, domiciliat în O,-,. 107, județul B, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a și Cod Penal art. 37 lit. b

Cod Penal

10., zis "", fiul lui și, născut la data de 17.11.1965 în I, cetățean român, cu domiciliul în, SE 22 0DS, Marea Britanie, CNP-, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

11., zis fiul lui și, ns. la data de 17.01.1958, în, Jud. D,. în, sat, nr.23, Jud. D, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

12., zis fiul lui și, ns.la data de 11.07.1972, în B, sector 7, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.18A,.15, jud. D, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.1

13., zis sau, fiul lui G și, ns.la data de 0.11.1980, în R, jud. D, domimiciliat în, str. -,.20,.A,.1, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 al. 1 și 2 din Legea nr. 365/ 2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

14., fiul lui G și, ns. la data 09.05.1958 în com. Mari, jud. D, domimiciliat în, sat, nr.31, jud. D, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a

Cod Penal

15., domiciliat în com. Tătărani, sat, nr.97, jud.

Prin rechizitoriul sus menționat au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, respectiv:, -, și.

În prezent numai inculpatul se află arestat preventiv, ceilalți au fost puși în libertate, de aceea se consideră nedreptățit prin aplicarea unui tratament juridic diferențiat, atâta timp cât este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni având aceeași încadrare juridică și sancționate cu aceeași pedeapsă.

Se apreciază că este admisibilă cererea de liberare provizorie, referitor la condiția prevăzută de art. 160/2 alin.1 pr.penală, întrucât nici infracțiunile de șantaj și nici infracțiunile prevăzute de art. 24 al.1 și 2, art. 25 și art. 27 al.1,2 și 3 din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic nu sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani.

Privind condițiile prev.de art. 160/2 al.1 pr.penală, instanța de fond a reținut că pentru infracțiunile prev.de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 și cele prevăzute de art. 365/2002 nu au fost administrate probe constând în ascultarea unor persoane vătămate sau a unor martori cu privire la care să se poată concluziona că inculpatul ar avea vreun interes să influențeze în declarațiile pe care le poate da în fața instanței.

Cu privire la infracțiunile de șantaj se reține că cei patru martori audiați, nu au fost de față și nu au dat depoziții prin care să aducă la cunoștință că au fost prezenți atunci când s-au comis infracțiunile de șantaj, că nu există un interes real al inculpatului de a influența în vreun fel aceștia patru martori, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, în scopul de a zădărnici aflarea adevărului.

Până în momentul de față nu există niciun fel de date pe baza cărora să se stabilească că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea celor două părți vătămate și a martorilor audiați.

Instanța de fond a mai precizat că starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit.b și reținută la încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai constituie un temei al arestării preventive și a menținerii acestei măsuri.

Iar, referitor la alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, tribunalul a constatat că existența acestora se poate pune în discuție numai cu privire la infracțiunile incriminate prin Legea nr. 365/2002, respectiv echipamentele electronice necesare pentru falsificarea cardurilor bancare și acestea necesare la retragerile frauduloase de numerar, mijloace ce au fost ridicate de către organele de anchetă în urma perchezițiilor domiciliare, ceea ce înseamnă că nu se mai pune în niciun fel problema alterării sau distrugerii lor.

Se precizează că tratamentul aplicat inculpatului este inechitabil față de ceilalți inculpați care au fost puși în libertate și nu se justifică măsura arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, susținând că încheierea atacată este vădit netemeinică.

Recurentul precizează că în condițiile în care legea nu limitează și nu indică criteriile care urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului, că temeiurile care au stat la baza arestării preventive, respectiv art. 148 al.1 lit.b și f pr.penală, sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prev. de art. 160/2 alin.3 și alin.3/1 pr.penală, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.

Se mai susține că până la acest moment procesual nu s-a procedat la administrarea tututor probelor, astfel încât prin lăsarea în libertate a inculpatului, există pericolul de a fi afectată normala desfășurare a procesului penal.

Se solicită, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Curtea, verificând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. final cod procedură penală, constată că recursul este fondat, așa cum se va arăta în continuare:

Din lucrările dosarului rezultă că, inculpații mai sus menționați în perioada octombrie 2008 - ianuarie 2009, s-au ocupat cu săvârșirea de infracțiuni privind criminalitatea informatică și parte din ei, cu infracțiuni comise cu violență, trafic ilicit de droguri.

Grupul infracțional constituit era condus de inculpatul considerat lider al grupului și de inițiator al activităților ilicite desfășurate de ceilalți membrii ai grupului său infracțional, sub controlul său strict. În această calitate inculpatul a recrutat membrii în cadrul grupului, aceștia fiind persoane față de care avea un ascendent moral, date fiind antecedentele sale penale, ori renumele pe care acesta și-l crease în continuare.

Controlul asupra membrilor grupului era exercitat personal de inculpat, acesta motivându-și membrii prin asigurarea de venituri substanțiale, precum și protecție și reușise o bună organizare a grupului, membrii având roluri determinate, de la asigurarea protecției la comiterea de infracțiuni cu violență, până la comiterea de infracțiuni cu mijloace de plată electronică.

Din analiza dispoz. art. 160/2 al.2 pr.penală rezultă că liberarea provizorie este o măsură facultativă.

În condițiile în care legea nu limitează și nu indică criteriile care urmează a sta la baza aprecierii organului judiciar acestea se vor raporta la elementele care privesc fapta săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii acesteia, urmările produse și persoana inculpatului.

În altă ordine de idei deși instanța a reținut că inculpatul nu se găsește în vreunul din cazurile prev. de art. 160/2 pr.penală, când liberarea provizorie nu se acordă, apreciază că datorită timpului relativ scurt de la data arestării preventive respectiv 13.01.2009, temeiurile care au stat la baza arestării preventive respectiv art. 148 al.1 lit. b și f pr.penală, sunt incompatibile cu liberarea provizorie sub control judiciar precum și cu obligațiile prev. de art. 160/2 al.3 și al.3/1 pr.penală, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.

Aspectele expuse anterior, reprezintă tot atâtea probe că lăsarea în libertate a liderului grupului infracțional prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Prin decizia nr. 1435/2002 Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a stabilit că este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, din reacția publică față de comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii de fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpatului ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori aceasta fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și anume, credința că organele judiciare nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.

În condițiile în care, în cauză, nu au fost administrate suficiente probe de către instanță din care să rezulte cu certitudine că, odată lăsat în libertate inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni sau că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, apreciază că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 160/2 pr.penală.

În legătură cu faptul că, partea vătămată - nu și-a mai menținut acuzațiile aduse inculpatului, cu privire la șantaj și a înțeles să nu stea în proces ca parte vătămată și nici să fie audiat în această calitate, constată că pentru această infracțiune nu operează instituția retragerii plângerii depusă de către partea vătămată, aceasta dând declarații la organele de urmărire penală, declarații despre care nu se pot face abstracție, partea vătămată având această calitate procesuală în procesul penal, în acest caz sesizarea penală putând avea loc și din oficiu.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d cod procedură penală, va admite recursul declarat, va casa încheierea atacată și va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul zis sau .

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva încheierii din 2.07.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Penală, în dosarul nr-, pe care o casează în parte și pe fond respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul disp. art. 160/1 pr.penală, de către inculpatul, zis "" sau "", fiul lui G și, ns. la data de 1.12.1974, în mun. Târgoviște, cu același domiciliu,-, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni.

Menține restul dispozițiilor încheierii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.07.2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 ex./9.07.2009

nr- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Președinte:Ștefan Fieraru
Judecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Ion Stelian

#Judecator Stefan Fieraru

Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Ploiesti