Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 486/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 486
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 29 august 2008
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan judecător
- - - - - judecător
- - - președinte secție
- grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul - inculpat în stare de arest asistat de apărător ales avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat pentru inculpat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, apărător ales pentru recurent inculpat, critică încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie invocând nulitatea acesteia, întrucât a ignorat decizia penală nr. 484/22.08.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare încheiere anterioară a Tribunalului Bacău care a avut ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului. Face referire la Revista de Drept comercial și arată că a pronunțat o decizie în care s-a stabilit că atunci când o instanța de fond nu respectă hotărârea instanței superioare în grad, aceasta dă notă pentru insubordonare. Acest principiu se aplică și în cauza de față întrucât Tribunalul Bacău nu a respectat decizia nr. 484/22.08.2008 a Curții de APEL BACĂU.
Judecătorul trebuia să respecte hotărârea instanței de control judiciar, să analizeze materialul probator, să antameze fondul, să țină seama dacă s-au schimbat sau nu temeiurile care să justifice privarea de libertate, prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Un alt motiv de recurs, se referă la încadrarea juridică stabilită de procuror pentru faptele reținute în sarcina inculpatului. Consideră că încadrarea juridică reținută în sarcina sa este greșită, reținându-se infracțiunea prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/2003. Invocă însăși actul de sesizare al instanței și arată că oricum s-ar întoarce și analiza probele, nu rezultă grupul infracțional.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât există pericolul ca inculpatul să fie lichidat în Penitenciarul Bacău din răzbunare, întrucât a colaborat cu organele de urmărire penală, sens în care face referire la pagina 257, vol. I. Inculpatul a fost prezent la luarea măsurii arestării preventive, a colaborat cu organele de cercetare, nu s-a opus cercetării, deci nu există indicii că acesta s-ar sustrage cercetării și ar părăsi țara, fiind prezent în instanță la fiecare termen.
Reprezentantul Parchetului, față de susținerile apărării, soluția instanței și activitatea inculpatului, consideră că încheierea atacată este temeinică și legală. Solicită respingerea recursului, menținerea încheierii atacate întrucât temeiurile care au determinat măsura arestării preventive nu s-au modificat și obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 27.08.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos- s-a dispus în baza art. 300/2 Cod pr. penală;
Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului aflat în curs de judecată cu ds. pe rolul Tribunalului Bacău pentru săvârșirea, în stare de recidivă a infracțiunilor prev. de art. 264 cod penal și art. 7 Legea 39/2003.
În consecință:
S-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a stabilit următorul termen de judecată la data de 11 septembrie 2008 ora 9,00 C9 când se va analiza și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății în ceea ce-l privește pe inculpatul.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut in vedere următoarele:
Cererile de recuzare ale judecătoarei care a dispus arestarea preventivă nu au fost respinse, recurs împotriva hotărârilor respective putându-se promova doar o dată cu fondul.
Chiar dacă arestarea preventivă și prelungirea măsurii nu se bucură de autoritate de lucru judecat, nu se poate pierde din vedere faptul că măsura arestării preventive și prelungirea acesteia au fost confirmate de către instanța de control judiciar în recursurile promovate de către inculpat.
Un judecător care a dispus arestarea preventivă a autorului unei infracțiuni, dacă i se repartizează aleatoriu propunerea de arestare preventivă a unui coautor, complice, instigator poate soluționa propunerea de arestare preventivă a acestora din urmă pentru că are în vedere indicii temeinice de vinovăție a unor persoane diferite.
La fel și judecătorul car soluționează în fond o anumită infracțiune poate soluționa propunerea de arestare preventivă repartizată aleatoriu a persoanei asupra căreia planează suspiciunea rezonabilă că l-ar fi favorizat pe autor.
Cazul de incompatibilitate invocat de avocat prin apărătorul său, nu numai că nu este prevăzut de codul d e pr. penală dar nu se încadrează nici în prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană și jurisprudența CEDO.
Mai mult decât atât, nu s-a dovedit că la data când a fost arestat preventiv pentru infractorului ar fi început cercetarea judecătorească în ceea ce-l privește pe, autorul favorizat.
Dacă dosarul s-a aflat doar pe rolul unui anumit complet, aceasta nu înseamnă că titularul completului respectiv a devenit incompatibil să judece propunerea de arestare preventivă a persoanei suspectate că l-ar fi favorizat pe un anumit autor.
Cum în speță nu s-a dovedit existența unor fapte și împrejurări care să dea naștere unei suspiciuni rezonabile de natură a justifica neîncrederea în imparțialitatea judecătoarei recuzate, inculpatul nefiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil, arestarea preventivă și prelungire măsurii sunt legale și temeinice.
infractorului fiind o infracțiune prin care se aduce atingere înfăptuirii justiției, activitatea care este împiedicată prin ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărire penală, judecata sau este o infracțiune de pericol, persoane vătămate existând însă în dosarul autorului.
Din moment ce inculpatul simte că în Penitenciarul Bacău viața îi este amenințată, existând pericolul ca din răzbunare să fie ucis pentru că a colaborat cu anchetatorii înseamnă că procesului este foarte importantă și că susnumitul este vulnerabil și în stare de libertate.
procesului fiind atât de mare, fiind implicate în cauză multe persoane există pericolul ca asupra inculpatului să se exercite presiuni atât de puternice încât acesta, pentru a-și salva viața amenințată să reia legăturile cu victimele autorului, pentru a le determina să-și schimbe declarațiile cu prilejul audierilor din instanță, îngreunând astfel judecata.
Fotografiile judiciare aflate la fila 30-31 ds. urm. pen. vol. II când inculpatul a fost văzut în apropiere părților vătămate din dosarul inculpatului a sunt de natură a convinge instanța că este imposibilă respectarea interdicției de a nu se apropia de victimele acestuia și nici de membrii familiei inculpatului favorizat.
Apropierea prev. de art. 145 lit. c Cod pr. penală nu poate fi exclusă pe holurile Tribunalului Bacău la termenele de judecată care vor urma; chiar dacă inc. nu va comunica direct sau indirect cu victimele autorului ori cu rudele acestuia, aceștia pot să comunice cu el, să-l amenințe, să-l constrângă să acorde ajutorul solicitat pentru a împiedica înfăptuirea justiției.
Oricum, inc. face parte din anturajul inc..
Inculpatul a reușit să convingă instanța că nu va fugi din țară, deși n-au fost dovedite susținerile sale potrivit cărora logodnica sa, elevă de liceu în clasa a XII-a, ar fi însărcinată în luna a V- Este posibil ca inculpatul să se prezinte la toate termenele de judecată ce vor fi stabilite însă instanța trebuie să evite apropierea inculpatului de părțile vătămate din dosarul autorului favorizat, măcar până când cea mai mare parte dintre acestea vor fi audiate în instanță.
Având în vedere cele de mai sus nu poate fi admisă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea respectiv țara. Pentru a exclude posibilitatea ca inculpatul să-l ajute pe autorul favorizat, luând legătura cu victimele acestuia din urmă, pe holurile Tribunalului Bacău în zilele procesului s-a impus menținerea stării de arest preventiv a inc..
Este prematur a se reține în momentul de față că acesta a colaborat cu autoritățile atâta timp cât nu a fost audiat în instanță.
Tratamentul favorizatorului este diferit de cel al autorului și decurge din lege. Este de asemenea prematur a analiza această chestiune în această fază a procesului penal.
Chiar dacă în final se va reține doar infracțiunea prev. de art. 264 cod penal, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare.
Dosarul prezintă un grad ridicat de dificultate. Având în vedere și numărul mare al persoanelor implicate, comportarea acestora în timpul procesului, termenul rezonabil al arestării preventive, nu a fost depășit.
Faptele reținute în sarcina inculpaților sunt grave, mai ales că printre victime s-au aflat și minore, astfel că persoana suspectată că i-ar putea ajuta să scape de rigorile legii penale prezintă pericol pentru ordinea publică.
În consecință arestarea preventivă a inc. a fost menținută.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
Celelalte chestiuni vor fi analizate la următorul termen de judecată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculapatul.
Cu ocazia concluziilor orale, apărătorul inculpatului, invocă atât nelegalitatea cât și netemeinicia încheierii recurate.
Un prim motiv de recurs se referă la nulitatea încheierii recurate, motivat de faptul ca prima instanță nu a respectat dispozițiile deciziei nr. 484/ 22.08.08 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în recurs, prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare încheiere anterioară a Tribunalului Bacău care a avut ca obiect verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a aceluiași inculpat.
Un alt motiv de recurs, se referă la încadrarea juridică stabilită de procuror pentru faptele reținute în sarcina inculpatului. Recurentul inculpat consideră că încadrarea juridică reținută în sarcina sa este greșită, în mod injust reținându-i-se în sarcina infracțiunea prev. de art. 7 al.1 din Legea nr.39/2003.
Sub un ultim aspect, recurentul inculpat, invocă netemeinicia soluției atacate, arătând că în speță nu este incident nici unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală, în care se dispune arestarea inculpatului.
Apărătorul recurentului susține că datele oferite de dosarul cauzei nu relevă existența unei periculozități ce o prezintă aceasta pentru ordinea publică, apreciind că în mod greșit prima instanță a reținut că există în continuare temeiuri care să justifice privarea de libertate.
În lumina criticilor expuse, recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, și înlocuirea arestării preventive cu o alte măsură neprivativă de libertate, respectiv cea prev. de art.145/1 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) Cod procedură penală, Curtea de Apel constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursurile declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată existența în continuare a unor temeiuri faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor legii procesual penale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de acesta ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau că nu există temeiuri care să justifice luarea acesteia.
Împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul se inculpare al instanței, natura infracțiunilor și circumstanțele personale ale inculpatului.
Susținerile recurentului inculpat care relevă inexistența periculozității acestuia pentru ordine publică, pe motivul că acesta a colaborat cu organele judiciare, nu pot fi primite de instanța de recurs.
În mod corect prima instanță a apreciat că printre temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpaților, alături de cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, se situează cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, relativ la regimul sancționator al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă inculpatul.
În condițiile speței, faptele pentru care este judecat inculpatul denotă acțiuni infracționale grave, îndreptate în special împotriva înfăptuirii justiției, activitate care, se presupune că a fost împiedicată, ca urmare a ajutorului oferit de acesta, unor persoane acuzate de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate extremă(trafic de persoane și de minori, constituire aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat) în vederea evitării tragerii acestora la răspunderea penală.
Într-o atare situație, Curtea consideră că interesul judiciar al protecției comunității de activitățile infracționale ale inculpatului prevalează intereselor lui personale de a fi judecat în stare de libertate. Necesitatea bunei desfășurări a cercetării judecătorești, în condițiile în care administrarea probelor în dosarul nr- a Tribunalului Bacău, care are ca obiect infracțiunile a căror autori se presupune că au fost favorizați de inculpatul, nu a fost epuizată, presupune asigurarea unor măsuri sporite de protecție a părților vătămate și martorilor, care nu pot fi realizate decât prin detenția preventivă a inculpatului.
Motivul de nelegalitate invocat de recurentul inculpat referitor la omisiunea primei instanțe de a respectat dispozițiile deciziei nr.484/ 22.08.08 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în recurs, prin care s-a casat cu trimitere spre rejudecare încheiere anterioară a Tribunalului Bacău, este de asemenea nefondat.
Încheierea din data de 19.08.2008 a Tribunalului Bacău prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului a fost supusă casării datorită faptului că instanța a omis să se pronunțe asupra motivelor de nelegalitate a măsurii arestării preventive invocate de către inculpat în fața acesteia, situație care echivalează cu nemotivarea hotărârii,fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 385/9 al.1 pct.9 Cod procedură penală.
Examinând considerentele încheierii recurate, Curtea observă, ca prima instanță s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs, în sensul că a analizat motivele de nelegalitate a măsurii arestării preventive invocate de inculpat prin apărător. Instanța de fond, în urma analizării situației faptice ce rezultă din probele administrate până la acest moment, corect a constat că există atât probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte prev. de legea penală de către inculpat, cât și existența unor cazuri de arestare reglementate prin art.148 Cod procedură penală, care justifică menținerea detenției provizorii.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita încadrare juridică a faptelor pentru care este acuzat inculpatul, Curtea consideră că în raport de limitele investirii sale, nu are abilitatea de a dezlega probleme de drept ce țin de fondul cauzei, cum ar fi încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul prezentului proces penal, aceste probleme fiind atributul exclusiv al instanței de fond care va efectua cercetarea judecătorească în cauzapendinte.
Așa fiind, necesitatea luării și menținerii unei măsuri preventive privative de libertate în prezenta cauză, se apreciază în raport de situația de fapt ce rezultă din lucrările dosarului existente la acest stadiu procesual. Desigur, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina recurentului inculpat poate suferi modificări ca urmare a administrării în cursul procesului penal, de noi probe atât în acuzare cât și în apărare, care pot releva o situație faptică diferită decât cea reținută în actul de sesizare al instanței.
În considerarea celor expuse, constatând că la acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.
Va constata că recurentul inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2008 în prezența recurentului inculpat arestat.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Bogdan, Grosu Valerica Niculina, Vorniceasa
aflat în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.înch.
Red.dec. -
Tehnored. - 2 ex.
29.08./01.09.2008
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Grosu Valerica Niculina, Vorniceasa
