Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.487
Ședința publică din data de 06 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 05 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani împotriva încheierii din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dos-, prin care s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și, fiind menținută.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat după care învederează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, arată că acesta fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. și ped. de art. 183 Cod penal, într-adevăr o faptă cu un grad de pericol social ridicat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție impusă de dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală însă, inculpatul este la prima abatere și nu a mai avut de a face cu legea penală, fapta săvârșită fiind una fără intenție și sub influența băuturilor alcoolice.
Nu în ultimul rând, art. 136 alin.8 Cod procedură penală, alegerea măsurii ce urmează a fi luată asupra unei persoane se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Recurentul - inculpat este o persoană bolnavă, iar până la pronunțarea hotărârii de condamnare asupra acestuia se poate dispune și o măsură neprivativă de libertate.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond punerea în libertate a inculpatului, iar în situația în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, în cauză subzistând temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri față de gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, născut la 11.10.1970 și, fiul lui și, născut la 5.09.1976, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând prin apărătorul desemnat din oficiu că în mod greșit a fost menținută măsura arestării sale preventive și solicitând înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În acest sens, recurentul a susținut că la momentul săvârșirii faptei se afla sub influența băuturilor alcoolice, sub efectul cărora a acționat, astfel încât nu a avut intenția de a săvârși fapta pentru care este dedus judecății.
În plus, a mai arătat că nu are antecedente penale și că suferă de afecțiuni serioase ale sănătății, astfel încât, raportat la toate aceste considerente, lăsarea sa în libertate nu poate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât, în acest sens, urmează a se avea în vedere criteriile definite de art.136 alin.8 pr.penală.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursul este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de recurent, după cum se va arăta în continuare:
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.141/P/2009 din data de 21.05.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, împreună cu inculpatul, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.183 penal, constând în aceea că în ziua de 01.03.2009 au lovit pe victima, victima decedând la data de 02.03.2009, în urma loviturilor aplicate.
Măsura arestării preventive a celor doi inculpați, a fost dispusă de către instanța de judecată, respectiv Tribunalul Buzău prin încheierea din 5 martie 2009, pentru o perioadă de 29 de zile (fila 127 dosar urmărire penală), ulterior măsura preventivă fiind prelungită și apoi menținută de instanțele legal sesizate.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Buzău la 22.05.2009, iar prin încheierea din 26 mai 2009, instanța a făcut aplicarea disp. art.300/1 pr.penală, constatând legalitatea și temeinicia măsurii preventive și dispunând menținerea acesteia.
Prin încheierea atacată în prezent, pronunțată la 9 iunie 2009, instanța a pus din nou în discuție menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și a constatat legalitatea și temeinicia acesteia, menținând măsura preventivă.
În această situație, fiind vorba de verificarea măsurii arestării inculpatului în cursul judecății, în conformitate cu disp. art.300/2 pr.penală rap. la art.160/b pr.penală, instanța de fond era datoare să motiveze măsura luată.
Potrivit art.160/b alin.3 pr.penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Așadar, textul de lege impune obligativitatea pronunțării unei încheieri motivate de menținere a arestării preventive, or din lecturarea încheierii atacate nu rezultă în nici un fel motivele pentru care prima instanță a ajuns la concluzia necesității menținerii arestării preventive a celor doi inculpați, din acest punct de vedere nefiind indicate nici un fel de elemente de fapt și de drept care să creeze convingerea instanței, în sensul aplicabilității acestor dispoziții.
În repetate rânduri, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a constatat încălcări ale dispozițiilor Convenției, în situația în care instanțele nu au motivat în mod concret imperativele ce au justificat, în cazuri individuale, menținerea măsurilor privative de libertate, stabilindu-se că un control judecătoresc periodic al necesității menținerii arestării preventive este supus unor rigori similare celor aplicabile inițial la examinarea necesității luării acestei măsuri.
În acest sens, s-a stabilit că instanțele interne au obligația să analizeze repetat și motivat necesitatea menținerii arestării preventive în cursul procesului și că se impune a se indica în concret motivele specifice ce impun menținerea în detenție.(a se vedea cauzele și alții contra Bulgariei, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Vrencev contra, Hotărârea din 23 2008, Mc.Kay contra Regatului Unit, Hotărârea din 3 octombrie 2006, Calmanovici contra României, hotărârea din 01 iulie 2008, Khudoyorov contra Rusiei, Hotărârea din 8 octombrie 2005).
Cum în cauză încheierea atacată este lipsită de orice motivare a necesității menținerii măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat, Curtea constată că este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.9 teza I-a pr.penală, potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel încât, sub acest considerent, Curtea constată că se impune admiterea recursului, fără a se mai analiza celelalte critici ale recurentului, câtă vreme examinarea conformității încheierii atacate cu dispozițiile legale nu este posibilă din lipsa motivării.
În vederea unei juste aplicări a dispozițiilor legale, Curtea va face aplicarea disp. art.385/7 alin.1 pr.penală, privind efectul extensiv al recursului, urmând a extinde efectele recursului și cu privire la celălalt coautor dedus judecății, inculpatul.
În consecință, se va casa în parte încheierea atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în sensul de a se relua verificarea măsurii arestării preventive a ambilor inculpați, cu respectarea dispozițiilor legale vizând necesitatea motivării aspectelor ce au format convingerea instanței din acest punct de vedere.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 05 1976, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani împotriva încheierii din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dos- extinzând efectele și asupra inculpatului.
Casează, în parte, încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în sensul reluării verificării măsurii arestării preventive a inculpaților.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Dispune avansarea sumei de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului P, restul cheltuielilor rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr.
MM
4 ex./07.07.2009
f-
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu, Gabriela
