Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 488/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.488
Ședința publică din data de 06 iulie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 21 iunie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosar nr-, prin care s-a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților, și, fiind menținută.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației depusă la dosar.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Cu acordul instanței apărătorul din oficiu a luat legătura cu recurentul - inculpat după care învederează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător din oficiu pentru recurentul - inculpat, critică încheierea Tribunalului Buzău pentru nelegalitate și netemeincie.
Apărătorul recurentului inculpat precizează că într - adevăr acesta este recidivist însă starea de recidivă nu este o probă concludentă dacă nu este coroborată cu alte mijloace de probă, mai mult decât atât inculpatul și-a recunoscut fapta. Din actele dosarului nu rezultă indici temeinice că acesta ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, în cauză toți martori au fost audiați și nu vede cum ar putea să influențeze cu ceva buna desfășurare, în continuare, a procesului penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond punerea în libertate a inculpatului, iar în situația în care instanța apreciază că se impune luarea unei măsuri față de acesta solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, în cauză subzistând temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri față de gravitatea faptei și modalitatea de comitere a acesteia.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că a fost sincer încă de la începutul cercetării, prejudiciul cauzat a fost acoperit și are un copil minor în întreținere.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față reține următoarele:
Prin încheierea din 18 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Buzăua constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpaților, și G, toți aflați î Penitenciarul Focșani.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că cei trei inculpați au fost condamnați la pedepse de câte 4 ani închisoare prin sentința penală nr.436/12 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art.208 - 209 alin.1 lit.a,e,g i penal cu aplic art.41 alin.2 penal, iar G pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art.208 - 209 alin.1 lit.a,e,g i penal cu aplic art.41 alin.2 penal, dar și a infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alinl 2 penal și a infracțiunii de distrugere prev. de art.217 alin.1 penal.
S-a mai arătat că în sarcina inculpaților s-a reținut că în seara de 8 februarie 2009 au pătruns prin efracție în boxele unor blocuri, de unde au sustras mai multe bunuri, iar în sarcina inculpatului G s-a mai reținut că în aceeași seară a intrat în curtea părții vătămate, a alergat-o pe aceasta cu o scândură în mână, iar când partea vătămată s-a baricadat în locuință, inculpatul a luat un topor pe care l-a aruncat într-o ușă, distrugând-
Tribunalul a precizat că potrivit art.300/2 pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și că în cauza de față, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a celor 3 inculpați subzistă în continuare întrucât faptele pentru care au fost condamnați sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani și față de împrejurările comiterii faptelor și persoana inculpaților, este cert că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în prezent nu se mai impune menținerea arestării preventive întrucât, pe întreg parcursul procesului penal, a avut o atitudine sinceră, probele au fost deja administrate la prima instanță, astfel încât nu mai poate influența desfășurarea procesului și chiar dacă are statutul de recidivist, trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a unei hotărâri penale în ceea ce-l privește.
În final, inculpatul-recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentului-inculpat și de dispozițiile legale incidente în materie, art.300/2, 160/b, 148.pr.penală, precum și de prevederile art.385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul-recurent este trimis în judecată și a fost condamnat în primă instanță prin sentința penală nr.436/12 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 - 209 lit.a,e,g,i penal cu aplic. art.41 alin.2 penal și art.37 lit.b penal, instanța dispunând totodată menținerea arestării preventive a inculpatului.
Ca situație de fapt, prima instanță a reținut în esență că în seara de 8 februarie 2009 inculpatul împreună cu numiții și G au pătruns prin efracție în boxele a trei părți vătămate, de unde au sustras mai multe bunuri alimentare și nealimentare.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr.9/09 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Buzău, temeiul luării acestei măsuri fiind acela prevăzut de art.148 lit.f pr.penală (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică).
Măsura arestării preventive a fost prelungită și apoi menținută de Judecătoria Buzău până la pronunțarea sentinței de condamnare.
Cauza se află în prezent pe rolul Tribunalului Buzău sesizat cu judecarea apelurilor celor trei inculpați, iar prin încheierea recurată prima instanță a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, precizare care apare atât în considerentele încheierii, cât și în minuta aflată la fila 12 din dosar, chiar dacă în dispozitivul încheierii s-a omis a se face această mențiune.
Curtea consideră că recursul inculpatului este nefondat întrucât, așa cum a apreciat și prima instanță, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând un risc real ca acesta să săvârșească noi infracțiuni.
Astfel, din fișa de cazier a inculpatului, aflată la fila 54 dosar urmărire penală, rezultă că în pofida vârstei sale tinere, acesta a mai suferit trei condamnări dintre care, două pentru infracțiuni de aceeași natură - furt calificat, ultima dintre ele fiind la pedeapsa de 3 ani închisoare( sentința penală nr.28/05 februarie 2004 Judecătoriei Buzău ), din care a fost liberat condiționat la 16 august 2006.
În opinia Curții, persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții pentru lăsarea sa în libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, în condițiile în care acesta nu avea un loc de muncă stabil, iar din actele dosarului rezultă că, s-a asociat cu alte două persoane cu numeroase antecedente penale pentru a săvârși faptele deduse judecății în prezenta cauză.
Inculpatul se află în situația prevăzută de art.5 paragraful 1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind îndeplinite și cerințele art.160/ alin.3 pr.penală în sensul că, temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Așa fiind, Curtea consideră că recursul inculpatului este nefondat și îl va respinge ca atare în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 21 iunie 1982, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani, împotriva încheierii din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosar nr-.
Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
4 ex./07.07.2009
f-
Judecătoria Buzău
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Cristina Georgescu, Gabriela
