Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 49/
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 16.05.1992 în Adjud, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Pufești, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii de ședință nr- pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza delegației nr. 1817 din 09.04.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind inculpatul arată că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 6.04.2009 a Tribunalului Vrancea prin care s-a i menținut starea de arest preventiv în baza art.3002Cod pr.penală. Inculpatul minor a fost arestat pe data de 10.02.2009 tot de Tribunalul Vrancea și s-a prelungit de câteva ori până la acest moment și s-a menținut starea de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și distrugere, întrucât că a lovit pe partea vătămată cu o scândură în cap. Solicită admiterea recursului, cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate.
Inculpatul nu a avut nici un moment intenția să suprime viața victimei și a avut o atitudine sinceră în cursul cercetării și consideră că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive.
Se observă din desfășurarea evenimentelor că acestea au fost ca o provocate de martora care, inițial, l-a amenințat cu o secure, impunându-i să iasă cât mai repede din casă. Ulterior, inculpatul i-a luat această secure și a aruncat-o sub pat, dar aceasta a luat din nou dintr-un sertar un foarfec și l-a înțepat în zona toracelui pe inculpatul minor, care a ieșit în curte și au fost ulterior amândoi urmați și de soțul acesteia. Inculpatul, normal, s-a speriat, a rupt o scândură din gard și a încercat să se apere în acel moment, lovind partea vătămată. să facă precizarea că pe certificatul medico-legal nu a observat că i s-a pus în pericol viața părții vătămate.
Potrivit prevederilor art.160 Cod pr.penală care la alineatul 3 precizează că pentru inculpatul minor mai mare de 16 ani nu poate fi depășit un termen rezonabil de prelungire și de menținere a măsurii arestării preventive peste 90 de zile, solicită a se avea în vedere că acest inculpat minor a fost arestat la 10.02.2009, iar pe data de 10 martie 2009 el deja are 50 de zile de arest preventiv.
Față de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, cu consecința judecării inculpatului în stare de libertate, cu plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat în cauză de către inculpat ca fiind nefondat. În mod corect instanța a apreciat că se impune menținerea stării de arest, raportat la gravitatea infracțiunii dedusă judecății, gravitatea acesteia urmând a fi apreciată în raport de modalitatea concretă în care a procedat inculpatul și de particularitățile legate de situația de fapt, așa încât în condițiile în care nu au fost invocate alte împrejurări noi de natură să conducă la o altă concluzie, apreciază că soluția a fost dispusă în mod corect.
Inculpatul recurent arată că vrea să fie cercetat în stare de libertate.
La întrebarea instanței, inculpatul arată că știe că mai are două condamnări.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:
Prin de ședință din 06.04.2009 a Tribunalului Vranceas -a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor u în conformitate cu disp.art.3002Cod pr.penală.
Pentru a dispune astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 100/P/2009 din 23 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și distrugere prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și art. 217 Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 10.11.2008, a aplicat numitului o lovitură puternică în zona capului cu o scândură, producându-i leziuni grave și a distrus o porțiune din gardul acestuia prin ruperea unor scânduri.
Prin încheierea din 10 februarie 2009 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 19 zile, începând cu data de 11 februarie 2009 și până la data de 01 martie 2009, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsură care a fost menținută prin încheierea din 25.02.2009 a Tribunalului Vrancea, precum și prin încheierea din 16.03.2009 a aceleiași instanțe.
Măsura arestării preventive s-a luat pe considerentul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru care legea prevede pedeapsă mai mare de 4 ani.
Cum temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în baza art.3002Cod pr.penală s-a arătat că se va menține starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului promovat s-a arătat că inculpatul nu a avut nici un interes să suprime viața victimei și a avut o atitudine sinceră în cursul cercetării judecătorești, iar la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive.
S-a mai arătat totodată că inculpatul a fost provocat de către un martor, iar pe certificatul medico-legal nu apare precizarea că i s-a pus în pericol viața părții vătămate.
De asemenea s-a mai invocat și că din analiza prevederilor art.160 Cod pr.penală alin.3 rezultă că pentru inculpatul minor mai mare de 16 ani nu poate fi depășit un termen rezonabil de prelungire și de menținere a măsurii arestării preventive peste 90 de zile, iar în inculpatului ce e arestat de la 10.02.2009 - pe 10 martie 2009 are deja 50 de zile de arest preventiv.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, considerăm că se mențin și la acest moment dispozițiile art.143 și 148 lit.f Cod pr.penală, întrucât la dosarul cauzei există probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală ( declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului).
Totodată, infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat e prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare dw 4 ani - tentativă la omor prev. de art.20 Cod penal rap.la art.174 Cod penal.
La dosarul cauzei, de asemenea, există probe ( arătate anterior ) din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărările formulate de inculpat, în sensul că a fot provocat de un martor și că acesta a avut o atitudine sinceră nu pot conduce la înlăturarea temeiului prev. de art.148 lit. f Cod pr.penală.
Considerăm că prima instanță a apreciat în mod corect că se impune menținerea stării de arest, raportat la gravitatea infracțiunii dedusă judecății,precum și la modalitatea concretă în care a acționat inculpatul.
În ceea ce privește susținerea făcută de apărătorul inculpatului referitor la dispozițiile art.160halin.3 Cod pr.penală, considerăm că acesta e în eroare, întrucât dispozițiile legale susmenționate se referă la arestarea preventivă a inculpatului minorîn cursul urmăririi penale- ce nu poate depăși în total un termen rezonabil și nu mai mult de 90 de zile, iar noi suntem deja în faza de judecată, instanța fiind investită cu rechizitoriu. În acest caz ( în cursul judecății) verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani se efectuează periodic, dar nu mai târziu de 40 de zile.
Văzând și disp.art.136 Cod pr.penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul formulat.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 16.05.1992 în Adjud, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Pufești, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii de ședință nr- pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./14.04.2009
Jud. tehnored.CG/2 ex./14.04.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Mariana
