Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 490/
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, recursul vizează menținerea stării de arest a inculpatului și respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Inculpatul este arestat în cauză de 16 luni de zile și apreciază că termenul rezonabil a fost depășit. Acesta a săvârșit infracțiuni economice: fals, înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani. Cu privire la infracțiunea de spălare de bani apreciază că, aceasta nu poate fi reținută în sarcina inculpatului întrucât există identitate între persoana bănuită și cea care a efectuat transferul de bunuri. El este persoana care a atras caracterul ilicit a acelei sume de bani și nu se poate susține că a săvârșit această infracțiune. Creditul de la. este achitat aproape în totalitate, astfel încât nu se poate susține că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. El deținea carnete de CEC-uri pe care putea să le folosească, însă el a justificat de ce a fost obligat să contacteze acel credit. Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, apreciază că, este nelegal ca din suma obținută dintr-o afacere, să nu fie scăzute cheltuielile efectuate, astfel încât nici această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina inculpatului. Din declarațiile martorilor rezultă că, a efectuat lucrări și nu poate fi vorba de un prejudiciu adus la bugetul de stat. Consideră că, scopul măsurii preventive a fost atins, nu se justifică menținerea stării de arest a inculpatului, conduita lui bună a fost demonstrată, urmărirea penală este finalizată, iar cercetarea judecătorească este aproape de final. El a înțeles rigorile legii, motiv pentru care solicită a se dispune liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar. Inculpatul are 60 de ani și nu și-ar mai dori să aibă o viață în care să se ascundă. Nu se mai poate reține ca argument că în trecut a avut un alt comportament, arestul preventiv și-a atins scopul, a dat dovadă de un bun comportament procesual. Pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, motiv pentru care, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință a Tribunalului Constanța și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. In subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, reținându-se că acesta are un contract de închiriere, un contract de muncă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Conform art. 1602alin. 2 cod pr. penală, trebuie ca inculpatul să îndeplinească niște condiții, ori în cauză, există date că acesta ar putea săvârși alte infracțiuni și s-ar putea sustrage cercetării judecătorești, cum de altfel, anterior acesta a mai făcut-o, sustrăgându-se de la executarea unei pedepse de 20 de ani închisoare. Raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului și complexitatea cauzei, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului. Solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că împotriva sa sunt 14 capete de acuzare însă, 12 din ele sunt reținute ca urmare a identității false. Nu a cunoscut că pedeapsa anterioară era prescrisă și acesta a fost motivul pentru care s-a prezentat sub identitate falsă. Nu consideră că reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 8.09.2009 in dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa dispus între altele, respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul - fiul lui G și, născut la 19.04.1951 și totodată a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, in conformitate cu prevederile art. 3002cod pr. penală rap. la art. 160 alin. 3 cod pr. penală.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut că:
" Prin încheierea nr.59/29.05.2008 pronunțata de Judecătoria Constanta, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 29 de zile, începând cu data de 29.05.2008 si pana la 26.06.2008, iar prin încheierea nr. 65/23.06.2008, încheierea nr. 85/22.07.2008, încheierea nr. 99/21.08.2008 ale Tribunalului Constanta, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu cate 30 de zile începând pana la data de 24.09.2008.
La pronunțarea încheierilor s-a avut în vedere faptul ca, în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68 proc.pen. privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143.proc.pen.) și, de asemenea, ca sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f proc.pen.
Prin încheierea din data de 25.09.2008, a Tribunalului Constantas -a constatat ca măsura arestării preventive s-a luat in condiții de legalitate si s-a dispus menținerea acesteia, apreciindu-se ca subzista temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive.
La acest moment procesual, instanța constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a inculpatului subzista, neexistand pana în acest moment procesual elemente noi, care sa opereze în favoarea acestuia si care sa justifice punerea sa în libertate.
Se constata ca, sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că inculpatul este cercetat pentru savarsirea unor infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, pericol apreciat prin prisma modalitatii concrete de savarsire a faptelor retinute in sarcina acestuia, care prezentandu-se sub alte identitati a luat un credit bancar, s-a prezentat la diverse institutii sub aceste identitati false, a infiintat trei societati comerciale si a derulat activitati comerciale in aceasta maniera.
Se va mai retine si imprejurarea ca inculpatul s-a sustras de la executarea unei pedepse de 20 de ani inchisoare, fara a fi elucidate conditiile in care a reusit acest lucru, si chiar dupa ce s-a constatat prescriptia executarii acelei pedepse in anul 2004, exista presupunerea rezonabila ca acesta ar fi comis infractiunile pentru care s-a dispus trimiterea in judecata si fata de modalitatea in care a reusit sa se sustraga de la executarea pedepsei aplicate, nu exista certitudinea ca pe viitor ar putea sa aiba un comportament procesual adecvat.
Totodata, masura arestarii preventive se justifica în continuare, fara a incalca prezumtia de nevinovatie de care se bucura inculpatul, pana la ramanerea definitiva a hotararii, intrucat a fost luata si mentinuta pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infractiuni, fara a se face vreo referire la vinovatia acestuia, masura arestarii preventive avand la acest moment procesual caracter rezonabil, cu atat mai mult cu cat, cercetarea judecatoreasca este in curs de desfasurare.
In ceea ce priveste cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de catre inculpat prin aparatori si care a fost insusita de acesta, instanta apreciaza ca cererea nu se impune a fi admisa la acest moment chiar daca, asa cum s-a aratat, inculpatul se afla in stare de arest de un interval mai mare de timp, deoarece termenul rezonabil este avut in vedere insa, este apreciat in functie si de complexitatea cauzei, a numarului de persoane audiate pana la acest moment pentru ca inculpatilor din prezenta cauza sa li se asigure toate drepturile si garantiile procesuale.
Instanta apreciza ca pentru a admite o asemenea cerere trebuie ca inculpatul sa prezinte anumite garantii care sa creeeze convingerea ca pe viitor inculpatul nu ar ingreuna bunul mers al procesului penal, ori acesta nu a avut in trecut un comportament corespunzator in raport cu organele abilitate sa aplice legea, astfel incat, la acest moment, simpla promisiune ca se va conforma obligatiilor impuse de instanta, sa constituie un temei suficient pentru ca in aceasta cauza sa se judece in stare de liberate.
Împotriva încheierii din 8.09.2009 a Tribunalului Constanțaa declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și menținerea măsurii arestării preventive.
În esență, inculpatul recurent a susținut că, la momentul prezent, măsura arestării preventive luată față de el a depășit cu mult termenul rezonabil, că scopul acesteia a fost atins, in sensul că, pe parcursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești, ce este aproape de final, a avut o conduită procesuală corespunzătoare.
În aceeași ordine de idei, inculpatul recurent a susținut că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru că, odată cu trecerea timpului rezonanța socială negativă a faptelor pentru care este cercetat penal s-a diminuat considerabil, iar atribuirea unei identități false a fost motivată în împrejurarea că nu a cunoscut despre intervenirea prescripției executării pedepsei de 20 ani închisoare.
În condițiile în care nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea în parte încheierii atacate în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Într-o teză subsidiară, inculpatul recurent a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, față de împrejurarea că are contract de închiriere pentru locuință, dar și contract de muncă, fiind o persoană integrată social și care nu mai are motive să se ascundă.
Examinând încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța la 8.09.2009 in dosarul nr- in raport de criticile din recursul inculpatului, de probatoriul administrat în cauză, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856alin. 3 cod pr. penală, curtea reține următoarele:
Măsura arestării preventive a inculpatului recurent a fost luată în temeiul prevederilor art. 143 cod pr. penală, raportat la art. 148 lit. f cod pr. penală și a fost prelungită și menținută în condiții de legalitate.
Chiar dacă măsura preventivă a arestării inculpatului recurent durează de aproximativ 16 luni, nu se poate susține cu temei că acesta a depășit termenul rezonabil în condițiile în care obiectul cauzei este complex, referindu-se la 14 infracțiuni de înșelăciune, dar și de fals și uz de fals, toate săvârșite în formă continuată și cercetarea judecătorească se află în derulare.
Modalitatea în care se pretinde că au fost săvârșite faptele, perioada relativ mare de timp a desfășurării pretinselor activități ilicite și sustragerea inculpatului recurent de la executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, vin să evidențieze periculozitatea socială concretă.
Drept urmare, curtea constată că si in prezent subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, astfel că soluția instanței de fond privind menținerea acesteia este legală și temeinică.
temeiurilor arestării preventive exclude posibilitatea înlocuirii respectivei măsuri cu aceea a obligării de a nu prăsi localitatea de domiciliu, sens în care această cerere a recurentului inculpat nu poate fi primită.
Curtea având in vedere modul concret in care se pretinde că au fost săvârșite faptele pentru care este cercetat inculpatul recurent ( prin atribuirea unei identități false, si in formă continuată pe o perioadă de timp ) dar si faptul că acesta s-a sustras sistematic de la executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, continuându-și pretinsele activități ilicite si după împlinirea termenului de prescripție a executării respectivei pedepse, retine că persoana inculpatului recurent nu prezintă garanții suficiente pentru a forma convingerea că lăsat in libertate nu ar încerca să îngreuneze desfășurarea procesului penal sau chiar sustragerea de la eventuala răspundere penală.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului recurent.
Criticile din recursul inculpatului recurent dovedindu-se a fi neîntemeiate, iar examinarea din oficiu a încheierii atacate neidentificând alte motive de reformare a acesteia, curtea va respinge ca nefondat recursul si va menține ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 cod pr. penală, curtea il va obliga pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./16.09.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
