Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 489/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 489/
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință nr. 49 din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr-, emisă de Baroul Tulcea - cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că, din examinarea încheierii Tribunalului Tulcea rezultă că, examinând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a analizat concluziile inculpatului numai din perspectiva temeiurilor care au determinat arestarea preventivă și a constatat că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Făcând trimitere la disp. art. 3856alin. 3 cod pr. penală, se pretinde că, a soluționat cauza numai din perspectiva temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, fiind încălcate disp. art. 63,64,681,148, 143, 160, 3001cod pr. penală. Având în vedere împrejurarea ce interesează, invocă decizia nr. 76/2005 pronunțată de Plenul Curții Constituționale în care se arată că " condiția referitoare la săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate ( art. 148 lit.f cod pr. penală) nu înseamnă că se consideră că inculpatul a comis o infracțiune ci că există probe sau indicii temeinice că el a săvârșit o faptă". Apreciază că, condiția pentru care se consideră că inculpatul prezintă pericol pentru societate, trebuie motivată, pericolul generic nu poate fi presupus, ci dovedit, pericolul pentru ordinea publică nu se prezumă, el trebuie demonstrat.
rezonabilă, potrivit induce existența unei suspiciuni rezonabile ( invocă in acest sens Hotărârea din 30 august 1990 in cauza Fox și Hartley vs. Marea Britanie) Dacă se discută de suspiciune, invocarea făcută la instanța de fond, nu a vizat fondul cauzei, și nici nu are acoperire probatorie.
Din examinarea textului Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, se poate observa că fapta se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an, iar trimiterea făcută la legea generală ( art. 279 alin. 1 cod penal) nu este incidentă în speță.
Cu privire la art. 293 cod pe. Penală, fapta este reală, însă aceasta este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani, nefiind aplicabile disp. art. 148 lit. f cod pr. penală.
Din examinarea probelor existente, cu privire la disp. art. 271 din Legea nr. 86/2006 referitoare la contrabanda calificată, rezultă lipsa elemenetelor constitutive ale acesteia, chiar dacă pedeapsa prevăzută este de la 3 la 12 ani închisoare. S-au efectuat percheziții domiciliare și nu s-au găsit drăguri. ca atare, presupune folosirea unor bunuri prin evitarea controlului vamal, insă nu s-a demonstrat că inculpatul a evitat vama din Anglia și până în România. Potrivit art. 386 lit. a din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, nu se poate reține infracțiunea de contrabandă, ci reprezintă numai o contravenție.
Din conținutul disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, rezultă că, pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 5 ani închisoare. Invocă decizia penală nr. 687/2005 a Curții de Apel București și împrejurarea că, inculpatul este un consumator de droguri însă nu se poate susține că el deține aceste droguri.
Ultimele două infracțiuni care se rețin în sarcina inculpatului se referă la legea circulației pe drumurile publice. Astfel, se rețin disp. art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 - conducerea fără permis în raport cu care, inculpatul a susținut că în Anglia el avea permis de conducere provizoriu și nu s-au făcut probe de către procuror prin care să se dovedească că acesta avea permisul suspendat. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 87 din OUG nr. 195/2002, solicită reexaminarea normelor metodologice privind modalitatea de recoltare a probelor biologice. La fila 56 dosar urmărire penală, există un buletin de analiză, la fila 59 o cerere de analiză, însă nu există nici un buletin de analiză întocmit așa cum prevede legea. Invocă art. 26,27,28 din norme și arată că, nu s-a făcut nici o dovadă că analizele s-au făcut legal.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Tulcea și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului cu sublinierea subsidiară de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul având cuvântul arată că, instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită a se observa că în sarcina inculpatului se rețin un număr de 6 infracțiuni, din care, infracțiunea prev. de art. 293 cod penal, este dovedită. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, s-a dovedit că, inculpatul circula pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere. Inculpatul a fost depistat pe data de 10 august 2009, iar inculpatul nu a cerut alte probe în apărare. S-a constatat că, inculpatul purta asupra sa o armă, s-a constatat că a consumat cocaină, a recunoscut, iar chestiunile invocate astăzi de către apărare, țin numai de fondul cauzei. drogurilor este tot o modalitate de săvârșire a acestei infracțiuni reținută in sarcina inculpatului și care este dovedită. Cu privire la infracțiunea de contrabandă, aceasta avea ca obiect o armă, un dispozitiv amortizor și muniția aferentă, faptă care este probată.
Apreciază că, există indicii temeinice și probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere natura faptelor comise și modalitatea săvârșirii acestora.
Solicită să se constate că nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive și că pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință nr. 49 din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 3001cod pr.penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului începând cu data de 8 2009.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond, în baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr.4/50D/P/2009 din 11.08.2009 s-a dispus reținerea, ca învinuit, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 11.08.2009 a inc..
Prin Încheierea nr.43 din 11.08.2009, pronunțată în dos. nr- al Tribunalului Tulceas -a dispus arestarea, ca învinuit, pe o durată de 10 zile, de la 12.08. la 21.08.2009, inclusiv, a celui în cauză, recursul său fiind respins prin Decizia nr.90/P/2009 din 13.08.2009, pronunțată în dos.nr- al Curții de APEL CONSTANȚA.
Prin Ordonanța nr.50D/P/2009 din 18.08.2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inc. pentru aceleași infracțiuni pentru care acesta a fost cercetat și ca învinuit, iar prin încheierea din 20.08.2009, pronunțată în dos. nr-, la Tribunalul Tulcea, s-a admis propunerea de arestare preventivă a sus-numitului, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 29.08.2009 și până la data de 09.09.2009, inclusiv, recursul inculpatului fiind respins prin încheierea nr.94/P/2009 din 24.08.2009, pronunțată în dos. nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Prin rechizitoriul nr. 50D/P/2009 din 3.09.2009 al Biroul Teritorial Tulcea din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr.86/2006, art.136/1 din Legea nr.295/2004 (rep.) cu ref. la art.279 alin.1 din pen. art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 (rep),art.87 alin.2 din nr.OUG195/2002 (rep), art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 șiart.293 din Cod Penal, toate cu aplic. art.33-34 din
Cod PenalExaminând din oficiu, conform art.3001cod pr. penală legalitatea și temeinicia arestării preventive, s-a apreciat că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, întrucât printre infracțiunile puse în sarcina inculpatului se regăsesc infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani ( inf. prev. de art.271 din Legea 86/2006, de art.4 alin.2 din Legea 143/2000, de art.136/1 din Legea 295/2004 cu referire la art.279 alin.1 cod penal etc.), faptele descrise în aceste texte de lege sunt de o gravitate deosebită, gravitate care, alături de modul și împrejurările în care a fost depistat inculpatul, de atitudinea sa pe parcursul urmăririi penale, justifică temerea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și creează un potențial pericol pentru buna desfășurare în continuare a cercetărilor penale și aflarea adevărului.
Totodată, s-a reținut că, această măsură se impune și ca urmare a faptului că, probele administrate în cursul urmăririi penale și care stau la baza trimiterii în judecată a inculpatului, presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte de natură penală, măsură ce este în concordanță și cu dispozițiile art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a drepturilor omului care permit restrângerea libertății persoanei atunci când există motive verosimile că persoana față de care s-a luat această măsură extremă a săvârșit o infracțiune.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a analizat legalitatea și temeinicia arestării preventive numai din perspectiva temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, încălcând astfel dispozițiile art.63, art.64, art.68 ind.1 cod pr. penală, art.148 în ref. la art.143 cod pr. Penală, art.160 ind. b și art.300 ind.1 cod pr. penală.
S-a apreciat ca fiind inexactă aprecierea instanței de fond potrivit cu care, în acest stadiu procesual nu pot fi analizate chestiuni de fond, deoarece această analiză este imperios necesară în aprecierea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a reținut ca motiv de menținere a măsurii arestării preventive că faptele descrise de textele legale ce incriminează faptele reținute în sarcina inculpatului sunt de o gravitate deosebită și aceasta deoarece pericolul pentru ordinea publică, ca temei al arestării se poate reține în urma analizei tuturor circumstanțelor privitoare la faptă și la făptuitor, trebuie motivat, nu se presupune generic și nu se confundă cu pericolul social al faptei.
În mod greșit s-a reținut incidența în cauză a dispozițiile art.5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a drepturilor omului.
În acest sens se relevă, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.136 ind.1 din Legea nr.295/2004 că, pedeapsa prevăzută de textul legal este de la 3 luni la un an închisoare, nefiind incidente dispozițiile art.279 alin.1 cod penal întrucât Legea nr.295/2004 este legea specială în raport de prevederile codului penal și prin urmare derogă de la acestea.
În consecință, în raport de această infracțiune, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.148 lit. f cod pr. penală.
Aceiași concluzie se impune a fi reținută și în raport de infracțiunea prev. de art.293 cod penal, pentru care pedeapsa prevăzută este de la 3 luni la 3 ani.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.271 din Legea nr.86/2006 referitoare la contrabanda calificată, se susține că, în speță, lipsesc elementele constitutive ale acesteia întrucât nu s-a probat că inculpatul ar fi introdus în țară bunuri sau mărfuri supuse regimului vamal printr-un alt loc decât cel stabilit pentru controlul vamal iar dacă o persoană trece printr-un loc stabilit pentru controlul vamal profitând de neatenția lucrătorului vamal, fapte nu constituie infracțiune ci contravenția prev. de art.386 lit. a din Regulamentul de aplicare a codului vamal.
Se susține că, nu s-a dovedit în nici un mod că inculpatul a introdus în țară bunuri care au fost trecute prin alte locuri decât prin vamă, în scopul evitării controlului vamal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, se relevă că pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 5 ani, însă procurorul nu a administrat nici o probă privind deținerea de droguri în vederea consumului iar presupunerea între deținerea de droguri și consumul de droguri este în contradicție cu teoria și practica judiciară în materie, respectiv decizia nr.7051/2005 pronunțată de ÎCCJ.
Referitor la infracțiunea prev de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 se relevă că, deși inculpatul a susținut că posedă un permis eliberat de autoritățile engleze procurorul nu a verificat realitatea celor susținute de către inculpat.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002, se relevă că nu au fost respectate normele metodologice de prelevare a probelor biologice respectiv dispozițiile art.26, art.27, art.28 și art.20 alin.3.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În condițiile art.300 ind.1 cod procedură penală, instanța verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, respectiv îndeplinirea condițiilor impuse de art.143 cod procedură penală în referire la art.148 lit. f cod procedură penală, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală și dacă acesta a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciem ca fiind pertinente susținerile recurentului potrivit cu care pentru infracțiunea prev. de art.136 ind.1 din Legea nr.295/2004, pedeapsa prevăzută de textul legal este de la 3 luni la un an închisoare, nefiind incidente dispozițiile art.279 alin.1 cod penal întrucât concursul dintre legea specială care este Legea nr.295/2004 și legea generală, care este codul penal, se soluționează potrivit principiului specialității în sensul că legea specială derogă de la legea generală.
În consecință, în raport de această infracțiune nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de textele legale menționate.
Aceiași concluzie se impune a fi reținută și în raport de infracțiunea prev. de art.293 cod penal, pentru care pedeapsa prevăzută este de la 3 luni la 3 ani.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.271 din Legea nr.86/2006 referitoare la contrabanda calificată, reținem, potrivit rechizitoriului întocmit că, trecerea peste graniță a armei ce a fost găsită asupra inculpatului ar rezulta din " date de interes polițienesc ", fără a se indica instituția de unde provin aceste date sau persoanele care au susținut aceste aspecte, verificările care s-au efectuat pentru strângerea acestor date, mai exact un minim de informații pentru ca această sintagmă " date de interes polițienesc " să facă credibilă susținerea procurorului potrivit cu care arma deținută ar fi fost trecută peste graniță de către inculpat și să poată fi apreciate ca indicii temeinice în sensul cerut de art.143 cod procedură penală.
Simpla deținere a unei arme de către inculpat, în absența altor indicii temeinice, nu este suficientă pentru a se reține ca fiind îndeplinite condițiile impuse de art.143 cod procedură penală în raport de infracțiunea prev. de art.271 din Legea nr.86/2006.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, s-a reținut în sarcina inculpatului procurarea și deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului.
temeinice în cazul acestei infracțiuni trebuie să fie în sensul cumpărării de către inculpat de droguri de mare risc și al posesiei, a existenței asupra inculpatului de droguri de mare risc.
Reținem că nici la domiciliul inculpatului și nici asupra acestuia nu au fost găsite droguri de mare risc, neexistând deci, în acest moment indicii temeinice pentru a se reține deținerea de droguri în vederea consumului.
Simplul fapt că inculpatul a consumat droguri de mare risc, nu poate fi apreciat ca fiind un indiciu temeinic în sensul săvârșirii infracțiunea prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, deoarece indiciile temeinice trebuie să fie în sensul cumpărării sau deținerii de droguri de mare risc.
În consecință, nu pot fi reținute, nici în cazul acestei infracțiuni îndeplinirea condițiilor prevăzute deart143 cod procedură penală.
Apreciem ca fiind întrunite condițiile impuse de art.143 cod procedură penală în referire la art.148 lit. f cod procedură penală în raport de celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 și cea prev. de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Astfel conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și sub influența drogurilor de mare risc sunt infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, sunt indicii temeinice că inculpatul a comis aceste fapte, indicii ce rezultă din probele administrate în cauză până la momentul sesizării instanței, respectiv depistarea inculpatului în trafic, declararea unei identități a unei persoane care deține permis de conducere, respectiv numitul, buletin de examinare clinică, proces verbal de prelevare a probelor biologice și rezultatele testării și chiar declarația acestuia potrivit cu care ar fi consumat cu mai mult timp în urmă, în timp ce se afla în Anglia, un alb.
Nerespectarea normelor metodologice la prelevarea probelor biologice, susținută de către recurentul inculpat, urmează să fie stabilită de către instanța de fond în cursul cercetării judecătorești, această împrejurare ținând de legalitatea administrării probelor și care, în acest moment nu poate înlătura existența indiciilor temeinice.
Pericolul social pentru ordinea publică a inculpatului din perspectiva săvârșirii celor două infracțiuni este evident, putând pune în pericol concret viața celorlalți participanți la trafic, inexistența permisului de conducere, și deci a abilității confirmate de a conduce un autovehicul, corelată cu manifestările determinate de prezența drogului în organism, asociate și cu deținerea unei arme de către o persoană aflată sub influența drogurilor de mare risc reprezintă un pericol concret pentru populație, fiind de natură să creeze un sentiment de insecuritate socială de neliniște în rândul comunității.
Față de cele reliefate, apreciem că, se mențin în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, criticile acestuia fiind parțial nefondate.
În consecință, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul.
În baza art.191 cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Arestul T, împotriva încheierii de ședință nr. 49 din 8 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./17.09.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
