Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 492/R/2009
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent -, născut la 05.05.1975, fiul lui - și al, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuterniciri avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent- avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea și țara. Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul a fost audiat,a avut o atitudine sinceră, a fost prezent de fiecare dată când a fost solicitat, astfel că în cauză nu sunt indicii sau temeri că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârșii noi infracțiuni. Totodată, apreciază că, buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate, acesta neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că, în speță sunt indicii și probe certe privind comiterea faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar gradul de pericol social concret al faptelor justifică menținerea acestei măsuri.
Inculpatul recurentîn ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, arătând că nu a mai săvârșit alte infracțiuni, a fost audiat iar punerea lui în libertate nu ar impieta bunul mers al procesului penal.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 3 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat și în baza art. 300/2 raportat la art.160/b Cod de procedură penală a menținut starea de arest inculpatului fiul lui și, născut la 05.05.1975 în loc. O, domiciliat in O,-, - 2,.6, CNP -, deținut in Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii nr. 44 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 59/2008.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la aceasta instanță la data de 26 ianuarie 2009 fost trimis în judecata inculpatul în stare de arest preventiv.
Măsura a fost dispusă in temeiul disp.art.148 al.1 lit. f Cod de procedură penală, reținându-se in sarcina acestuia comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal, precum și cu art. 37 lit.b Cod penal, constând in aceea că, în perioada iunie - august 2008, împreună cu, prezentându-se sub alte identități, respectiv că sunt reprezentanții SC SRL I, cu achiziționat diferite mărfuri de la mai multe societăți, pentru care au emis file CEC și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă de 316.708,38 lei.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe, ce permit a se ajunge la concluzia că, există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, întrunite fiind condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Instanța a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând dispozițiile art.300/2 combinat cu art.160/ Cod de procedură penală și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului, totodată, pentru aceleași considerente, a respins și cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea motivelor de recurs s-a relevat că instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul a fost audiat,a avut o atitudine sinceră, a fost prezent de fiecare dată când a fost solicitat, astfel că în cauză nu sunt indicii sau temeri că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârșii noi infracțiuni iar buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate, acesta neprezentând pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare.
În mod corect, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal, precum și cu art. 37 lit.b Cod penal pentru care a fost arestat.
În cauză sunt întrunite și exigentele instituite de art.5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, fără a aduce prin aceasta apreciere atingere prezumției de nevinovăție raportat la faptele imputate, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu se circumscrie aspectelor avute in vedere de Curtea Europeana atunci când face referire la ceea ce înseamnă noțiunea de termen rezonabil si care sunt criteriile avute in vedere atunci când se face aceasta raportare si care se analizează diferit de la caz la caz, pornind de la particularitățile fiecăruia.
În consecință, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Pentru aceleași considerente, Curtea urmează a respinge și cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Fiind în culpă procesuală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de către inculpatul -, împotriva încheierii penale din 3 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie -
Judec. fond -
Tehnored. R/18.11.2009
2 ex.
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela
