Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 493/R/2009
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 26 iunie 1985, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.160 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în substituirea av., în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.559/12.11.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet " ".
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii Tribunalului Bihor prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, în sensul de a se dispune în principal, revocarea măsurii arestări preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, în cauză au fost audiați patru martori care au confirmat împrejurarea că inculpatul a trecut cu taxiul la momentul și ora indicată în declarație, aceasta coroborându-se cu din registrul de comenzi pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către compania de taxiuri, cu imaginile camerei de supraveghere aparținând -, precum și declarațiile părinților care au confirmat prezența inculpatului acasă în jurul orelor 5,30. Cu privire la capătul subsidiar al cererii precizează că, deși fapta reținută în sarcina inculpatului este gravă, trebuiesc avute în vedere probele pe care se întemeiază această măsură privativă de libertate, dacă mai sunt temeiuri care să impună în continuare menținerea acesteia, astfel că față de probele administrate în cauză, de împrejurarea că inculpatul se află arestat de mai multe luni, buna desfășurare a procesului penal se poate înfăptui și cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și, ca atare, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Bihor, prin care sa menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că, în mod just, Tribunalul Bihor a menținut măsura arestării preventive a inculpatului constatând că există indicii și temeiuri că inculpatul a săvârșit infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie, dat fiind probele administrate care sunt concludente pentru evidențierea vinovăției inculpatului, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită să fie pus în libertate, întrucât instanța nu a avut în vedere faptul că nu a săvârșit alte infracțiuni și nici practica judiciară.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 6 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora respins cererea de de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod de procedură penală a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor, în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 al.2 lit. b și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Starea de fapt reținută constând în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 04,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Pentru a dispune arestarea, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală și art.148 lit."f" Cod de procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, iar pe de altă parte că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere reacția publică la comiterea unor infracțiuni de omor și sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea lipsa de reacție a organelor judiciare.
Făcând o evaluare a temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul reține că acestea nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există probe suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiuni reținute în sarcina sa. Temeiurile inițiale nu s-au schimbat, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală continuă să fie aplicabile pentru aceleași considerente arătate în încheierea de arestare preventivă.
În cauză există probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. Așa cum am s-a arătat și în încheierea anterioară, examinarea temeiniciei acestor probe prin raportare la eventualele contradicții cu probele administrate în apărare, precum și analiza eventualelor vicii intervenite în administrarea acestora excede fazei procesuale actuale.
Poziția acestuia - de negare a comiterii faptelor precum și de contestare a unor validității unor probe - nu reprezintă element nou, care să ducă la concluzia unei modificări a condițiilor cerute de art. 143 Cod de procedură penală. De altfel, inculpatul în permanență a negat comiterea faptelor, poziția sa fiind constantă în acest sens și cunoscută instanței chiar din momentul luării măsurii arestării preventive. La fel, a fost cunoscută instanței și atitudinea sa față de procesul penal pendinte, aspectul că în perioada cât a fost în libertate după expirarea măsurii arestării sale ca învinuit și arestarea sa ca inculpat. Aceste aspecte necoroborate cu elemente noi nu pot justifica singure punerea sa în libertate.
Gravitatea și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului coroborată cu rezonanța și impactul lor social, precum și cu faza incipientă a cercetării judecătorești justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent este scurtă și nu poate avea ca efect diminuarea impactului asupra opiniei publice.
Revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive poate fi dispusă, potrivit art. 139 Cod de procedură penală, dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă ori s-au modificat, însă, instanța nu a constatat că ar fi intervenit o modificare a acestora, menținând starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune în principal, revocarea măsurii arestări preventive cu consecința punerii inculpatului în libertate, iar în subsidiar înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În susținerea motivelor de recurs, prin apărătorul ales, inculpatul arată că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, în cauză au fost audiați patru martori care confirmă împrejurarea că inculpatul a trecut cu taxiul la momentul și ora indicată în declarație, aceasta coroborându-se cu din registrul de comenzi al companiei de taxiuri, cu imaginile camerei de supraveghere aparținând -, precum și cu declarațiile părinților care au confirmat prezența inculpatului acasă în jurul orelor 5,30. Cu privire la capătul subsidiar al cererii, a arătat că față de probele administrate în cauză, de împrejurarea că inculpatul se află arestat de mai multe luni, buna desfășurare a procesului penal se poate înfăptui și cu inculpatul în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivului de recurs declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală, existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală.
Totodată, în cauză sunt întrunite și exigentele instituite de art.5 paragraful 1 lit. c și paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât există motive verosimile de a bănui pe inculpat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, fără a aduce prin aceasta apreciere atingere prezumției de nevinovăție raportat la faptele imputate, pe de o parte, iar pe de altă parte, durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu se circumscrie aspectelor avute in vedere de Curtea Europeana atunci când face referire la ceea ce înseamnă noțiunea de termen rezonabil și care sunt criteriile avute in vedere atunci când se face această raportare și care se analizează diferit de la caz la caz, pornind de la particularitățile fiecăruia.
În mod corect, Tribunalul Bihora reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unor fapte penale grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din gravitatea infracțiunilor de omor și tâlhărie reținută în sarcina acestuia. pentru ordinea publică rezidă și din faptul creării unei stări de insecuritate socială, o reacție colectivă a comunității față de aceste stări de lucruri negative, lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de infracțiuni creând posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Susținerile inculpatului cu privire la lipsa unor indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a faptelor de care este învinuit, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate, câtă vreme probele de la dosar, lucrarea biocriminalistică efectuată în cauză de specialiști conduc la concluzia verosimilă de a bănui că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, mpotriva încheierii penale din 6 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /16.11.2009.
Jud. fond
R/16.11.2009
2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Popa Aurora
