Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 492
Ședința publică de la 20 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Carmen Căliman Manuela Petrina
- - -
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii din 16.07.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat arată că inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece apreciază că în cauză num ai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării acestei măsuri.
Măsura arestării preventive a fost luată în temeiul art. 148 lit.b și f Cod pr.penală, iar prin încheierea recurată s-a reținut că, pericolul zădărnicirii adevărului, în mod direct sau indirect, este real și iminent, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, lucru total neadevărat și nesusținut de probele administrate în cauză. Mai mult decât atât, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.penală, neexistând nici o dovadă că inculpatul ar comite o altă infracțiune sau ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul nu are antecedente penale, are 57 de ani, este profesor și a avut o bună conduită în familie și societate, circumstanțe ce pledează în favoarea sa.
De asemenea, prin încheiere din 5.06.2009 Curtea de APEL BACĂUa admis recursul inculpatului și a redus perioada arestului preventiv de la 30 de zile la 20 de zile, reținându-se că durata arestării este prea mare, iar examenul de bacalaureat urmează a se termina.
Față de aceste aspecte și având în vedere că inculpatul nu este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu violență, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului arată că încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău este legală și temeinică, pericolul social concret fiind motivat prin calitatea pe care o are inculpatul, aceea de profesor, natura infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și impactul social.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat și să se dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că acțiunea penală a fost pusă în mișcare la data de 3.06.2009, când s-a dispus și arestarea sa, iar până la data de 7.06.2009 când i-a fost prezentat materialul de urmărire penală nu a fost întrebat nimic de anchetatori. În această perioadă nu a încercat să zădărnicească cu nimic mersul anchetei.
Solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate, arătând că nu va încerca să împiedice cursul procesului penal.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art.300/1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv inculpatului, fiul lui și M, născut la data de 22.10.1952 în comuna, județul
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacăua reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 347/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal contând în aceea că în mod repetat în ultimii doi ani școlari a pretins de la elevii săi sume de bani cuprinse între 150-240 lei cu scopul de a nu-i lăsa corijenți.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv a cărei durată urmează să expire la data de 20-07-2009. Cauza penală în care este cercetat inculpatul a fost înregistrată la instanță la data de 15-07-2008 și are termen de judecată în fond la data de 13-08-2009. La locuința inculpatului au fost găsită o sumă de bani, provenită din infracțiune, banii ce au fost ridicați după prinderea acestuia de către anchetatori. Potrivit încheierilor de arestare și prelungire a arestării preventive, privarea de libertate a inculpatul a avut la bază temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. "f" cod procedură penală.
Inculpatul prin avocat ales a invocat lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății însă aceste aspecte nu pot fi examinate de instanța în acest moment procesual, acesta fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția acestuia. De asemenea acesta a mai solicitat ca la evaluarea pericolului pentru ordinea publică să fie avute în vedere și elementele ce privesc situația personală cum ar fi lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară bună, care însă justifică revocarea măsurii arestării, datele invocate fiind cunoscute, de altfel, la data arestării, urmând să servească la individualizare pedepsei dacă inculpatul va fii în final condamnat.
Inculpatul pe considerentul că la data de 29-06-2009 s-a dispus prelungirea arestării preventive pe o durată de numai 20 zile în loc de 30 zile, considerând că în aceste condiții dacă s-ar menține starea de arest o atare soluție ar echivala cu depășirea termenului rezonabil de al arestării preventive, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a art. 23 din Constituția României.
Sub acest aspect s-a constatat că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive fiind de observat că art. 23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță, inculpatul fiind trimis în judecată înainte de împlinirea acestui termen. Pe de altă parte menținerea stării de arest se subordonează numai condițiilor prevăzute de are. 300 indice 1 cod procedură penală nefiind în nici un caz dependentă de durata ultimei prelungiri a arestării preventive. În fine în apărarea sa inculpatul a mai susținut și împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148. proc. pen. neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică cu atât mai mult cu cât în prezent elevii sunt în vacanță.
Potrivit 300/1 cod procedură penală în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării și dacă va constată ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau ca nu exista temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, va dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform alin. 3 al aceluiași articol când instanța constată ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
De asemenea din analiza acestor dispoziții legale rezultă deci că menținerea stării de arest se poate dispune numai dacă și la data verificării sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute in art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 cod procedură penală. Arestarea este o măsura cu caracter preventiv ce se poate dispune in cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare in scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și sub acest aspect trebuiesc respectate întocmai dispozițiile legale din dreptul intern care sunt în concordanță cu normele și jurisprudența CEDO în domeniu.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, menținerea detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate "in concret" pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică.
In același sens s-a pronunțat și Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei care prin nr. R (80) 11 care la pct. 3 prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de, a se crede că există unui sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune gravă, la Punctul 4 al Recomandării specifică în plus că, dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea, totuși, justifica în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
În cea ce privește prima condiție s-a constatat că la luarea și prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale s-a constatat existența unor indicii temeinice conform art. 143, de comitere a infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. 1 cod penal. Aceste indicii există și în prezentă și conform situației de fapt reținută prin rechizitoriu și probelor administrate la urmărirea penală ( respectiv declarațiile denunțătorilor, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor și planșele fotografice) se referă la acuzația că în calitate de profesor la Grupul școlar de ecologie și protecție a mediului " " din Bap retins și primit succesiv în cursul anilor școlari 2007-2008, 2008-2009, la diferite intervale de timp, sume de bani de la un grup compus din circa 20 dintre elevii săi, pe care cu rea credință îi aducea în cursul anului în stare de corijență după care pretindea și primea bani pentru a le asigura promovabilitatea.
De asemenea, s-a mai reținut în completarea acuzației faptul că de la fiecare elev inculpatul ar fii primit sume de bani cuprinse între 160- 240 lei iar pe baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante la data de 2-06-2009 și a percheziției domiciliare coroborate cu declarațiile denunțătorilor, și a constituit obiect al cercetărilor și faptul că ar fii primit sumele de 300 lei, și 370 lei pentru a asigura promovarea clase de către denunțători fiind prins în flagrant la locuința sa, banii fiind ridicați după prinderea acestuia de către anchetatori.
Din probele administrate în cauză a rezultat deci că aceste indicii nu au dispărut,ci se mențin în continuare și alături de acestea nu numai că subzistă conform art. 148 alin 1 cod penal temeiul de arestare preventivă prevăzute de art. 148 lit. f " cod procedură penală, dar este în prezent incident și un nou temei de arestare și anume cel prevăzut de art. 148 lit. "b" cod penal.
În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și ținându-se seama de profesia avuta de acesta și mediul educațional în legătură cu care sunt formulate acuzațiile aduse inculpatului prin actul de sesizare al instanței.
Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia prin starea de neliniște a elevilor din toate unitățile de învățământ local și național, prin crearea falsei impresii în rândul acestora că pentru a promova nemeritat în situații critice profesorii pot fii plătiți și prin sentimentul în rândul societății generată că învățământul românesc este corupt aspect ce afectează reputația întregului corp didactic.
Astfel în speță nu trebuie omis faptul că inculpatul este acuzat de un comportament ce a constat în traficarea atribuțiilor de serviciu din exercitarea cărora există indicii că ar făcut o sursă de venituri ilicite și că prin natura ei infracțiunea de luare de mită pentru care s-a dispus arestarea sa și care constituie obiectul acuzației a adus atingere bunului renume al corpului profesoral, a afectat grav calitatea și valoarea activității educaționale și a compromis procesul educativ.
Prin fapta comisă au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit într-un domeniul educațional, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului cât și altor persoane impresia că pot persista în sfidarea legii cea ce practic, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Din acest punct de vedere este inadmisibil ca persoana bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită să fie cercetată și judecată în stare de libertate la scurt timp după comiterea faptelor. Nici un elev nu se poate bucura de actul educațional știind că oricând poate fi adusă în mod intenționat în stare de mediocritate și apoi salvată din aceasta în schimbul unei sume de bani. În același timp nici un părinte nu ar putea accepta ca propriul copil să fie antrenat într-un climat infracțional de natura corupției tocmai în cadrul școlii de la care așteaptă un sprijin efectiv pentru educarea corectă în spiritul respectării legilor. În speță starea de pericol pentru ordinea publică este actuală, rezultând în plus de cele arătate și din împrejurarea că indiciile ce privesc faptele, au produs și continuă să producă o afectare a echilibrului social firesc,stare de indignare și dezaprobare publică, insecuritate socio- educațională și sfidarea publică a autorităților.
A rezultat deci,că în speță împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală în sensul că acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței și natura infracțiunii, specificul mediului educațional din care provin și conduita inculpatului care nu a recunoscut nici una dintre fapte susținând că denunțurile sunt formulate cu rea credință.
În contextul în care inculpatul nu recunoaște faptele devine incident temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. "b" cod procedură penală, fiind real și iminent pericolul zădărnicirii directe ori indirecte a aflării adevărului prin influențarea martorilor. Astfel în cauză urmează să fie audiați un număr de 22 martori care sunt tineri aflați în pragul majoratului sau sub acest prag, care sunt elevi ai liceului sau foști elevi, pe care inculpatul îi poate convinge cu ușurință să declare în viitor în favoarea sa prin acte de manipulare.Cum în cauză acesta a negat existența oricărui indiciu privind faptele ce formează obiectul cercetărilor este evident că prin lăsarea în libertate toți martorii ar fii influențați direct s-au indirect, cu atât mai mult cu cât se apropie și sesiunea următoarelor corigențe la susținerea căreia în contextul specific cauzei toți elevii din acest grup școlar sunt vulnerabili.
Pe de altă parte s-a constatat de asemenea, că nici cercetarea inculpaților nu se poate desfășura în condiții optime fără privarea acestora de libertate.
Astfel în ce privește raportul dintre existența interesului ca cercetarea judecătorească să înceapă cu inculpatul în stare de arest și necesitatea respectării dreptului la libertate al acestora, instanța a constatat că deși este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile -( independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă), totuși chiar în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea detenției provizorii și a limitelor acesteia se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, în lumina considerentelor expuse mai sus, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, deoarece, securitatea sistemului educațional local și național ar fii amenințate și prin aceasta în mod evident ordinea publică. Pe de altă parte, a fost avut în vedere și faptul că cercetare judecătorească va debuta abia la data de 13 august 2009, în cauză fiind de audiat mai mulți martori și în raport de poziția inculpatul de negare a faptelor este certă audierea și a altor persoane, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. Or, există pericolul ca aceste cercetări să nu se desfășoare în condiții normale sau chiar să fie împiedicate dacă inculpatul ar fii pus în libertate.
Arestarea preventivă constituie în prezenta cauză o necesitate pentru buna desfășurare a judecății și menținerea acestei măsuri în speță nu constituie o privare anticipată de libertate a persoanelor și nicidecum o înfrângere a principiului prezumției de nevinovăție.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual în conformitate cu dispozițiile art. 300 indice 1 alin. 1 cod procedură penală s-a constatat că temeiul faptic ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste, acestea nefiind înlăturat nici de actele depuse la dosar și nici de declarațiile martorilor ori susținerile inculpatului. Sub același aspect, față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Dimpotrivă așa cum s-a arătat mai sus în speță devine incident în plus și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. "b" cod procedură penală.
Având în vedere existența indiciilor de comitere a unei infracțiuni grave,incidența temeiurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 148 lit."b și f " cod procedură penală și necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 300 indice 1 alin. 1 și 3 cod procedură penală a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
În susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, dar și în scris prin cererea de recurs, recurentul inculpat a criticat încheierea de ședință recurată susținând că, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute în conținutul art. 148 lit. f pr. pen. nu intenționează să influențeze cursul normal al desfășurării cercetărilor judecătorești, și cum circumstanțele personale pledează în favoarea sa, se impune punerea sa în libertate pentru a avea posibilitatea să-și facă apărările necesare.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru cele care vor fi prezentate.
Verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive presupune controlul existenței temeiurilor de arestare atât sub aspectul subzistenței sau non subzistenței celor vechi cât și verificarea aspectelor invocate de inculpat în cererea de revocare a arestării preventive.
Pentru menținerea arestării preventive este necesar să subziste în mod cumulativ următoarele condiții:
1- să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penala;
2- să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de
art. 148 cod procedură penală;
3- existența și justificarea interesului ca cercetarea judecătorească să fie
continuată cu inculpat în stare de arest;
În conformitate cu dispozițiile art.300/1 alin.2 și 3 Cod procedură penală,acă instanța constată căarestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Potrivit acestor texte, instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea faptei pentru care a fost trimis recurentul-inculpat în judecată, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal dispusă și menținută de tribunal întrucât se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, inclusiv pentru următoarele considerente:
infracțiunea de luare de mită pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, iar faptele sale comise în mod repetat au produs o puternică rezonanță socială;
există în continuare probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat nu a mai cunoscut rigorile legii penale însă nu a recunoscut în totalitate comiterea faptelor pentru care este cercetat.
De asemenea, există neîndoielnic pericolul ca inculpatul, care nu a recunoscut în totalitate faptele, să încerce să fugă ori să se ascundă cu scopul de a se sustrage de la cercetări, să îngreuneze ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor victimă ori să exercite presiuni asupra acestora sau să încerce realizarea unor înțelegeri frauduloase cu aceștia.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat și în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Ori, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul este în măsură, prin natura ei, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică.
, potrivit jurisprudenței CEDO libertatea persoanei este regula, excepția de la această regulă constituind-o privarea de libertate (cauza Wemhoff Germaniei), ce reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție, autoritățile naționale având obligația de a se asigura că, în fiecare cauză, detenția la care este supus un acuzat nu depășește o durată rezonabilă.
Inculpatul este arestat preventiv din data de 06.06.2009, perioadă în care a avut loc și sesizarea instanței de judecată, iar până în prezent s-a reușit administrarea unei părți semnificative a probatoriului, fiind evident că detenția acestuia nu se va prelungi peste un termen rezonabil până la terminarea cercetărilor judecătorești.
Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o "decizie definitivă" cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație "să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație". ( cauza Eckle Germaniei din 27 iunie 1968).
In condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. În consecință, motivarea instanței de judecată, în sensul că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat este corectă.
Desigur că, faptul că recurentul-inculpat este arestat nu îl împiedică să propună probe în apărare, probe care, în condițiile în care vor fi apreciate ca fiind utile și pertinente cauzei, să fie admise și administrate de instanță, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, recurentul beneficiind și de apărător desemnat din oficiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 16.07.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - -
- -
Red. î.
Red.
Tehnored.
Ex.2
21.07.2009
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Carmen Căliman Manuela Petrina
