Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 496
Ședința publică de la 29 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Ene Ecaterina Adrian Bogdan
- -
-- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin
- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 24.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul inculpat prin apărătorul ales și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, să dispună judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate. Condițiile prevăzute la art.148 lit.f Cpp nu sunt întrunite întocmai. Dosarul are primul termen de judecată la fond în data de 20 august 2009, s-au reținut în sarcina inculpatului două fapte, una a recunoscut-o și alta nu. Urmează a se vedea dacă fapta pe care nu a recunoscut- va fi dovedită. Nu a luat droguri pentru a le comercializa, el le-a luat pentru consumul propriu. Instanța de fond a motivat menținerea numai pe gravitatea faptei dar trebuie avute în vedere mai multe condiții printre care și pericolul concret pentru ordinea publică care nu a fost dovedit. La percheziția domiciliară care s-a efectuat nu s-a găsit nicio cantitate de drog, pentru a pune în pericol sănătatea altor persoane. A cerut ca instanța de recurs să aibă în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, durata infracțională care este mică, nu au fost cantități mari de drog și nu s-au realizat sume mari de bani. Cercetarea este aproape finalizată, s-au audiat toți martorii și nu poate fi influențată cercetarea judecătorească. A pus concluzii de admitere a recursului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de tribunal fiind legală și temeinică. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapte deosebit de grave. În ce privește conduita acestuia, a recunoscut doar când a fost prins în flagrant, susținerea inculpatului că nu a comercializat droguri nu subzistă. Articolul 148 lit. f Cod procedură penală este evidențiat de limitele de pedeapsă și pericolul concret pentru ordinea publică, acesta urma să obțină profit dintr-o activitate infracțională și se impune în continuare menținerea stării de arest.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a arătat că a plecat în Italia pentru a munci nu pentru a comercializa droguri. era pentru consumul propriu. S-a întors pentru că i-a decedat tatăl.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24.iulie.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art. 300/1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, aflat în Arestul
S-a dispus plata din fondul special al a onorariului din oficiu în sumă de 100 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 30 iunie 2009 inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 07.03.1973 în B, domiciliat în B,-,.D,.6, județul B, CNP -, a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.1 și 3 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată, prima în formă continuată și ambele în concurs, constând în aceea că în luna martie 2009 în două rânduri a vândut unui colaborator sub acoperire, prin intermediul lui -, hașiș (drog de risc) contra sumei totale de 450 lei (RON), iar la data de 26 iunie 2009 s-a dus în Italia, de unde a achiziționat 390 gr. hașiș (drog de risc) contra sumei de 1000 euro, drogurile fiind introduse în țară la data de 29 iunie 2009, bineînțeles fără drept.
Pe numele inculpatului s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.35/30 iunie 2009, valabil până la data de 28 iulie 2009.
Nu a fost necesară nici o plângere a arestării preventive pentru că la data de 20 iulie 2009 fost întocmit rechizitoriul, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4079/110/22 iulie 2009, primul termen de judecată fiind fixat la data de 20 august 2009, ora 9 completul D 8.
Cum inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest, măsura luată trebuie verificată potrivit art.300/1 Cod procedură penală.
Instanța constată că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-a strecurat nici o greșeală. Acesta fiind surprins în flagrant cu drogurile asupra sa, imediat ce a coborât din autobuzul cu care a venit din străinătate, nici nu a mai atacat cu recurs încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă.
Se impune menținerea stării de arest a inculpatului pentru că prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică a unui infractor rezultă în primul rând din gradul de pericol social al infracțiunii de care este suspectat, care la rândul său rezultă din pedeapsa prevăzută de lege.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este bănuit inculpatul fiind severe, acesta prezintă într-adevăr pericol pentru ordinea publică.
România, din țară de tranzit a drogurilor, are din ce în ce mai mulți consumatori, mai ales în rândul tineretului.
Consumul de droguri producând o serie de tulburări de ordin neuro - psihic este afectată fibra biologică a neamului.
Având în vedere cele de mai sus, pentru descurajarea comiterii de astfel de fapte grave se impune luarea de măsuri ferme și prompte împotriva celor suspectate că au introdus droguri în mod nelegal în țară, în scop de comercializare.
Printre acestea figurează și punerea în libertate a celor suspectați.
Astfel că starea de arest a inculpatului va fi menținută, fără ca prin aceasta să fie încălcată egalitatea de tratament cu a inculpatului -, care va fi judecat în stare de libertate, deoarece vinovăția celor doi nu pare fi egală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, a fost criticată încheierea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Curtea constată că Tribunalul a pronunțat o soluție legală și temeinică și a motivat corespunzător încheierea recurată, motivare pe care instanța de control judiciar și-o însușește, cu următoarele completări.
În conformitate cu dispozițiile art.160 Cod procedură penală, cu art.300/1 Cod alin.1 și 3 Cod procedură penală, upă înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanței competente cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.
Potrivit acestor texte, instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate."
Verificând, în temeiul art.160 Cod procedură penală, cu art.300/1 alin.1 și 3 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată recurentul-inculpat, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal dispusă și menținută.
Pentru luarea și menținerea măsurii de prevenție a arestului preventiv a inculpatului trebuie realizate cumulativ următoarele condiții:
a) să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Instanța analizând actele și lucrările dosarului constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.149/1 Cod procedură penală, în sensul că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului a susținut că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Însă, potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice trimiterea în judecată a inculpatului și cu atât mai puțin a celor care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, din simplul fapt al definirii acesteia în alin.3 al art.143 Cod procedură penală, rezultă în mod neîndoielnic că acestea nu sunt probe, ci simple presupuneri sau bănuieli bazate pe deducții logice având ca premise datele existente în cauză.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta pentru care este cercetat sau judecat.
De altfel, aceasta dispoziții procedurale privind prima condiție pentru luarea măsurii arestului preventiv "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală", este în deplin acord cu dispozițiile art. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă"când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune".
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv, în cazul nostru un judecător, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunile respective.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar, așa cum arătam mai sus, sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că inculpatul a săvârșit și această infracțiune.
Desigur că, în această cauză, Curtea nu are competența de a se pronunța asupra vinovăției recurentului inculpat cu privire la nici una dintre infracțiunile pentru care este trimis în judecată, aceasta fiind de competența instanței investită cu soluționarea fondului cauzei.
b) să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Din probele enunțate mai sus rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv,
Luarea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și al infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, texte care prevăd pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată recurentul-inculpat pedepse cu mult peste limita minimă de 4 ani, prevăzută de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penal, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor, etc.
Prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă prezentate mai sus, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică,pericol care este real și actualși pe cale de consecință pentru luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a recurentului-inculpat trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența, care, în câteva cauze împotriva Franței (de exemplu cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001) a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o"tulburare a societății"de natură să justifice o detenție preventivă.
În cadrul criteriilor complementare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie privit și prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi: consecințele dramatice pe care le are consumul de droguri, care determină tulburări de ordin neuropsihic, sentimentul de insecuritate pe care îl trăiesc cetățenii care își văd copii expuși influenței traficanților de droguri, de frecvența deosebită și alarmantă a infracțiunilor de același gen săvârșite în municipiul B și chiar în România și de necesitatea unei prevenții generale.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului-inculpați în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiul prevăzut de 148 lit. Cod de procedură penală trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: procesul verbal de constatare a infracțiunii, planșele fotografice, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, înregistrate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 și următoarele Cod procedură penală, declarațiile martorilor și ale investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia și acestea fiind elemente care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă recurentul-inculpat.
Lăsarea în libertate a recurentului-inculpat prezintă un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică, fiind de natură să inducă un puternic sentiment de temere și de insecuritate socială și de neîncredere în aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave, cum este și cea pentru care este cercetat recurentul-inculpat, s-ar pune în primejdie valorile morale și sociale ale comunități, afectându-se starea de sănătate a națiunii române, cu atât mai mult acum când, așa cum se arăta, săvârșirea un astfel de infracțiuni a cunoscut o creștere alarmantă.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Celelalte aspecte invocate de apărătorul ales, care privesc persoana inculpatului, urmează a fi examinate de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Desigur că, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul are obligația de a verifica periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și în raport de probele care vor fi administrate, atât în acuzarea sa, cât și în apărare, va aprecia dacă se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, înlocuirea sau revocarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
ECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 24.07.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul -inculpat să plătească statului suma de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.07.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Pocovnicu Dumitru, Ene Ecaterina Adrian Bogdan
GREFIER,
a
Red.încheierea
Red.dec.
2 ex.
29.07.2009
Președinte:Pocovnicu DumitruJudecători:Pocovnicu Dumitru, Ene Ecaterina Adrian Bogdan
