Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.5/

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 6 IANUARIE 2010

PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale

JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița

-

GREFIER - I - grefier șef secție penală

MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de

PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 21.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.

La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.33/5.01.2010 emisă de Baroul Galați.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Curtea aduce la cunoștință inculpatului obiectul cauzei și faptul că pentru asigurarea dreptului la apărarea, s-a desemnat un avocat din oficiu.

Inculpatul susține că își menține recursul declarat și că este de acord cu asistența juridică din oficiu. Nu are cereri de formulat.

Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului, avocat, susține că s-a declarat recurs în cauză întrucât inculpatul este nemulțumit de încheierea pronunțată, pe care o consideră netemeinică. A arătat inculpatul că a fost o întâmplare de moment, se afla în stare de ebrietate. Anterior a avut un bun comportament în societate. Instanța de fond s-a pronunțat, pe baza probelor adminJ. asupra vinovăției inculpatului, astfel că față de aceste împrejurări, lasă la aprecierea instanței de recurs asupra măsurii arestării preventive.

Procurorulsolicită respingere recursului declarat de inculpat, întrucât așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză de către instanța de fond, s-a stabilit vinovăția acestuia și l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare. Dosarul se află în apel la Tribunalul Vrancea. Inculpatul a recunoscut fapta și a dat amănunte asupra modalității de săvârșire a acesteia, nu are antecedente penale. Acestea nu sunt însă aspecte care să înlăture gravitatea faptei și pericolul pentru ordinea publică. Încheierea pronunțată este legală și temeinică impunându-se respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

După închiderea dezbaterilor și deliberare,

CURTEA

Asupra recursului penal de față.

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosar nr- s-a dispus în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală menținerea stării de arest a inculpatului.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că temeiurile care au impus măsura preventivă în privința acestora reclamă în continuare privarea de libertate

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, invocând împrejurarea că se află la primul impact cu legea penală, și că, raportat la faptele comise, măsura arestării preventive este prea aspră.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Analizând încheierea recurată conform dispozițiilor art.3856Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarele considerente:

Tribunalul a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală apreciind că există probe și indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor penale reținute în sarcina inculpatului, constatând totodată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.

Inculpatul a fost cercetat și condamnat în primă instanță ( Judecătoria Panciu ) pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, prevăzute de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 197 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în esență că în noaptea de 29.09.2009 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate în vârstă de 73 ani și a întreținut cu aceasta raporturi intime prin constrângere.

Existența indiciilor de vinovăție a fost analizată atât la luarea efectivă a măsurii arestării preventive, cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia de către prima instanță, Tribunalul constatând în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, probatoriul administrat conducând la concluzia că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, întregite cu cele ale art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, justificându-se bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății. neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că durata arestării ar depăși durata rezonabilă, astfel cum a fost definitivă prin jurisprudența O, ori că, raportat la probatoriile adminJ. până la acest moment, s-ar impune aplicarea dispozițiilor art.139 Cod procedură penală.

sancțiunilor prevăzute de legiuitor (de la 3 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de viol și de la 3ani la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu) reliefează gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, datele care circumstanțiază faptele punând în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate pentru cetățeni, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.

Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției lui, în condițiile legii.

Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului este de a se asigura că nicio persoană nu trebuie să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar(cauza Amuur împotriva Franței), dar, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).

Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3002Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță.

Pentru toate aceste considerente, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la 24.11.1987 în C, domiciliat în, sat, jud.V, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva Încheierii de ședință din 21.12.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.

Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 6 ianuarie 2010.

Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița

Grefier,

I

Red.18.01.2010

Tehnored. - 19.01.2010

2 ex

Fond: - Em.

Președinte:Constantin Cârcotă
Judecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 5/2010. Curtea de Apel Galati