Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 50/R/2008
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și traducătorul autorizat de limbă ucraineană, d-ul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat din cadrul Baroului C și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosar și prezentarea la instanță.
autorizat de limbă ucraineană, d-nul a depus jurământul și instanța i-a adus la cunoștință că traducerea incorectă se pedepsește de lege.
Inculpații și arată că își mențin recursurile formulate în cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale recurate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că încheierea atacată din data de 13.01.2009 a Tribunalului Maramureș prin care s-a verificat din oficiu temeinicia și legalitatea arestării și s-a apreciat că se impune menținerea măsurii întrucât temeiurile subzistă și în prezent, este nelegală, întrucât instanța nu a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, practica internă și cea a Curții Europene. S-a luat față de inculpat măsura arestării preventive în temeiul art.143, 148 lit.f Cod pr.pen. reținându-se că acesta a introdus în România de 3 ori stupefiante și s-a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, însă acest temei nu se mai poate reține având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată, s-a declanșat cercetarea judecătorească, inculpatul a arătat că nu a adus droguri în țară și nu a avut nici o legătură cu coinculpatul și s-a vizionat caseta de la flagrant din care rezultă că acuzațiile aduse inculpatului s-au spulberat. Astfel, s-a putut observa că nu s-a realizat apropierea inculpaților, aceștia au fost imobilizați și în buzunarul inculpatului s-au găsit droguri. Inculpatul a fost imobilizat și încătușat imediat după ce s-a dat jos din autoturism, după care dintr-un buzunar i-a fost scos un portmoneu și o în care se îmapchetează bijuterii, punga fiind împăturită în patru. Totul este o înscenare care se bazează pe actele de la dosar. Mai arată că, pe numele inculpatului au existat trei dosare de urmărire penală întocmite din luna septembrie, în care inculpatul a spus lucrătorului sub acoperire că "prietenul meu din Ucraina o să vină", iar într-una din convorbiri se reține numele de, însă nu se face dovada că este vorba de inculpatul.
De asemenea, solicită să se rețină că inculpatul este arestat preventiv de 8 luni și nu sunt indicii noi care să justifice cercetarea în stare de arest a inculpatului, încălcându-se practica Curții Europene, instanța neraportându-se la probe.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat de inculpat și solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se revoce măsura arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Solicită să se rețină că la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a contribuit la aflarea adevărului în cauză și nu sunt date că inculpatul ar influența cercetarea judecătorească dacă ar fi lăsat în libertate. Apreciază că timpul petrecut în arest preventiv constituie un termen rezonabil și suficient pentru reeducarea inculpatului. De asemenea, solicită să se țină seama că inculpatul este singurul întreținător al familiei și are în întreținere un copil minor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a încheierii Tribunalului Maramureș care în mod temeinic a constatat că temeiurile care au stat inițial la luarea măsurii arestării preventive subzistă și se impune a fi menținută în continuare, fiind întrunite condițiile art.143 Cod pr.pen. în condițiile în care cercetarea judecătorească este aproape de final, cauza s-a amânat doar pentru audierea unui singur martor, existând și probe din care rezultă vinovăția inculpaților care sunt cercetați pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri pentru care legea prevede mai mari de 4 ani. În cauză sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. raportat la gravitatea și natura faptelor, natura drogurilor traficate, condițiile în care au fost comise aceste fapte. De asemenea, apreciază că termenul rezonabil al duratei arestării nu a fost depășit.
În concluzie, în interesul bunei desfășurări a procesului penal și pentru a împiedica pe inculpați de a se sustrage de la cercetarea judecătorească și de la executarea pedepsei, solicită respingerea recursului formulate de inculpați și menținerea încheierii recurate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și în consecință cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin traducător, își susține nevinovăția și solicită să fie cercetat în stare de libertate. Totodată, arată că pe inculpatul l-a cunoscut în luna noiembrie 2007 în Ucraina la un prieten.
Întregul mers al dezbaterilor, precum și concluziile părților au fost traduse simultan în limba ucraineană de către traducătorul autorizat pentru inculpatul.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din data de 13 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureșs -au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.
În baza art.3002art.160 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
Pentru a pronunța a ceastă hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 29 aprilie 2008 de către - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a inculpatului pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplic.art. 41 alin.2 pen. și a art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, în temeiul art. 3002și 160 pr.pen. și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.215 din 11 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 30 de zile (11 aprilie 2008-10 mai 2008 inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. reținându-se, în esență, faptul că există indicii temeinice care să justifice presupunerea că aceștia au introdus, fără drept, în România droguri de mare risc pe care le-au deținut și comercializat în același mod în perioada septembrie 2007 - aprilie 2008. Pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică (acest fapt rezultă din gravitatea deosebită a infracțiunilor pe care se presupune că le-au comis, din caracterul de durată și organizat al acțiunilor lor și din impactul negativ pe care îl au aceste infracțiuni asupra ordinii sociale).
Tribunalul a apreciat că și în prezent acest temei se menține și se impune privarea în continuare de libertate a celor doi inculpați.
Fiind trimiși în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. (ambii inculpați) și prev.de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 (inculpatul ) și văzând și ansamblul probelor aflate la dosar, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev.de art. 143.pr.pen. În această fază a procesului (de judecată) examinarea detaliată a probelor aflate la dosar nu este posibilă, însă din analiza lor în ansamblu și din împrejurarea că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată rezultă că, în speță, sunt întrunite cerințele prev.de art. 143.pr.pen. Pentru menținerea stării de arest a inculpaților legiuitorul nu pretinde existența unor probe certe de vinovăție, ci doar a unor indicii temeinice sare să justifice presupunerea că aceștia au comis fapte de natură penală.
Față de natura, gravitatea presupuselor fapte și de caracterul lor repetat, instanța apreciază că cei doi inculpați prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesar a fi privați în continuare de libertate. După trecerea unui interval de 9 luni de la data arestării inculpaților pericolul social pe care aceștia îl prezintă pentru societate nu s-a diminuat într-atât încât să poată fi puși în libertate. De asemenea, această perioadă de arest preventiv se încadrează în limitele unui termen rezonabil, iar nesoluționarea dosarului până în prezent nu este cauzată de motive imputabile instanței.
Întrucât măsura arestării preventive a fost luată față de cei doi inculpați cu respectarea prevederilor legale în vigoare în această materie, iar temeiurile care au stat la baza luării ei se mențin, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prev.de art.139 alin.2 pr.pen. care permite revocarea acestei măsuri.
Pentru toate aceste considerente, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de cei doi inculpați și s-a menținut starea de arest preventiv a acestora.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs verbal, cu ocazia pronunțării inculpații și.
În ședința publică din data de 26 ianuarie 2009 inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Inculpatul nu a adus droguri în țară, nu a avut nici o legătură cu coinculpatul, iar caseta de la flagrant nu a confirmat acuzațiile aduse inculpatului. Mai arată că, pe numele inculpatului au existat trei dosare de urmărire penală întocmite din luna septembrie, în care inculpatul a spus lucrătorului sub acoperire că "prietenul meu din Ucraina o să vină", iar într-una din convorbiri se reține numele de, însă nu se face dovada că este vorba de inculpatul.
De asemenea, solicită să se rețină că inculpatul este arestat preventiv de 8 luni și nu sunt indicii noi care să justifice cercetarea în stare de arest a inculpatului, încălcându-se practica Curții Europene, instanța neraportându-se la probe.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se revoce măsura arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. S-a arătat că la dosar nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a contribuit la aflarea adevărului în cauză și nu sunt date că ar influența cercetarea judecătorească dacă ar fi lăsat în libertate. Timpul petrecut în arest preventiv constituie un termen rezonabil și suficient pentru reeducarea inculpatului, care este singurul întreținător al familiei și are în întreținere un copil minor.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile inculpaților nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive a inculpaților recurenți și a fost luată la data de 11.04.2008 prin încheierea penală nr.215/2008 a Tribunalului Maramureș, ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.f pr.pen. respectiv că existau probe și indicii temeinice în sensul presupunerii că inculpații au comis faptele pentru care erau cercetați, constând în aceea că au introdus în România droguri de mare risc, droguri pe care le-au deținut și comercializat fără drept, în perioada septembrie 2007- aprilie 2008. Pericolul concret pentru ordinea publică prezentat de cei doi inculpați rezulta din gravitatea deosebită a faptelor pe care se presupunea că le-au comis, din caracterul de durată și organizat al acțiunii lor, precum și din impactul negativ asupra ordinii sociale al unor astfel de fapte.
Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților recurenți subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
Astfel finalizarea anchetei penale a condus la trimiterea în judecată a inculpatului sub acuzația de comitere a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, respectiv a inculpatului pentru comiterea în concurs a infracțiunilor lor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 penal și a infracțiunii de introducere în România a drogurilor de mare risc, prev.de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a penal.
La dosarul cauzei există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpații recurenți și sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, inculpatul a recunoscut pe tot parcursul procesului comiterea faptelor de care este acuzat și a confirmat implicarea și contribuția inculpatului.
În luna aprilie 2008 inculpații au fost prinși în flagrant în timp ce inculpatul a dat inculpatului cantitatea de 20 gr. cocaină, drogul de mare risc fiind introdus într-o seringă.
Martorii, confirmă acuzațiile aduse inculpaților.
de droguri de mare risc este sancționat cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar introducerea în țară a drogurilor de mare risc este sancționată cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Raportat la gravitatea deosebită a faptelor de care sunt acuzații inculpații, la modul în care se pare că au fost comise, la caracterul repetat la acestora, la perioada îndelungată de timp în care se presupune că au fost comise faptele - septembrie 2007 - aprilie 2008, curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl prezintă continuă să fie de actualitate, faptele de care sunt acuzați inculpații având un impact negativ pronunțat asupra ordinii din societate.
Situația personală și familială a fiecărui inculpat nu poate fi privită separat de celelalte elemente din dosarul cauzei și nu poate ca în mod singular numai aceasta să prevaleze atunci când este vorba de luarea ori menținerea unei măsuri preventive.
Simpla împrejurare că o persoană cu un comportament anterior bun în societate este capabilă să debuteze în sfera infracțională prin comiterea unor fapte de gravitate extremă este suficientă pentru a concluziona că o astfel de persoană nu prezintă suficiente garanții că odată lăsată în libertate nu va periclita din nou siguranța cetățenilor ori nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Este real că de la arestarea inițială a celor doi inculpați au trecut aproximativ 10 luni, însă având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența CEDO în definirea caracterului rezonabil al duratei unei măsuri preventive, cum ar fi complexitatea anchetei penale, numărul inculpaților, al părților vătămate și al martorilor chemați să fie audiați în cauză, a celor a căror audiere este în continuare necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, curtea apreciază că durata arestării preventive a inculpaților nu a depășit o limită care să poată fi caracteriza în continuare ca și rezonabilă.
În consecință, pentru considerentele prezentate, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 11 mai 1977 și, fiul lui și, născut la 27 iulie 1968, împotriva încheierii penale fără număr din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 pr.pen. vor fi obligați inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, iar inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru apărătorul inculpatului și 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial pentru apărătorul inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 11 mai 1977 și, fiul lui și, născut la 27 iulie 1968, împotriva încheierii penale nr.din 13 ianuarie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului și pe inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru apărătorul inculpatului și 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial pentru apărătorul inculpatului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
1.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
