Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 47/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 47/R/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina Judecător
JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
- - -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva deciziei penale nr.217 din 4.12.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art.182 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
La apelul nominal se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., toți avocații din cadrul Baroului C cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar, și partea civilă, lipsă fiind inculpații, și părțile civile Spitalul Clinic Județean de Urgență C, Clinica de Radiologie Stomatologică C-N și Clinica -Maxilo-Facială C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care partea civilă învederează instanței că nu a declarat recurs în cauză întrucât este de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpatul. Ceilalți inculpați doar au asistat la incident și nu au aplicat nici o lovitură părții vătămate cu excepția inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c pr.pen. achitarea inculpatului având în vedere că fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Inculpatul și inculpatul doar au asistat la incident. Totodată, solicită respingerea constituirii de parte civilă.
Apărătorul inculpatului susține recursul inculpatului și solicită casarea deciziei penale nr.217/2008 a Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr.2138/2008 a Judecătoriei Baia Mare și rejudecând să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca urmare a acordării unei mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuante prev. de art.73 Cod penal cu consecința prev. de art.76 Cod penal, având în vedere că partea vătămată l-a lovit prima dată pe inculpat. Inculpatul a reacționat și i-a aplicat o singură lovitură părții vătămate. Cu privire la latura civilă a cauzei solicită reducerea cuantumului daunelor morale, întrucât sunt exagerate raportat la contribuția inculpatului la incident.
Partea vătămată solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpaților și a motivat corect pedepsele aplicate. Vinovăția inculpaților rezultă din declarația părții vătămate cu declarațiile martorilor. Mai arată că, este adevărat că anterior a avut loc un alt incident în care partea vătămată l-a lovit pe inculpatul, confundându-l cu o altă persoană, însă și-a cerut iertare, astfel că nu se impune reținerea scuzei provocării.
În concluzie, arată că pedepsele aplicate inculpaților au fost judicios individualizate raportat la pericolul ridicat al faptei și la antecedentele penale ale inculpaților.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2138/24.09.2008, Judecătoria Baia Mare în temeiul art.182 al.1 penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal raportat la art.78 penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.10.1984 în J, jud. S, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în B M,-/8 și fără forme legale în B M,-/14, -, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sent.pen. nr.2016/01.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr.320/29.05.2007 a Curții de APEL CLUJ, în componentele sale, respectiv: 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1.penal, art.209 alin. 1 lit.e penal; 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.26 penal raportat la art.208 alin.1 penal, art.209 alin.1 lit.e penal.
În temeiul art.36 alin.1 penal rap. la art.33 lit.a penal și art.34 lit.b penal, a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta sentință cu pedepsele de 1 an închisoare și 6 luni închisoare, stabilite prin sent. pen. nr.2016/01.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.320/29.05.2007 a Curții de APEL CLUJ și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 penal, a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a penal.
În baza art.36 alin.3 penal a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada executată, de la data de 05.06.2007 și până la data de 08.01.2008.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2367/30.05.2007 emis de Judecătoria Baia Mare și a dispus emiterea unui nou mandat.
În baza art.334 pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul, din infracțiunea prevăzută de art.182 alin.1 penal, cu aplic. art.75 lit.a penal și art.37 lit.b penal, în cea prevăzută de art.182 alin.1 penal, cu aplicarea art.75 lit.a penal și art.37 lit.a penal.
În temeiul art.182 alin.1 penal, cu aplicarea art.75 lit.a penal rap. la art.78 penal și art.37 lit.a penal, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.06.1987 în B M, cetățean român, recidivist, domiciliat în B M,-/4 și fără forme legale în B M,--14, jud.M, - -, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul art.61 penal a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sent.pen. nr. 368/21.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 97/11.04.2006 a Tribunalului Maramureș și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 325 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 penal, a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a penal.
În temeiul art.182 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a penal rap. la art. 78.penal și art.37 lit.a penal, a condamnat inculpatul, porecla "", fiul lui și, născut la data de 02.05.1985 în B M, cetățean român, recidivist, domiciliat în B M,-, jud. M, - -, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În temeiul art.864penal rap. la art.83 penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sent.pen. nr.503/03.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2007, pedeapsă pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 penal, a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a penal.
În temeiul art.14 pr.penală rap. la art.346 pr.penală coroborat cu art.998 cod civil și art.1003 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliat în B M,-/29, jud. M și a obligat inculpații, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 641,5 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 10.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În temeiul art.14 pr.penală rap. la art.346 pr.penală coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006, a obligat inculpații, în solidar, la plata următoarelor sume: 1.105,64 RON, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C - Clinica de Radiologie Stomatologică C-N; 800,48 RON, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C - Clinica -Maxilo-Facială C-N; 2.775,61 RON, către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență C - Clinica de Chirurgie -Maxilo-Facială I C-N, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale asigurate părții vătămate, precum și la plata dobânzii legale în materie civilă, aferentă acestor sume, începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea efectivă.
În temeiul art.191 alin.2 pr.penală, a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a câte 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției către d-nele av., și.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în seara de 26.05.2007, inculpații, și s-au deplasat în barul "" din B M, unde au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat, partea vătămată, care se afla la rândul său în local, l-a lovit cu pumnul în zona feței pe inculpatul, confundându-l cu o altă persoană. Partea vătămată și-a cerut scuze de la inculpatul, astfel că la acel moment conflictul dintre aceștia nu a degenerat.
Aceste aspecte sunt confirmate atât prin declarațiile inculpaților și ale părții vătămate, cât și ale martorilor, și (filele 155, 156, 168).
În cursul aceleiași nopți, partea vătămată, însoțită de martorii, și s-au deplasat cu un taxi pe str. - din B M, zonă în care, la scurt timp, au sosit și inculpații, însoțiți de martora și.
Ca urmare a incidentului avut anterior în clubul "", inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feței. La rândul lor, inculpații și au început să îi lovească pe martorii și, împiedicându-i să o ajute pe partea vătămată.
Din declarația părții vătămate, coroborată conform art.75 pr.penală cu declarațiile martorilor și, a rezultat că, după ce inculpatul i-a aplicat lui o lovitură cu pumnul în zona feței, acesta din urmă a căzut la pământ, fiind lovit în continuare cu pumnii și picioarele de către inculpat. La rândul lor, inculpații și s-au apropiat de partea vătămată și au lovit-o cu pumnii și picioarele în cap și în corp (filele 9, 36, 39 - dosar urmărire penală și filele 103, 156).
De asemenea, martorii și au arătat că partea vătămată a fost lovit inițial cu pumnii și picioarele de către inculpatul, iar după ce a căzut la pământ, a continuat să fie lovit în același mod și de către inculpații și, agresiunea fiind întreruptă de scandalul public provocat și de intervenția verbală a mai multor persoane care locuiau în blocurile din apropiere (43 verso, 45 - dosar urmărire penală și 155).
Inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe, însă numai o singură dată, în timp ce inculpații și au susținut că actele de agresiune exercitate de ei i-au vizat exclusiv pe martorii și (101, 102, 125).
Aceste susțineri sunt însă infirmate atât prin declarația părții vătămate, cât și a martorilor menționați anterior, din care a rezultat că partea vătămată a fost lovită inițial de inculpatul, iar ulterior și de inculpații și, exercitarea concomitentă a agresiunilor de către cei trei inculpați fiind confirmată și de gravitatea leziunilor suferite de.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 523/20.06.2007 emis de Județean B M, partea vătămată a fost internat în spital la data de 27.05.2007, cu diagnosticul "traumatism maxilo facial prin agresiune, suspect dublă fractură de mandibulă". Ulterior, partea vătămată a fost internată în perioadele 27.05.2007-31.05.2007, 12.06.2007-15.06.2007 și 16.07.2007-26.07.2007 și a suferit mai multe intervenții chirurgicale, concluzionându-se că leziunile traumatice provocate acestuia au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 de zile de îngrijiri medicale (13 - dos.).
În raport de situația de fapt expusă, instanța a reținut că faptele inculpaților, și, constând în aceea că, la data de 27.05.2007, acționând împreună, i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 de zile de îngrijiri medicale, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 pen. cu aplic. art.75 lit.a pen. și cu aplicarea art.37 lit.a pen. în ceea ce îi privește pe inculpații și.
La reținerea stării de recidivă postcondamnatorie (iar nu postexecutorie cum s-a reținut prin rechizitoriu) în cazul inculpatului, instanța are în vedere faptul că acesta a fost condamnat anterior, prin Sentința penală nr. 368/21.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 97/11.04.2006 a Tribunalului Maramureș, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, fiind arestat la data de 05.10.2005 și liberat condiționat la data de 15.05.2007, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 325 zile închisoare, astfel încât fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în perioada liberării, mai înainte de împlinirea duratei pedepsei menționată (fila 137).
De asemenea, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.37 lit.a penal în ceea ce-l privește pe inculpatul, având în vedere că acesta a fost condamnat anterior prin Sentința penală nr. 503/03.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă la data de 17.04.2007 prin neapelare, la pedeapsa de 1 an închisoare, dispunându-se totodată, în temeiul art. 861Cod penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani (fila 138).
În consecință, în considerarea dispozițiilor art.72 penal și art.78 penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52.penal.
De asemenea, instanța a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2016/01.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 320/29.05.2007 a Curții de APEL CLUJ, în componentele sale, respectiv: 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 penal, art.209 alin.1 lit.e penal; 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 penal rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e penal.
Având în vedere data rămânerii definitive a sentinței penale sus-menționate, instanța a reținut că faptele care au format obiectul acesteia sunt în concurs real, conform art.33 lit.a penal, cu fapta care formează obiectul prezentei cauze, astfel încât, în temeiul art.36 alin.1 penal rap. la art.34 lit.b penal, a contopit pedepsele de 1 an închisoare și de 6 luni închisoare, stabilite prin sentința penală nr. 2016/01.11.2006 a Judecătoriei Baia Mare, cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 penal, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a penal, apreciind că infracțiunea săvârșită de acesta este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept.
În temeiul art.36 alin.3 penal, instanța a dispus scăderea din durata pedepsei aplicate inculpatului a perioadei executate, respectiv de la data de 05.06.2007 și până la data de 08.01.2008 (fila 141) și a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.2367/30.05.2007, emis de Judecătoria Baia Mare și a dispus emiterea unui nou mandat.
De asemenea, în considerarea prevederilor art.72 penal și art.78 penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.1 penal, cu aplic. art.75 lit.a penal și art.37 lit.a penal, apreciind că această pedeapsă corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art.52 penal.
În temeiul art.61 penal, instanța a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.368/21.02.2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr.97/11.04.2006 a Tribunalului Maramureș și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 325 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 penal, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 lit.a teza a II-a penal, apreciind că infracțiunea săvârșită de acesta, prin circumstanțele concrete, este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept.
În temeiul art.182 alin.1 penal, cu aplicarea art.75 lit.a penal și art.37 lit.a penal și în considerarea dispozițiilor art.72 penal și art. 78.penal, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, apreciind că această pedeapsă corespunde scopului și funcțiilor prevăzute de art.52 penal.
Având în vedere că fapta care formează obiectul acestei cauze a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 503/03.04.2007 a Judecătoriei Baia Mare, în temeiul art.864Cod penal rap. la art.83 penal, instanța a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința menționată, pedeapsă pe care cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal, apreciind că infracțiunea săvârșită de acesta este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestui drept.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, circumstanțiat atât prin intensitatea și agresivitatea acțiunilor acestora, cât și prin gravitatea leziunilor provocate părții vătămate, faptul că fiecare dintre inculpați are antecedente penale, precum și comportarea acestora pe parcursul procesului, manifestată prin poziția de nerecunoaștere a faptelor. Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpații au acționat concertat, iar loviturile aplicate de fiecare dintre aceștia părții vătămate au prezentat un grad foarte ridicat de agresivitate, ceea ce a determinat și producerea unor leziuni atât de grave acesteia din urmă. Instanța a reținut totodată și faptul că inculpatul a comis infracțiunea în timp ce împotriva sa era în desfășurare o altă procedură judiciară, inculpatul, la câteva zile după ce fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse aplicate anterior, iar inculpatul, în perioada unui termen de încercare și în condițiile în care asupra sa era exercitat un program de supraveghere de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut că partea vătămată, prin apărător ales, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 6.498 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, din care 4.500 RON reprezentau cheltuieli speciale de îngrijire aferente celor 90 de zile de îngrijiri medicale; 884 RON, cheltuieli determinate de analize medicale; 192 RON, cheltuieli de deplasare și 915 RON, diferența dintre salariul la care era îndreptățit și cel încasat efectiv (fila 86).
Astfel, conform înscrisurilor aflate la fila 88 din dosar, cheltuielile determinate de analize medicale constau în sumele de 38 RON și 35 RON (total 73 RON), cea de-a treia chitanță depusă vizând plata unor restanțe către pentru anii anteriori celui în care a avut loc incidentul, neavând astfel legătură de cauzalitate cu acesta.
În ceea ce privește cheltuielile de deplasare invocate de partea civilă, chitanțele depuse la filele 90 și 91 din dosar justifică suma totală de 174,5 RON.
De asemenea, potrivit adeverinței nr. 3954/16.06.2008 eliberată de, partea civilă a realizat un salariu mediu de 479 RON, iar în perioada mai-septembrie 2007, cât s-a aflat în concediu medical, a realizat venituri diminuate cu suma de 394 RON, fiind îndreptățit astfel la recuperarea acestui prejudiciu (fila 140).
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, respectiv 50.000 RON, instanța a admis în parte aceste pretenții, respectiv 10.000 RON, apreciind că, în raport de natura și intensitatea suferințelor cauzate părții vătămate, dar și de mijloacele materiale de care dispun inculpații, această sumă constituie o despăgubire echitabilă pentru daunele morale provocate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpații, și.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului și, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante a provocării, a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată. În motivare a arătat că partea vătămată l-a lovit primul și, în consecință, a aplicat și el o singură lovitură părții vătămate.
Inculpații și, prin apărător, au solicitat achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. a Cod procedură penală, susținând că nu au comis nici o faptă penală, ci au asistat doar la incidentul dintre partea vătămată și inculpatul.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpații au solicitat reducerea despăgubirilor civile pe care au fost obligați să le plătească, apreciindu-le exagerate, mai ales sub aspectul daunelor morale.
Procedând la judecarea apelurilor, în baza motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza unui probatoriu complet administrat și analizat amănunțit, prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă, reținând că toți trei inculpații au aplicat lovituri părții vătămate.
Astfel, martorii și au declarat că inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată și l-a lovit cu pumnii în față, iar după ce acesta a căzut la pământ, a continuat să-l lovească cu picioarele. Inițial ceilalți inculpați i-au lovit pe martori, apoi s-au îndreptat spre partea vătămată, căreia i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, alături de inculpatul.
Această succesiune a evenimentelor este susținută și de martorul, care a asistat la agresiune, declarațiile martorilor coroborându-se cu afirmațiile părții vătămate privind lovirea sa de către cei trei inculpați.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului, în sensul că a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit primul. Pe de o parte, primul incident desfășurat la bar s-a încheiat fără a degenera, partea vătămată cerându-și scuze, iar în cadrul agresiunii ulterioare, desfășurată după trecerea unui interval de timp, nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi comis vreun act provocator, care să fi determinat o stare de puternică tulburare inculpatului. Nu sunt realizate, așadar, cerințele legale pentru reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal.
Dovedită fiind vinovăția inculpaților, prima instanță în mod întemeiat a dispus condamnarea acestora pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost judicios individualizate, ținându-se seama de pericolul ridicat al faptei, relevat de intensitatea agresiunii desfășurată concomitent de inculpați și gravitatea urmărilor, de persistența infracțională a acestora, fiecare suferind anterior condamnări.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, despăgubirile civile pentru daune materiale pe care inculpații au fost obligați să le plătească părții civile au fost judicios cuantificate, reținându-se că partea civilă a dovedit cheltuielile efectuate cu analizele medicale, deplasările la unitățile spitalicești și venitul nerealizat pe perioada concediului medical. De asemenea, având în vedere leziunile grave suferite de partea civilă, numărul M de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării, intervențiile chirurgicale la care a fost supus, ca și suferințele fizice și psihice inerente, despăgubirile pentru daune morale stabilite de către prima instanță corespund prejudiciului moral suferit de partea civilă, astfel că nu se justifică modificarea acestora.
Neconstatându-se aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, apelurile inculpaților au fost respinse ca nefondate, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen legal inculpații, și
Inculpații, au solicitat achitarea lor în temeiul art.10 lit.c pr.pen. arătând că ei nu au comis fapta pentru care au fost trimiși în judecată, incidentul având loc între inculpatul și partea vătămată, ultima fiind cea care l-a provocat pe inculpat. Inculpații, mai arată că ei doar au asistat la incident, fără a aplica lovituri părții vătămate, astfel că au solicitat și respingerea cererii părții civile de obligare a lor la plata de despăgubiri civile și morale față de aceasta.
Inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a scuzei provocării, cu consecința reducerii pedepsei care i-a fost aplicată până la minimul special. Arată inculpatul că partea vătămată a fost prima care l-a lovit fără motiv, iar inculpatul a lovit-o pe partea vătămată pentru a se apăra. De asemenea învederează inculpatul că daunele morale și despăgubirile materiale sunt exagerate, motiv pentru care solicită reducerea lor.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, analiza obiectivă a probelor administrate în cauză relevă justețea soluției pronunțate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel, atât în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpaților recurenți în comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cât și în ceea e privește modul de individualizarea pedepselor aplicare acestora și cuantumul despăgubirilor materiale și morale acordate părții civile.
Susținerile părții vătămate că toți cei trei inculpați recurenți i-au aplicat lovituri cu pumnul și picioarele au fost confirmate de martorul ocular, care a declarat conform celor consemnate la fila 156 din dosarul instanței de fond că toți trei inculpații au lovit-o cu pumnii și picioarele în cap și în corp pe partea vătămată.
De asemenea martorul ocular a declarat - fila 155 - că a văzut când inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și l-a lovit cu pumnii în față, iar după ce aceasta a căzut la pământ a continuat să o lovească cu picioarele. Inculpații și s-au bătut cu și, după care împreună cu inculpatul au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și picioarele.
De asemenea martora a confirmat în cursul urmăririi penale agresarea părții vătămate de către toți cei trei inculpați.
Martora a declarat că l-a văzut pe inculpatul lovind-o cu pumnul o singură dată pe partea vătămată și că nu a văzut ca ceilalți doi inculpați să o lovească pe partea vătămată, însă simpla împrejurare că martora nu a văzut momentul lovirii părții vătămate de acești inculpați nu exclude posibilitatea lovirii ei, martora arătând că nu a văzut ce s-a întâmplat ulterior, întrucât a plecat acasă singură, inculpații rămânând în acel loc.
În mod corect a reținut instanța de fond că exercitarea concomitentă a agresiunilor de către cei trei inculpați este susținută și de gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, leziuni descrise în actele medicale de la dosar.
Este adevărat că martorul a făcut vorbire despre existența unui incident anterior petrecut în aceeași seară în Clubul, când partea vătămată l-a lovit din greșeală pe inculpatul, însă acest incident s-a încheiat fără a degenera, partea vătămată cerându-și scuze. Agresarea părții vătămate de către cei trei inculpați a avut loc după trecerea unui interval de timp, fără ca partea vătămată să fi comis vreun act provocator, care să fi determinat o stare de puternică tulburare inculpatului.
Potrivit prevederilor art.73 lit.b pen. constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Raportat la aceste prevederi legale curtea reține că simpla lovire din greșeală a inculpatului, urmată de cererea de scuze, lovire petrecută cu câteva ore înainte, nu constituie o acțiune ilicită gravă și nu este de natură a cauza inculpatului o stare de puternică tulburare, cerințe esențiale pentru a fi în prezența scuzei provocării.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților instanța a respectat criteriile stabilite de art.72 pen. ținând seama de gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, rezultat din intensitatea și agresivitatea acțiunilor acestora și din gravitatea leziunilor provocate părții vătămate, de faptul că fiecare dintre inculpați poseda antecedente penale, precum și de comportarea acestora pe parcursul procesului, manifestată prin poziția de nerecunoaștere a faptelor, reținând totodată și faptul că inculpatul a comis infracțiunea în timp ce împotriva sa era în desfășurare o altă procedură judiciară, inculpatul, la câteva zile după ce fusese liberat condiționat din executarea unei pedepse aplicate anterior, iar inculpatul, în perioada unui termen de încercare și în condițiile în care asupra sa era exercitat un program de supraveghere de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a acordat daunele materiale în măsura dovedirii lor prin înscrisurile din dosar, iar despăgubirile morale au fost admise în parte, respectiv 10.000 RON, sumă considerată și de instanța de recurs ca fiind în măsură să ofere o justă reparație pentru partea vătămată raportat la natura și intensitatea suferințelor cauzate acesteia, fără a constitui în același timp o sancțiune excesivă pentru inculpații.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr.217 din 4.12.2008 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru fiecare inculpat, în total 900 lei.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, fiecare din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, si împotriva deciziei penale nr.217 din 4.12.2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de câte 300 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru fiecare inculpat.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 450 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
11.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
