Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 511/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 511/
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că a declarat recurs împotriva încheierii Tribunalului Constanța, considerând că, încheierea Tribunalului Constanța, cuprinde greșeli. Deși Curtea de APEL CONSTANȚA a reținut într-o încheiere anterioară că nu pot fi aplicate disp. art. 148 lit. a cod pr. penală, Tribunalul a considerat că subzistă acest temei legal. Cu privire la art. 148 lit. f cod pr. penală, se apreciază subiectiv că, se menține măsura, făcându-se analiza fondului. Rechizitoriul nu reprezintă decât o propunere de judecată. Cu privire la art. 300/2 cod pr. penală, solicită a se observa că trebuie verificat dacă, temeiurile au încetat. Temeiurile inițiale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Pericolul pentru ordinea publică este supradimensionat și se raportează la încadrarea juridică, Invocă însă, decizia nr. 650R/2003 a CA. B și arată că, acest pericol trebuie raportat la probe care să susțină acest element. Se referă la disp. art. 136 cod pr. penală - scopul măsurilor preventive și apreciază că, in cauză se poate raporta eventual la buna desfășurare a procesului penal în faza judecății. Inculpatul nu se va sustrage de la judecată pentru că ar lupta împotriva propriului interes. Nu se poate discuta de sustragere de la judecată. Recursul este întemeiat și se impune revocarea mandatului de arestare, iar in subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. El va respecta obligațiile impuse de instanță și astfel, i se vor respecta toate garanțiile procesuale. Consideră că in cauză, nici nu există probe clare de vinovăție. Apreciază că, cu privire la art. 148 lit. f cod pr. penală, odată cu trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publică se diminuează.
Procurorul având cuvântul solicită să se constate că, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu au apărut elemente noi care să justifice o altă măsură preventivă. Există probe că s-a sustras urmăririi penale, iar cercetarea judecătorească nu a început. cerințele art. 148 lit. a și fd cod pr. penală având în vedere faptele pentru care inculpatul este cercetat, el prezintă pericol pentru ordinea publică având in vedere natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de comitere a faptei și urmarea produsă. Solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că nu este un pericol pentru nimeni, el a fost bătut și tâlhărit.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin încheierea de ședință din 15 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 300/2 cod procedură penală raportat la art. 160 / b alin. 3 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul și s-au respins, ca nefondate, cererile formulate de inculpatul privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, s-au respins, ca inadmisibile cererile formulate de inculpat privind liberarea provizorie sub cauțiune și liberarea provizorie sub control judiciar.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal și art. 176 alin.1 lit. b Cod penal și vătămare corporală prevăzute de dispozițiile art. 33 lit. Cod penal.
Potrivit art. 160/2 Cod proc.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, ori, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile cercetate, în forma consumată, sun de 15 la 25 de ani.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea 66/18.05.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar penal -, reținându-se incidența temeiurilor prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. a și f cod procedură penală.
La data de 4 august 2009 instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, iar la data de 5 august 2009 s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300/1 cod procedură penală.
Cercetarea judecătorească nu a putut debuta în prezenta cauză având în vedere procedura nelegal îndeplinită cu toate părțile dar și necesitatea respectării dreptului la apărare și asigurării timpului necesar pentru ca apărătorul ales al inculpatului să pregătească apărarea.
În lipsa unor probe administrate în cauză în această fază a procesului penal s-a constatat că finalizarea urmăririi penale și emiterea rechizitoriului precum și trecerea unui interval de aproape patru luni de la dispunerea măsurii privative de libertate față de inculpat nu constituie motive care să justifice dispariția sau modificarea temeiurilor de drept constatate inițial ci subzistă temeiurile inițiale.
Astfel, s-a apreciat că, și în acest moment procesual există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, având în vedere că raportat la probele administrate în faza urmăririi penale precum declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale părților vătămate și, ale martorilor, -, copiile sms-uri, acte medicale, expertiza psihiatrică a inculpatului.
De asemenea s-a constatat și existența temeiurilor prevăzute de art. 148 lit. a,f cod procedură penală, având în vedere că acest inculpat s-a sustras urmăririi penale ( așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 244-249 vol.II) și pentru că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate este mai mare de 4 ani iar inculpatul prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele și împrejurările de fapt ale conflictului dintre părți, care au determinat escaladarea acestuia precum și deznodământul violent, urmările produse și consecințele care s-ar fi putut produce, existența unor sms-uri de amenințare cu moartea transmise de inculpat către, datele ce caracterizează persoana inculpatului ( acesta deși având o vârstă tânără, fără antecedente penale existând indicii că manifestă agresivitate ).
În prezența temeiurilor de drept care subzistă nemodificate s-au apreciat ca nefondate cererile formulate de inculpatul privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță subzistă incidența dispozițiilor art. 148 lit. a cod procedură penală, întrucât Curtea de APEL CONSTANȚA a reținut într-o încheiere anterioară că nu pot fi aplicate aceste dispoziții.
În mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță subzistă incidența dispozițiilor art. 148 lit. f cod procedură penală, întrucât nu există probe concrete în baza cărora să se rețină pericolul pentru ordinea publică a inculpatului, fiind insuficient de a se face trimitere numai la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa, mai mult, odată cu trecerea timpului, pericolul pentru ordinea publică se diminuează.
Se apreciază, în raport de dispozițiile art. 136 cod procedură penală că buna desfășurare a procesului penal în faza judecății nu va fi afectată prin punerea în libertate a inculpatului întrucât acesta nu se va sustrage de la judecată
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Potrivit art.160 alin.(3) Cod procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Potrivit art.139 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond existența indiciilor temeinice în sensul dispozițiilor art.143 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, respectiv declarațiile părților vătămate, ale martorilor, -, copii sms-uri, acte medicale, procese-verbale de recunoaștere, procesul-verbal de cercetare la locuința părților vătămate) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății - "tentativă la omor calificat și deosebit de grav" prevăzută de art.20 cod penal rap. la art.174 alin.(1), art 175 alin.(1) lit.i) cod penal, art.176 cod penal și art.176 alin.(1) lit.b) Cod penal și "vătămare corporală" prevăzută de art.181 cod penal, ambele în concurs real, fiind îndeplinite și la acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală, în cauză, nefiind declanșată cercetarea judecătorească, neintervenind nici un element nou care să înlăture aceste indicii.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit. f cod procedură penală, respectiv a necesității privării de libertate în continuare a inculpatului, se constată că, după scurgerea a 4 luni de arest preventiv, sunt date că ordinea publică este încă amenințată în cazul punerii în libertate a recurentului inculpat, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunile imputate acestuia, de riscul exercitării de presiuni asupra părților vătămate și a martorilor care încă nu au fost audiați, motiv pentru care privarea sa de libertate este legitimă.
În mod greșit s-a reținut de către instanța de4 fond, că subzistă incidența dispozițiilor art.148 lit. a cod procedură penală, fiind stabilit, în sens contrar prin decizia penală nr.433/P/10.08.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanta
Reținem că, în lipsa cercetării judecătorești, apărările vizând fondul cauzei nu sunt confirmate în acest moment motiv pentru care este temeinică măsura menținerii arestării preventive.
În considerarea acelorași motive se va respinge și cererea recurentului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul declarat de inculpatul este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, să fie obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./21.09.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
