Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 514
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, motivele de recurs avute în vedere de inculpat.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar delegația emisă de Baroul Iași sub nr. 6850/18 august 2009.
Inculpatul, interpelat arată că își menține recursul formulat și nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune din culpă. Din punctul său de vedere, termenul rezonabil este depășit iar cercetarea este aproape finalizată.
Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Toate aspectele invocate de inculpat, au fost avute în vedere și de Tribunalul Vaslui.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr- în baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, măsura urmând a fi verificată periodic anterior expirării termenului de 60 zile.
În pronunțarea acestei încheieri a reținut următoarele:
În verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare, privarea de libertate acestuia.
Stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului apelant urmează a se face, desigur, numai după finalizarea judecății, însă probațiunea administrată în faza urmăririi penale, dar și în fața instanței de fond, pune în evidență existența unor indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului - condiție a arestării preventive prevăzută de disp. art. 148 lit. "f" Cod procedură penală - instanța apreciază că acest pericol derivă din împrejurările în care ar fi comisă fapta dedusă judecății, dar și din urmările produse,fiind vorba de o infracțiune care s-a soldat cu un număr de trei victime, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice (inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 1,85 g%o) și amploarea acestui fenomen infracțional. Nu se poate susține că nu ar prezenta pericol social fapta săvârșită de către inculpatul în condițiile în care fapta dedusă judecății este o infracțiune din culpă, deoarece unul dintre elementele complexului infracțional, respectiv conducerea în stare de ebrietate, a fost comis cu intenție.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este de actualitate și la acest moment procesual, fiind relevat tocmai de gravitatea faptei și de urmările acestei fapte, importanța valorilor sociale ocrotite de lege, impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului - este vorba despre sentimentul de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte, și al fermității aplicării ei, pe de altă parte. în aplicarea legii este un element care poate constitui una din premisele asigurării ordinii de drept și ea poate rezulta și din modul concret în care organele judiciare își îndeplinesc atribuțiile prevăzute de lege.
În considerarea celor arătate nu se poate aprecia că măsura arestării preventive a depășit termenul rezonabil sau că impactul social negativ al faptei presupus a fi comise de către inculpatul s-ar fi atenuat odată cu timpul scurs de la arestarea inculpatului, chiar dacă de la arestarea acestuia a trecut o perioadă de timp. Instanța are în vedere în acest sens și faptul că prezenta cauză are un grad destul de ridicat de complexitate - tocmai în raport de natura faptei reținută în sarcina inculpatului, de împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă, de numărul părților civile, de necesitatea de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
De asemenea, chiar dacă nu se poate aprecia că este necesară menținerea stării de arest preventiv pentru ca inculpat, tribunalul reține că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în nici un fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv. În jurisprudența Curții (, 28 octombrie 1994, Murray c- ), se apreciază că faptele ce au dat naștere la bănuielile în legătură cu săvârșirea unei fapte incriminate de normele interne nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație. În considerarea celor arătate, instanța apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru a se putea lua măsura arestării preventive, condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică este insuficientă, fiind necesar să fie îndeplinită cumulativ și condiția pedepsei închisorii prevăzute de lege, în sensul că, aceasta trebuie să fie mai mare de 4 ani, condiție care este îndeplinită în prezenta cauză.
Întrucât cauza se află în curs de soluționare,la acest moment instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă sau nu și dacă ele impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Cum până în prezent nu au intervenit elemente concludente pe baza cărora să se constate diminuarea caracterului solid al indiciilor temeinice cerute de art. 143 Cod procedură penală sau că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică și apreciind că în interesul bunei desfășurări a procesului penal este necesară, în continuare, privarea de libertate a susnumitului, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul, măsură pe care o va menține și care va fi verificată, sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul, care prin apărător a susținut că se impune continuarea judecății în stare de libertate motivat de faptul că infracțiunea a fost comisă din culpă, a fost depășit termenul rezonabil iar cercetarea este finalizată.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față este neîntemeiat.
Inculpatul a fost condamnat de Judecătoria Vaslui prin sentința penală nr. 765/11.06.2009 la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2,3 și 5 Cod penal, constând în aceea că în data de 13 septembrie 2008 condus autoturismul având o îmbibație alcoolică peste limită și a accidentat mortal trei persoane.
Hotărârea este nedefinitivă, fiind apelată de inculpat și părțile civile.
În cauză nu se poate reține că detenția provizorie a depășit termenul rezonabil. Conform jurisprudenței, termenul final al perioadei de detenție la care se referă art. 5 paragraful 3 este considerată ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă, sau aceea în care s-a statuat asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță.
Prin urmare, nu intră în discuție în temeiul art. 5 paragraf 3 perioada detenției în timpul procedurilor în apel sau recurs, acestea putând fi luate în considerare în cadrul dispozițiilor art. 6 paragraf 1, care are în vedere durata procesului în ansamblul său.
În mod corect s-a arătat de către instanța de control judiciar că în interesul bunei desfășurări a procesului penal este necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, avându-se în vedere natura faptei comise, numărul părților civile și necesitatea de a lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" recursul declarat de inculpatul este nefondat și va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 August 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
15.08.2009
2 ex.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Otilia Susanu
